Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 91/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA CIVILĂ NR.91/CM

Ședința publică de la 02 2008

Completul specializat pentru cauze

Privind conflicte de muncă

PREȘEDINTE: Maria Apostol

JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Lucian Neacșu Marcel Nistor

Magistrat Asistent - -

Magistrat Asistent - -

Grefier - -

S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții(reprezentant ), I, I, G,,toți reprezentanți de reclamanta - în calitate de reprezentantși cu sediul procesual ales la aceasta, respectiv Tribunalul Constanța,-, județul C, în contradictoriu cuMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-,MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-,CURTEA DE APEL CONSTANȚA,TRIBUNALUL CONSTANȚA,cu sediul în C,-CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1,MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRINcu sediul în C, Bd.- nr.18, județul C, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, cu sediul în B, sector1,- - 81, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție - spor 50%.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că: la data de 18 noiembrie 2008 pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare, comunicată reprezentantului la data de 18.11.2008, prin care își alege domiciliul procesual la sediul C și prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor

Totodată, grefierul de ședință aduce la cunoștința completului de judecată faptul că reprezentantul al reclamanților a formulat la data de 14 noiembrie 2008 o cerere de disjungere a cererii introdusă de reclamanta în contradictoriu cu

După referatul grefierului de ședință, instanța constatând că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA

1

Asupra acțiunii civile de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr-, reclamanții: (reprezentant ), I, -a, I, -, -, -, a, -, Ramazan, -, Meri, G, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Tulcea, Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții:

în solidar la plata către reclamantă a sporului de stres prevăzut de art.

47 din Legea 50/1996, de 50% din îndemnizația brută de încadrare, începând cu data de 1 octombrie 2000 la zi, cât și pentru viitor,la plata dobânzii legale aferente acestui spor,de la data nașterii drepturilor și până la data efectuării plății efective.

2. să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă;

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din justiție, iar conform dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996 republicată, erau îndreptățiți să beneficieze de un spor pentru risc de suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, spor ce-l solicită începând cu data de 1.octombrie.2000 la zi și pentru viitor.

Se mai arată că prin Decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată într-un recurs în interesul legii, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a decis că" în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, condiția ca judecătorii, procurorii, magistrații - existenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței de Guvern nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".

Prin întâmpinare Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune din perspectiva art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii,iar pe fondul cauzei a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiate motivat de faptul că prin abrogarea în întregime a.50/1996 de către OG.8/2007 sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007.

La rândul său, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare a susținut că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a administra bugetul de stat în structura și conform destinației stabilite prin lege, aprobată de Parlament conform art. 138 al. (2) din Constituție, art. 35 al. (1) și art. 36 din Legea 500/2002, iar proiectul de buget se întocmește la propunerea ordonatorilor prin principali de credite, în speță această sarcină revenindu-i Ministerului Justiției. Pentru aceste considerente solicită respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.

Direcția Națională Anticorupție, prin întâmpinare invocă excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la drepturile solicitate de reclamanți pentru perioada 1.10.2000-08.09.2005 din perspectiva dispozițiilor art.166 alin.1 Codul Muncii,iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamanților ca netemeinică.

Pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție formulează întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă, pentru perioada ulterioară datei de 03.februarie 2007, în condițiile în care sunt salarizați conform OUG.8/2007,care abrogă dispozițiile Legii 50/1996.

Pârâtul a formulat și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor având ca temei legal dispozițiile art.60-63 din Codul d e procedură civilă. La termenul din 02.12.2008 reclamanții prin reprezentant formulează o cerere de disjungere a cererii formulate de reclamanta în contradictoriu cu DNA pe considerentul că aceasta ar duce la întârzierea soluționării cererii principale fapt ce contravine dreptului de soluționare cu celeritate a cauzelor.

Cu privire la cererea de disjungere formulată în cauză instanța o va respinge ca neîntemeiată în condițiile în care art.47 din Codul d e procedură civilă prevede că -"Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză",iar reclamanta are calitatea de reclamant și nu de intervenient în cauză.

Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru drepturile născute anterior datei de 06.mai 2005 invocată atât de Ministerul d e Justiție cât și de Direcția Națională Anticorupție instanța o va admite pentru următoarele considerente:

- Reclamanții au solicitat instanței să oblige pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare psihică de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 1.10.2000-la zi. Având în vedere că instanța a fost investită cu soluționarea unui conflict de muncă, iar conform art.283 lit.c Codul Muncii -Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate -în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune,în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat,precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.",instanța va lua act că pretențiile reclamanților materializate prin acțiunea dedusă judecății a fost depusă la instanță la data de 6 mai 2008.Raportat la termenul de trei ani prevăzut și de art. 166. odul Muncii instanța a reținut ca fiind prescris dreptul la acțiune pentru dreptul născut anterior datei de 06.mai 2005.

Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare,instanța o va respinge pentru următoarele considerente:

Este adevărat, că potrivit art.281 Codul Muncii -Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,executarea,modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau,după caz,colective de muncă prevăzute de prezentul cod,precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali,stabilite potrivit prezentului cod",iar art.282 din Codul Muncii menționează că pot fi părți în conflictele de muncă-salariații,angajatorii,sindicatele și patronatele,cât și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.

Calitatea procesual pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor,rezultă nu din calitatea de angajator a reclamanților,ci din normele legale privind elaborarea proiectelor de buget.

Potrivit art.118 din.304/2004 privind organizarea judiciară,activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.

