Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 958/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 958
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâțiiMinisterul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în municipiul S,- și Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,-, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr.1208din19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, reclamanții intimați, (), (), C, și intervenienta în interes propriu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr. 2242/86/21.04.2008, reclamanții, (), (), C, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut aferentă perioadei 22.11.2007 - 19.04.2008, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în bugetul de stat a acestor sume datorate pentru perioada menționată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de APEL SUCEAVA.
Au mai arătat că art. 6 alin. 2 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificate prin Legea nr. 27/2004 asigură egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Contrar acestor principii, prin art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de pârâții Ministerul Justiției și ceilalți ordonatori secundari de credite.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât pretențiile reclamanților referitoare la acordarea unor drepturi salariale fără a desfășura activitățile pentru care acestea se acordă potrivit legii sunt neîntemeiate.
În cauză a fost formulată cerere de intervenție în nume propriu de prin care a chemat în judecată aceiași pârâți și a formulat aceleași cereri ca și reclamanții.
Prin sentința civilă nr. 1208 din 19 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Suceavaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, a admis acțiunea formulată de reclamanți și cererea de intervenție în interes propriu formulată de.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA să plătească reclamanților și intervenientei în interes propriu drepturile salariale reprezentând 10% din salariul de bază aferente perioadei 22.11.2007 - 19.04.2008, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul a reținut că această parte a fost chemată în judecată pentru a fi obligată să aloce fondurile necesare efectiv plății drepturilor pretinse de reclamanți. Ministerul Economiei și Finanțelor este instituția care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare bugetară, justificând astfel calitatea procesuală pasivă în cauză.
În ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din Codul muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificat prin Legea nr. 27/2004 prevede la art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Potrivit art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
Reclamanții din prezenta cauză îndeplinesc și ei funcții de grefieri în cadrul Curții de APEL SUCEAVA. Deși îndeplinesc aceiași funcție iar în virtutea funcției aceiași muncă egală cu beneficiarii sporului de 10%, ei nu au primit acest drept, fiind prejudiciați, discriminați. Are astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002 modificată prin Legea nr. 27/2004 și art. 6 alin. 2 din Codul muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împrejurarea că reclamanții nu au desfășurat activități din cele prevăzute de art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 și nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretențiilor reclamanților, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, pârâtul Ministerul Justiției neputând invoca propria sa culpă discriminatorie.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și Ministerul Justiției.
În motivarea recursului Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Saa rătat că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în fața primei instanțe.
A arătat că în toate legile bugetare anuale (legi care prevăd și autorizează pentru fiecare an bugetar veniturile și cheltuielile bugetare), precum și în legile de rectificare a bugetului statului, este prevăzută obligația pentru ordonatorii de credite de a stabili salariile de bază, criteriile, sumele necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite.
Sumele astfel stabilite sunt cuprinse la capitolul "Cheltuieli" în Legea bugetului și se repartizează conform destinațiilor prevăzute. În speță, ordonator principal de credite este Ministerul Justiției.
Acesta are obligația de a stabili cheltuielile de personal ce vor fi cuprinse în legea bugetară, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând nici o răspundere în acest sens.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de ordonator de credite, acestuia nerevenindu-i, potrivit legii, decât obligația de monitorizare a cheltuielilor de personal prevăzute în bugetul de stat, însă obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite revine ordonatorilor de credite bugetare - Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava.
A mai arătat pe fondul cauzei că prin neacordarea acestei indemnizații nu pot fi încălcate dispozițiile constituționale și cele din Legea nr. 53/2003 invocate în motivarea acțiunii.
Conform art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, în prezenta ordonanță, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex sau orientare sexuală, apartenența la o categorie defavorizată sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Potrivit art. 4 din același act normativ, în înțelesul prezentei ordonanțe, categorie defavorizată este acea categorie de persoane care fie că se află pe o poziție de inegalitate în raport cu majoritatea cetățenilor datorită originii sociale ori unui handicap, fie că se confruntă cu un comportament de respingere și marginalizare datorită unor cauze specifice, cum ar fi o boală cronică necontagioasă ori infectarea, statutul de refugiat sau azilant.
Acordarea indemnizației numai unei anumite categorii de grefieri nu are natura unei măsuri discriminatorii în raport cu prevederile textelor legale anterior menționate, în condițiile în care reglementările constituționale conferă legiuitorului dreptul exclusiv de a stabili cadrul de aplicare a actelor normative emise.
Astfel, conform nr.OG 8/2007, acordarea indemnizației de 10% din salariul brut este condiționată de participarea efectivă a grefierilor enumerați la actele strict și limitativ prevăzute de actul normativ și presupune desfășurarea unor activități specifice, expres prevăzute de lege, deținerea calității de personal auxiliar de specialitate nefiind singura condiție de natură să genereze dreptul de a beneficia de acest spor.
A invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă și a solicitat admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
Recurentul Ministerul Justiției a arătat că potrivit deciziei nr. 24 din 12.05.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin admiterea recursului în interesul legii că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normale legale.
A mai arătat că cererea reclamanților a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2 alin. 1 și 2 și ale art. 27 din nr.OG 137/2000, texte care au fost declarate neconstituționale de Curtea Constituțională.
Cu privire la fondul cauzei a arătat că, potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 "refierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Așa cum rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior, beneficiază de procentul de 10% din salariul brut numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acestea și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate.
Totodată, prin art. 38 alin. 2, art. 42 alin. 2 și art. 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, se dispune: "Personalul este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora, iar în cadrul secției, de către președintele secției. Atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt cuprinse în fișele posturilor. Președintele instanței stabilește, prin ordin de serviciu, repartizarea personalului pe secții, în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia.
