Drepturi salariale (banesti). Decizia 1109/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1109
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de - "" SRL împotriva sentinței civile nr. 1367 din 21.08.2009 a Tribunalului Iași, intimată fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta - "" SRL și avocat pentru intimata, lipsă fiind aceasta din urmă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Avocat pentru recurenta - "" SRL solicită proba cu înscrisuri, sens în care depune la dosar o copie de pe contractul individual de muncă nr.- din 4.02.2005. un exemplar al acestuia apărătorului intimatei.
Curtea admite proba solicitata si primește la dosar înscrisul.
Avocat pentru intimata depune împuternicire avocațială la dosar. Arată că nu solicită termen pentru studiul înscrisurilor ce i-au fost comunicate la acest termen și că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta - "" SRL solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii. Arată că instanța de fond, in baza rolului activ, trebuia să administreze toate probele solicitate, respectiv proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba cu un martor. În fapt, instanța a prorogat discutarea probei testimoniale iar la termenul următor, la prima strigare a fost prezent juristul unității care a depus răspunsul la interogatoriu, iar la a doua strigare, lipsind juristul, nu s-a mai pus în discuție proba cu martori solicitată de societate. De acest lucru a beneficiat intimata. Consideră că dosarul s-a judecat doar pe aspectele invocate de reclamantă. Mai arată că la data când au angajat-o pe intimata aceasta le-a spus că a absolvit facultatea de științe economice și ca dorința de aoa juta s-a întors împotriva lor. Precizează că adeverința de absolvire a fost emisă după data angajarii intimatei și că aceasta a activat pe funcția de agent de vânzări și nu pe cea de economist. În anul 2007 au încheiat un act adițional în baza a ceea ce intimata lucra efectiv, iar salariul acesteia a crescut. A depus la dosar facturi întocmite de către intimată în calitate de agent de vânzări. Solicită casarea hotărârii instanței de fond pentru a da posibilitatea acestui angajator de bună credință să își poată administra probatoriul. Mai precizează că intimata i-a dat în judecată atunci când a intrat în concediu prenatal. Consideră că intimata nu are dreptul la suma de bani deoarece nu a muncit pentru ea. De asemenea există problema cum s-a stabilit la fond această sumă de 7520 lei, deoarece nu există la dosar decât susținerile părții. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata solicită respingerea recursului. Arată că în prezenta cauză ne aflam într-un litigiu de muncă iar dovada obligațiilor părților se face cu înscrisuri. Angajatorul nu a făcut o fișă a postului și vrea să facă dovada atribuțiilor acesteia cu proba cu martori. Precizează că recurenta a înregistrat la Oficiul de Muncă, înainte de angajarea clientei sale, postul vacant de economist cu studii superioare. Mai arată că intimata are o adeverință din anul 2003 care dovedește că a absolvit și că e licențiată în studii economice. Reprezentantul societății nu s-a prezentat în instanță la fond, nu se poate susține că nu i s-a dat cuvântul la probe. Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar o copie de pe chitanța nr. - din 9.11.2009 în valoare de 2.000 lei reprezentând onorariu avocat.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 3453/99/20.05.2009, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta "", solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 7542 lei reprezentând diferență drepturi salariale și indemnizație de maternitate și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că începând cu luna septembrie 2004 fost salariata pârâtei pe postul de economist, având un salariu de 420 lei lunar, conform contractului individual de muncă nr. -/13.09.2004. Începând cu luna ianuarie 2007 beneficiat de un salariu de bază de 528 lei lunar, potrivit actului adițional nr. 4/02.02.2007. Mai susține reclamanta că la lit. E din contractul individual de muncă se menționează că este angajată pe postul de "economist conform clasificării ocupațiilor din România", fiind absolventă de studii superioare de o durată de 4 ani (licențiată a Universității "Al. " din I, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, cu titlul de economist licențiat, specializarea "comerț"). Potrivit părții a doua, pct. III din nomenclatorul privind clasificarea ocupațiilor din România, economiștii sunt încadrați la grupa majoră 2 - specialiști cu ocupații intelectuale și științifice.
