Drepturi salariale (banesti). Decizia 1085/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1085
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA prin lichidator judiciar Insolvency Specialists împotriva sentinței nr. 6814/24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă consilier juridic, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin serviciul registratură unitatea pârâtă a depus o cerere prin care solicită repunerea pe rol a cauzei, recursul fiind declarat cu depășirea termenului legal de 10 zile.
Reprezentanta convențională a unității recurente solicită repunerea pe rol a cauzei și judecarea recursului.
Curtea, în temeiul art. 245 Cod proc. civ. admite cererea recurentei-pârâte și repune pe rol cauza. După care, din oficiu, în baza art. 80 din Legea nr. 167/1999 coroborat cu art. 301 Cod proc. civ. invocă excepția tardivității recursului.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă pune concluzii de respingere a excepției, recursul fiind declarat în termen legal, iar pe fond - admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Curtea, față de dispozițiile art. 137 Cod proc. civ. rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității recursului.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 6814 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de petent, în contradictoriu cu intimata
A fost obligată intimata să plătească petentului contravaloarea a 5 salarii medii nete la nivelul societății cuvenite și neacordate la data încetării contractului individual de muncă, sumă actualizată la data plății efective.
A fost obligată intimata la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Atât planul social cât și amendamentele aduse acestuia nu reprezintă anexe ale contractului colectiv de muncă, chiar dacă sunt semnate de reprezentanții societății și reprezentanții sindicatelor.
Potrivit art. 7 alin.2 din Legea nr.130/1996, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, iar potrivit art.25 alin.1 din același act normativ, "contractul colectiv de muncă se încheie în formă scrisă, se semnează de către părți, se depune și se înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială sau a Municipiului B, după caz" și se aplică în continuare de la data înregistrării.
Conform art. 31 din Legea nr.130/1996, modificările aduse contractului colectiv de muncă trebuie să respecte aceleași condiții ca cele prevăzute în art. 7 alin.2.
În raport de dispozițiile legale de mai sus, instanța a considerat că atât planul social, cât și amendamentele la acesta, au natura juridică a unor convenții, dar nu constituie anexe la contractul colectiv de muncă, pentru că nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr.130/1996.
Potrivit art.50 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2008 "la concediere din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acesteia, o indemnizație minimă de concediere ", în cazul petentului - peste 10 ani vechime - 4 salarii medii nete. Mai mult decât atât, alin.4 al aceluiași articol prevede, fără echivoc, că prevederile acestui articol se aplică și acestuia.
În raport de prevederile art. 38 Codul Muncii, conform cărora "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Astfel, din interpretarea sistematică a amendamentului la acordul social prin care se menționează că prevederile domeniului vizat în articolul 50 se completează cu prevederile Acordului Social însușit de părți, iar dacă există reglementări mai favorabile, se aplică acestea, rezultă că drepturile acordate se cumulează cu cele prevăzute în art. 50 din, instanța urmând să oblige intimata la plata drepturile prevăzute de art. 50 alin.1 din /2008.
Cum intimata nu și-a formulat apărarea și nu a administrat dovezi din care să rezulte că a achitat petentului cele 5 salarii medii nete la nivel de unitate prevăzute de art.50 alin.1 din contractul colectiv de muncă, aplicabil la data concedierii. instanța admis acțiunea și a obligat intimata la plata drepturilor solicitate în cuantum de 5 salarii medii pe unitate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA în temeiul dispozițiilor art.299, art.3021, art.303 alin.1 și art.3041cod pr.civilă.
În motivarea recursului, se arată că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare in judecata, considerând întemeiată cererea fostului salariat al SC SA de a-i fi acordata de doua oriindemnizația de concediere.Or, art. 50 alin (1) din CCM prevede in mod foarte clar faptul ca,la concedierile individuale, care nu țin de persoana salariatului, angajatorul ii plătește, o indemnizație minima de concediere,
Acest drept al angajaților este acordat o singura data. Evident cuantumul indemnizației de concediere, conform alin (3) ai articolului 50 din CCM a fost stabilit, efectiv, prin negociere cu, valorile indicate de alin. (1) fiind valorile minime de la care au început negocierile.
Toți foștii salariați ai SC SA, (care au încetat raporturile de munca cu aceasta prin concediere), au primit indemnizația de concediere in funcție de vechimea fiecăruia in petrol, sumele acordate fiind stabilite in fiecare an prin încheiereaacordurilor sociale.