Prin fișa postului se stabilesc atribuțiile personalului repartizat prin ordin de serviciu al președintelui instanței, pe secții și compartimente de activitate.
În vederea acordării indemnizației de 10% din salariul brut prevăzută de art. 19 din Legea nr. 50/1996, persoana care are stabilite atribuții în fișa postului dintre cele menționate de dispozițiile articolului menționat, completează un raport în care precizează atribuția îndeplinită, cât și timpul efectiv lucrat, referat care se confirmă de superiorul acestuia. În baza acestui referat se completează pontajul lunar, compartimentul economici efectuând plata în funcție de timpul efectiv lucrat în care a desfășurat activitatea respectivă.
A mai arătat recurentul Ministerul Justiției că față de dispozițiile menționate anterior, cât și față de procedura concretă în care se poate acorda indemnizația de 10% prevăzută de art. 19 din Legea nr. 50/1996, personalul auxiliar care nu participă la activitățile prevăzute de aceste dispoziții nu poate beneficia de procentul în discuție, apreciind că în raport de aceste aspecte, nu poate fi reținută motivarea instanței de fond, în sensul că între grefierii care participă la activitățile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 50/1996 și cei care nu participă la acestea ar exista o stare de discriminare, întrucât, așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională prin deciziile pronunțate, principiul egalității nu se opune ca o lege stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
De asemenea, a mai arătat recurentul că, jurisprudența CEDO în această materie este în sensul că "diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă".
Totodată a precizat că dispozițiile art. 19 din Legea nr. 50/1996 nu contravin art. 6 alin. 2 din Codul muncii, invocat de reclamanți, dispoziție care consacră principiul potrivit căruia pentru muncă egală toți salariații sunt retribuiți în mod egal, întrucât personalul auxiliar de specialitate care nu desfășoară activitățile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 50/1996 nu pot afirma în mod fundamental că depun o muncă egală cu cei care îndeplinesc și aceste sarcini diferite și suplimentare față de cei care nu le au stabilite în fișa postului.
Legiuitorul a înțeles să atribuie o indemnizație concretizată printr-un procent la salariul brut în raport cu timpul efectiv lucrat numai personalului care desfășoară activități ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate, tocmai pentru că activitatea în discuție este diferită de celelalte activități îndeplinite în mod obișnuit de personalul auxiliar.
A invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă și a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ca nefondată.
Legal citați intimații nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Examinând recursurile sub aspectul motivelor invocate, care se încadrează în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor aceasta nu este dată în cauză întrucât potrivit art. 16 lit. a, 18 pct. 2 lit. b, art. 47 alin. 4 și 48 alin. 2 lit. a din Legea nr. 500/2002 acesta are calitatea de a repartiza veniturile și cheltuielile bugetare la propunerea ordonatorilor principali de credite.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304 /2004 modificată și republicată, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat iar potrivit art. 1 din OG al. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor bugetare în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora, cu titlu de cheltuieli.
În ceea ce privește fondul cauzei se constată că acțiunea formulată de reclamanți este nefondată.
Astfel, în raport cu dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007, în prezent abrogate, este fără îndoială că au putut beneficia de indemnizația lunară de 10 % din salariul de bază doar grefierii care participau la judecarea actelor procedurale menționate de prevederile legale respective.
Aceste dispoziții legale nu au adus atingere principiului egalității de tratament în stabilirea salariilor întrucât legiuitorul a instituit criterii obiective și rezonabile pentru determinarea beneficiarilor acestui drept salarial suplimentar, constând în natura activității prestate și în timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pentru activitatea desfășurată personalul auxiliar are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau a parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.
Totodată, conform art. 38 alin. 2, art. 42 alin. 2 și 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, repartizarea personalului auxiliar de specialitate pe secții și compartimente se stabilește prin ordin de serviciu al președintelui instanței în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia.
Stabilirea prin legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea a unor sporuri și indemnizații salariale avându-se în vedere specificul activităților prestate, sub aspectul complexității și responsabilității atribuțiilor ce sunt aferente funcțiilor deținute, a fost permisă de legea ce reglementează statutul acestei categorii de personal, fără ca din această împrejurare să se poată deduce existența unei discriminări.
Diferența de tratament juridic este discriminatorie doar dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, adică nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil, de proporționalitate, între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 a fost legitim și a constat în retribuirea corespunzătoare a personalului auxiliar de specialitate care desfășura anumite activități în cadrul instanțelor de judecată, activități ce presupun o complexitate și responsabilități diferite iar extinderea acestor dispoziții asupra celorlalți grefieri care nu fac parte din categoriile expres și limitativ prevăzute de lege nu este posibilă.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 24/2008 pronunțată în recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că "dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și de art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10 % din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate ", decizie care potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Mai mult de atât dispozițiile nr.OG 137/2000 invocate de reclamanți și reținute de prima instanță ca temei al acordării sporului de 10 % din salariul de bază au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 821 din 3.07.2008 a Curții Constituționale care a stabilit că " prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din Ordonanță privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Față de cele ce preced, Curtea văzând că este dat cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, urmează ca în baza art. 312 Cod procedură civilă să admită recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S și Ministerul Justiției și, în rejudecare, să modifice în totalitate sentința civilă în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâțiiMinisterul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a JudețuluișiMinisterul Justiției, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr.1208din19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
Modifică în totalitate sentința civilă sus menționată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții, (), (), C, și intervenienta în interes propriu, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. grefier,aflat în,
semnează Prim grefier.
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 14.07.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Timofte Cristina, Gheorghiu Neculai