Reclamanta mai precizează faptul că, în ceea ce privește salariul minim de care ar fi trebuit să beneficieze, potrivit art. 40 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010, pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, se stabilește minim coeficientul 2 de ierarhizare a salariilor, care se aplică la salariul minim pe unitate. Mai susține reclamanta că salariul minim brut pe economie garantat în plată a fost de 440 lei lunar în anul 2007, de 500 lei lunar în perioada 01.01.2008 - 01.10.2008, de 540 lei lunar în perioada 01.10.2008 - 01.01.2009 și de 600 lei lunar începând cu data de 01.01.2009. Or, salariul său lunar a fost mai mic decât salariul minim pe economie înmulțit cu cifra 2, astfel încât pârâta îi datorează suma de 7542 lei reprezentând diferență drepturi salariale (10752 lei reprezentând diferență de salariu brut cuvenit și neachitat în perioada 01.01.2007 - 07.05.2009). Reclamanta învederează și faptul că în perioada 01.01.2009 - 07.05.2009 s-a aflat în concediu de maternitate, indemnizația de maternitate fiind de 85% din salariul de bază, iar începând cu data de 07.05.2009 contractul de muncă i-a fost suspendat pentru creșterea copilului.
Pârâta "" a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că la momentul perfectării contractului individual de muncă, societatea avea nevoie de un agent comercial d e vânzări în cadrul depozitului de la punctul de lucru din I,-. Întrucât reclamanta urma cursurile Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor, aceasta a solicitat ca funcția menționată în contractul individual de muncă să fie cea de "economist". În realitate însă reclamanta a desfășurat activitatea de agent comercial d e vânzări. Mai mult, la punctul de lucru din I,- societatea deține un depozit cu mărfuri diverse, iar în vederea comercializării acestor produse în sistem en gros către clienți terți nu era necesară angajarea unui economist, ci a unui agent comercial d e vânzări. Întrucât la acea dată legislația în domeniu nu făcea diferențierea între categoriile de salariați, deși reclamanta îndeplinea alte sarcini de serviciu, s-a acceptat înscrierea în contractul individual de muncă a funcției de economist, o titulatură generală care însă nu era susținută în realitate de nici un document. Mai susține pârâta că până la momentul suspendării contractului individual de muncă reclamanta nu a desfășurat activitate de economist, ci activitățile desfășurate de către aceasta au fost următoarele: promovarea produselor societății către clienți, prezentarea și vânzarea produselor, distribuirea produselor comandate de către clienți, facturarea către clienți a mărfurilor, etc. În conformitate cu prevederile nomenclatorului privind clasificarea ocupațiilor din România, "economiștii activează pe piețele naționale de bunuri, servicii și forță de muncă și rezolvă probleme economice vizând producția, costurile acesteia, activitatea umană și mediul social și pun la dispoziția factorilor de decizie consultații în acest sens". Or, organigrama de funcții necesară în vederea desfășurării activității comerciale a societății prevede următoarele posturi: gestionar - 1 post, șofer - 1 post, lucrător manipulant - 1 post, contabil - 1 post, agent comercial - 1 post. Astfel, precizează pârâta că nu are și nu a avut niciodată nevoie de serviciile unui "economist", așa cum este definit de legislația în vigoare.
Pârâta mai susține faptul că, pentru munca prestată, reclamantei i s-au aplicat dispozițiile art. 40 alin. 1 lit. b pct. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 1010, în sensul că pentru personalul administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este cea liceală, se stabilește minim coeficientul 1,2 de ierarhizare a salariilor, care se aplică la salariul minim pe economie. Astfel, reclamanta a primit salariul minim pe economie înmulțit cu coeficientul 1,2. Mai mult, pârâta precizează că Inspectoratul Teritorial d e Muncă I nu ar fi acceptat înregistrarea actelor adiționale la contractul individual de muncă dacă acestea nu ar fi respectat o salarizare minim garantată.
Pârâta învederează și faptul că în conformitate cu nomenclatorul privind clasificarea ocupațiilor din România, funcția de economist, în forma simplă, nu există. Această funcție nu a reflectat niciodată activitatea depusă de reclamantă, aceasta desfășurând activități specifice postului de agent comercial, post care, în conformitate cu nomenclatorul, necesita studii medii sau postliceale.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Începând cu data de 01.09.2004, reclamanta () - a fost salariata pârâtei "", conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă I sub nr. -/13.09.2004. Din cuprinsul acestui contract rezultă că reclamanta a fost angajată pe funcția de "economist", cu un salariu de bază lunar de 4.200.000 lei. Din cuprinsul actului adițional nr. 4/02.02.2007 la contractul individual de muncă rezultă că începând cu data de 01.01.2007 reclamanta a beneficiat de un salariu lunar de 528 lei. De asemenea, din cuprinsul carnetului de muncă al reclamantei rezultă că aceasta a beneficiat de un salariu de 600 lei lunar începând cu data de 01.01.2008, de 648 lei lunar începând cu data de 01.10.2008 și de 720 lei lunar începând cu data de 01.01.2009. Prin acțiunea introductivă reclamanta a susținut că începând cu data de 01.01.2009 s-a aflat în concediu de maternitate, fapt necontestat de către pârâtă. Începând cu data de 07.05.2009, contractul individual de muncă al reclamantei a fost suspendat în baza disp. art. 51 lit. a Codul muncii, respectiv pe perioada concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Potrivit disp. art. 40 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, se stabilește minim coeficientul 2 de ierarhizare, coeficient care se aplică la salariul minim negociat pe unitate. Potrivit dispozițiilor alin. 4 al aceluiași articol, salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră, începând cu 1 ianuarie 2007.