Constatările instanței de fond in sensul ca:"parata nu a făcut dovada achitării indemnizației de concediere prevăzuta de ort. 50 alin. l din contractul colectiv de munca, indemnizație care, din analiza unitara a dispozițiilor art. 50, in integralitatea sa, este distincta de cea acordata, motiv pentru care instanțe apreciază aceasta solicitare a reclamantului ca fiind întemeiata.",nu fac altceva decât sa confirme ca, asemeni petenților, nici Tribunalul nu a înțeles exact situația reala a acordării indemnizațiilor de concediere dând o interpretare total eronata clauzelor inserate la art. 50 din CCM.
Prinacordurile socialeîncheiate de părțile CCM si semnate de către reprezentanții acestora, nu s-a făcut altceva decât sa se stabilească, in beneficiul angajaților, acordarea unor sume de bani mult mai mari decât cele stabilite prin CCM.
Instanța de fond, prin hotărârea pronunțata nu a făcut altceva decât sa oblige recurenta la plata de doua ori a dreptului bănesc numitindemnizație de concediere,cumulând, contrar regulilor de drept, prevederile mai favorabile (indemnizația acordata conform acordurilor sociale) cu cele mai puțin favorabile (indemnizația ce se acorda pana la momentul încheierii acordurilor sociale si care se calcula prin cumulul aritmetic al unui număr de maxim 4 sau 5 salarii medii nete).
Instanța de fond, prin admiterea cererii, a ignorat convenția părților CCM, trecând peste puterea de lege a unei convenții legal încheiate, interpretând clauzele CCM, total opus fata de voința pârtilor, exprimata in mod clar si fără a lasă loc interpretărilor, faptul casalariații care sunt concediați din motive care nu țin de persoana acestora primesc o singura suma de bani cu titlu de indemnizație de concediere.
Astfel, prinacordul social încheiat la 07.12.2005s-a convenit asupra măsurii de atenuare a consecințelor concedierii prinplatauneiindemnizații de concediere, mai mare decât cea stabilita prin contractul colectiv de munca aplicabil,prinacordurile sociale încheiate la 03.01.2006 si 29.01.2007, tocmai pentru a fi evitate interpretările, părțile CCM inserează următoarea explicație:"pentru a evita orice neînțelegere in legătura cu suma de bani ce urmează a fi primita de către fiecare angajat, cu titlu de indemnizație de concediere, Porțile convin ca persoanele afectate de măsura concedierii colective vor primi, in funcție de vechimea in petrol, numai suma ce este înscrisa in tabelul de mai sus, "PrinSOCIALE încheiate la 07.12.2005, 03.01.2006 si 29.01.2007semnate si recunoscute de către ambele părți semnatare ale CCM, au fost stabilite următoarele:
-plata unei indemnizații de concediere, in funcție de vechimea in petrol, mai mare decât cea stabilita prin Contractul Colectiv de Munca si
-stabilirea unor alte transe pentru vechimea in petrol, favorabile salariatului,după care se va calcula indemnizația de concediere. "
Prin motivele de recurs sunt menționate valorile sumelor convenite prin acordul social încheiat la 07.12.2005 cu titlu de indemnizație de concediere.
Acesteacorduri socialeau fost încheiate cu un singur scop, acela de a stabili salariaților ce urmau sa fie concediați drepturi mai mari decât cele stabilite de art.50 alin.(l) din CCM.
Recursul este tardiv.
Instanța, din oficiu, a pus în discuție tardivitatea recursului declarat de pârâtă.
Potrivit prevederilor art.80 din Legea 168/1999, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 103 cod procedură civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afara de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, se constată că pârâta a primit sentința la data de 11 decembrie 2008, conform dovezii de comunicare aflată la fila 26, dosar fond, astfel încât, potrivit prevederilor legale menționate mai sus, termenul de recurs împotriva acestei sentințe a expirat la 22 decembrie 2008.
Întrucât recursul a fost înregistrat la Tribunalul Gorj la 23 octombrie 2008, iar recurenta nu a făcut dovada că depășirea termenului legal de recurs s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința ei, instanța urmează să respingă ca tardiv recursul.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va mai analiza motivele de casare care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.137 cod procedură civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta SC SA prin lichidator judiciar Insolvency Specialists împotriva sentinței nr. 6814/24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 Februarie 2010.
Președinte, - --- | Judecător, - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IE/18.02.2010
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Corneliu Maria, Mihaela