În conformitate cu prevederile art.3 alin1,pct.2 din HG./2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor,acesta elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului legii de rectificare a bugetului de stat,operând rectificările corespunzătoare.

Ministerul Justiției, în calitate de ordonator de credite va întocmi necesarul sumelor de bani,reprezentând drepturi salariale neacordate,iar Ministerul Economiei și Finanțelor,în virtutea rolului său de elaborare a proiectului bugetului de stat,va face propuneri de rectificare a acestui buget.

În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare,Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.

Instanța va respinge ca nefondată cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, motivat de faptul că prin respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor s-a stabilit, că acesta are calitate procesuală pasivă și pe cale de consecință poate să stea în proces în calitate de pârât.

Analizând legalitatea și temeinicia pretențiilor reclamanților în raport cu probatoriul administrat în cauză, urmează a se reține:

Pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art. 47 din legea nr.50/1996 republicată.

Textul de lege a fost abrogat prin art. 42 din OG 83/2000 pentru modificarea și completarea legii nr.50/1996.

Abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 114 al.3 din Constituția României din anul 1991 (actualul art. 108 din Constituția revizuită) și cu încălcarea limitelor delegării legislative fixate prin legea 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.

În temeiul art. 107 al.3 din Constituția din 1991, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.

În baza acestei dispoziții constituționale prin art. 1 lit. pct.1 din legea nr.125/13.07.2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, fără a se face vreo referire la abrogare.

Este de menționat și faptul că potrivit legii 24/2000 modificarea, completarea sau abrogarea sunt evenimente legislative care pot interveni după intrarea în vigoare a unui act normativ și sunt reglementate în mod distinct.

Cu toate acestea, prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale legii nr.50/1996.

În absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din legea 50/1996 Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ.

Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuia prevăzută expres în cuprinsul legii de abilitare.

Abilitarea de abrogare a unor acte normative a fost acordată în mod expres doar atunci când legiuitorul și-a exprimat această opțiune (ex. art. 1 lit.a pct.3 din legea nr.125/2000 care privește abrogarea art. 2 alin.3 pct.B lit.d) din Decretul nr.247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I,II, sau II de muncă).

În concluzie, abrogarea art. 47 din legea 50/1996 prin OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care ea nu poate produce efecte juridice.

Conform art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

În practica sa Curtea Europeană a drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art. 1, dacă acest drept există în patrimoniul celui care invocă protecția sa.

Prin decizia nr.21/10.03.2008 ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General și a constatat că

judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin legea nr.331/2001.

În conformitate cu dispozițiile art.329 al.3 cod procedură civilă referitoare la recursul în interesul legii, dezlegarea problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.

Față de considerentele precedente se reține că, reclamanții erau îndreptățiți la plata acestor diferențe salariale pentru perioada anterioară intrării în vigoare a OG nr.8/2007.

Pentru aceste considerente instanța va admite în parte acțiunea obligând pârâții la plata către reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare psihică de 50% din salariul de bază lunar aferent perioadei 01.04.2005-02.02.2007,precum și la plata dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă.

Cu privire la pretențiile reclamanților, reprezentând spor risc și suprasolicitare neuropsihică aferent perioadei 02.02. 2007, până la momentul pronunțării acțiunii se reține că prin art.30 din OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea,precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției - "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă-.nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești cu modificările și completările ulterioare.

dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție,cuprinse în Legea nr.56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție,magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal,publicate în MO,cu modificările și completările ulterioare.

orice alte dispoziții contrare."

Intrarea în vigoare a acestei ordonanțe a avut loc în data de 03.02.2007.

Pe cale de consecință reclamanților, personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor cât și întregului personal auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea le este aplicabilă din punct de vedere al drepturilor salariale prezenta ordonanță.

În aceste condiții,începând cu februarie 2007, reclamanților în calitate de personal auxiliar de specialitate li se aplică dispozițiile din OG.8/2007 astfel că, solicitările reclamanților de acordare a unor drepturi salariale întemeiate pe dispozițiile unui act normativ abrogat-.50/1996 vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de disjungere ca neîntemeiată.

Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile născute anterior datei de 06 mai 2005.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții:(reprezentant ), I, I, G,,toți reprezentanți de reclamanta - în calitate de reprezentantși cu sediul procesual ales la ribunalul Constanța,-, județul C, în contradictoriu cuMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-,MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-,CURTEA DE APEL CONSTANȚA,TRIBUNALUL CONSTANȚA,cu sediul în C,-CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1,MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRINcu sediul în C, Bd.- nr.18, județul C,DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, cu sediul în B, sector1,- - 81,MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,-.

Obligă pârâții către reclamanți la plata sporului de risc și suprasolicitare psihică de 50% din salariul de bază brut lunar aferent perioadei 01.04.2005 - 02.02.2007, precum și la plata dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă.

Obligă pârâții la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.

Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ca nefondată.

Definitivă și executorie de drept.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.12.2008.

Președinte, Judecător,

- - - -

Ptr.asist.jud.- - aflat în semnează cf. art.

261 al.2 pct.2 pr.civ.

Președintele Instanței

Asistent judiciar,

- -

Grefier,

- -

Red.hot.-asist.jud-/04.12.2008

- gref./15.12.2008

11 ex.

Președinte:Maria Apostol
Judecători:Maria Apostol, Jelena Zalman Lucian Neacșu Marcel Nistor

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 91/2008. Curtea de Apel Constanta