Având în vedere aceste dispoziții legale, s-a reținut de către instanță că salariul de bază minim brut de care beneficiază o persoană încadrată pe o funcție pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare este salariul de bază minim brut pe unitate înmulțit cu coeficientul 2. Totodată, în situația în care nu există un salariu minim stabilit la nivelul societății, coeficientul de ierarhizare se aplică la salariul de bază minim brut pe țară, având în vedere disp. art. 159 alin. 3 Codul muncii potrivit cărora "angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară".
Potrivit art. 1 din nr.HG 1507/2007, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată a fost stabilit la suma de 500 lei lunar începând cu data de 01.01.2008, iar potrivit disp. art. 1 din nr.HG 1051/2008, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată s-a stabilit la 540 lei lunar pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008. De asemenea, potrivit disp. art. 2 din nr.HG 1051/2008, începând cu data de 1 ianuarie 2009, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată s-a stabilit la 600 lei lunar.
În speță, din cuprinsul contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă I sub nr. -/13.09.2004 rezultă că reclamanta este angajata pârâtei pe postul de economist. Or, funcția de economist este o funcție pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare. În consecință, drepturile salariale cuvenite reclamantei se stabilesc în conformitate cu prevederile art. 40 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, respectiv aceasta beneficiază de coeficientul 2 de ierarhizare, coeficient care se aplică la salariul de bază minim brut pe țară. Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, respectiv act adițional la contractul individual de muncă și carnet de muncă, rezultă că reclamanta, în perioada 01.01.2007 - 06.05.2009, a beneficiat de un salariu inferior celui stabilit de prevederile art. 40 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010. Astfel, în perioada 01.01.2007 - 01.01.2008 reclamanta a beneficiat de un salariu de 528 lei lunar, iar în conformitate cu prevederile art. 40 alin. 1 lit. d aceasta trebuia să beneficieze de un salariu lunar de 880 lei. În perioada 01.01.2008 - 01.10.2008, reclamanta a beneficiat de un salariu lunar de 600 lei, iar salariul minim trebuia să fie de 1000 lei. De asemenea, în perioada 01.10.2008 - 01.01.2009 salariul reclamantei a fost de 648 lei lunar, iar salariul minim trebuia să fie de 1080 lei, iar începând cu data de 01.01.2009 reclamanta, potrivit dispozițiilor legale, trebuia să beneficieze de un salariu de 1200 lei.
Instanța a mai reținut și faptul că în perioada 01.01.2009 - 06.05.2009 reclamanta s-a aflat în concediu de maternitate, indemnizația de maternitate fiind de 85% din salariul lunar, conform disp. art. 25 din nr.OUG 158/2005.
În consecință, având în vedere disp. art. 159 Codul muncii și ale art. 40 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010,tribunalul a apreciat că este întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 7542 lei reprezentând diferența dintre drepturile bănești încasate și cele cuvenite în temeiul prevederilor legale menționate, pentru perioada 01.01.2007 - 06.05.2009.
Cât privește susținerile pârâtei referitoare la faptul, în realitate, reclamanta a desfășurat activități caracteristice funcției de agent comercial d e vânzări, la nivelul societății nefiind necesară angajarea unui economist,prima instanța a reținut că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, din cuprinsul contractului individual de muncă rezultă că reclamanta a fost angajată pe postul de "economist", astfel încât drepturile salariale cuvenite acesteia trebuiau stabilite în conformitate cu prevederile art. 40 alin. 1 lit. d cin contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 și nu în conformitate cu prevederile art. 40 alin. 1 lit. b pct. 1 din același contract. Mai mult, din cuprinsul adresei nr. 7517/29.06.2009 (fila 56 dosar) rezultă că pârâta a înregistrat la. I oferta de locuri de muncă vacante nr. - din 01.09.2004, ofertă referitoare la un post de consilier economic.
În consecință, instanța a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 7.542 lei reprezentând diferență de drepturi bănești aferente perioadei 01.01.2007 - 06.05.2009.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta "", considerând-o nelegala si netemeinica.
A invocat recurenta ca prim motiv de recurs faptul ca tribunalul a incalcat disp.art.167, 168.pr.civ. întrucât prin încheierea din 24 iunie 2009, deși a admis probele cu înscrisuri, interogatoriu si audierea unui martor, nu a administrat decât primele doua probe si nu s-a mai pronunțat asupra celei testimoniale, proba ce era necesara pentru dovedirea activității efectiv prestate de salariata la societate.
Mai susține recurenta ca tribunalul a respins 80% din întrebările cuprinse in interogatoriul întocmit pentru reclamanta () -, întrebări ce erau relevante in cauza si ca nu a administrat nici proba cu expertiza contabila propusa de reclamanta pentru calcularea sumei pretinse, proba la care societatea nu s-a opus.
Astfel,s-au incalcat principiile contradictorialității si aflării adevărului.
A mai invocat recurenta ca in mod greșit tribunalul a acordat suma de 7542 lei atât timp cat nu s-a indicat nici măcar perioada pentru care se considera ca fiind datorate aceste drepturi bănești iar activitatea efectiv prestata de intimata a fost de agent de vânzări si nu de economist, așa cum rezulta si din actul adițional la contractul individual de munca.
In drept, motivele invocate se circumscriu disp.art.304 pct.9 pr.civ.
Intimata () - a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului si menținerea sentinței Tribunalului Iași.
In recurs s-a depus, in copie, contractul individual de muncă nr.- din 4.02.2005.
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de criticile formulate, probele cauzei si dispozițiile legale aplicabile, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Astfel, prin încheierea de ședința din data de 24 iunie 2009 (fila 25 dosar fond), Tribunalul Iașia încuviințat probele cu înscrisuri si interogatorii solicitate de ambele parți si a prorogat discutarea probelor cu martori si efectuarea unei expertize contabile după administrarea celor cu înscrisuri si interogatorii, conform art.168(2) pr.civ.
In ședința publica din 19 august 2009, la prima strigare a cauzei,dosarul fiind solicitat a se lua ca amânare fara dezbateri, consilierul juridic, prezent pentru parata "" Lad epus la dosar răspunsul societatii la interogatoriul solicitat de reclamanta cu duplicat pentru comunicare. Având in vedere lipsa reclamantei si a aparatorului acesteia,in mod legal tribunalul a lăsat cauza la ordine,la a doua strigare, când insa reprezentantul paratei nu a mai raspuns.Ca atare, prima instanța a pus in discuția parții prezente necesitatea administrării probelor cu martori si expertiza contabila si a luat act ca aceasta nu mai insista in administrarea lor. Parata recurenta isi invoca practic propria culpa susținând ca instanța de fond nu s-a pronunțat si nu a mai administrat probele cu martori si expertiza, atât timp cat reprezentantul acesteia a fost cel care nu s-a mai prezentat la discutarea in contradictoriu a probelor prorogate.
Mai mult, Curtea constata ca in raport de teza probatorie susținuta si prin motivele de recurs, proba testimoniala solicitata de parata "" era neconcludenta in cauza întrucât nu s-ar fi putut dovedi cu martori ca activitatea efectiv prestata de salariata era alta decât cea înscrisa in contractul individual de munca. Dispozițiile art 16 alin.2 din Codul muncii isi găsesc aplicarea doar in ipoteza in care nu exista contract individual de munca in forma scrisa.
In ceea ce privește cuantumul sumei acordate cu titlu de drepturi bănești,cum in cauza nu s-a mai efectuat o expertiza contabila, fiind dreptul reclamantei sa renunțe la o proba propusa inițial tocmai in virtutea principiului disponibilității, Curtea retine ca in mod corect si motivat prima instanța a acordat pentru perioada 01.01.2007-06.05.2009 suma de 7.542 lei, coroborând salariul înscris in carnetul de munca cu dispozițiile contractului individual de munca si al pe anii 2007-2010.
de cele reținute, nefiind incidente prevederile art.304 pct.9 pr.civ.in baza art.312 pr.civ.se va respinge recursul si se va menține sentința Tribunalului Iași.
Va fi obligata recurenta la plata către intimata a cheltuielilor de judecata din recurs, cu aplicarea disp.art.274(3)pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de "" SRL, prin reprezentant legal, împotriva sent.civ.nr.1367 din 21.08.2009 pronunțata de Tribunalul Iași, sentința pe care o menține.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 13 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
08.12.2009- 2 ex.-
Tribunalul Iași:;
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
