Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1106/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1106
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 905 din 22.05.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul și avocat pentru intimata SC SRL, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Apărătorii părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu au de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată că instanța de fond a avut în vedere că la data de 27 lunii se achită în general avansul, dar nu există o regulă generală în acest sens. Precizează că dispoziția de plată nu a fost achitată de societate și că nu s-a făcut dovada că până în data de 27 lunii se achită avansul lunii in curs. Mai arată că a solicitat dobânda legală deoarece societatea s-a folosit de acești bani.
Avocat pentru intimata SC SRL solicită respingerea recursului deoarece hotărârea primei instanțe este temeinică și legală. Arată că prescripția curge de la data când drepturile salariale au fost datorate și este clar că pentru luna februarie acestea sunt prescrise. Precizează că pentru lichidarea pe lunea februarie recurenta a semnat pe dispoziția de plată. În cazul în care aceasta nu recunoștea semnătura trebuia să o conteste. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 2192/99/20.03.2009, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta " " I pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale aferente lunilor februarie și martie 2006 și dobânda legală.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost angajat al societății în funcția de director general. La data de 28.03.2006 raporturile de muncă dintre părți au încetat, pârâta neîndeplinindu-și obligația de a achita drepturile salariale pentru lunile februarie și martie 2006.
Pârâta " " Iad epus întâmpinare prin care a invocat prescripția dreptului la acțiune în ceea ce privește avansul cuvenit pentru drepturile salariale din luna februarie 2006 întrucât avansul pentru această lună era datorat la data de 27.02.2006. Totodată a fost invocată excepția de neexecutare a contractului în ceea ce privește drepturile salariale aferente perioadei 15.03.2006 - 28.03.2006. Deși reclamantul ar fi trebuit să lucreze în mod normal în toată perioada de preaviz, acesta nu s-a mai prezentat la locul de muncă începând cu data de 15.03.2006.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului motivat de faptul că în calitatea de director general ar fi trebuit să semneze în fiecare lună statele de plată atât în calitate de angajat cât și în calitate de conducător al unității. Cu toate acestea reclamantul nu obișnuia să semneze în calitate de angajat deși drepturile salariale i-au fost achitate în totalitate.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta " " I în capătul de cerere privind plata drepturilor salariale reprezentând avans luna februarie 2006, instanța de fond a reținut că această excepție este întemeiată având în vedere atât susținerile pârâtei cât și răspunsurile date la interogator de către reclamant care a recunoscut că drepturile salariale lunare se plăteau în două tranșe: avans pe 27 ale lunii și lichidare pe 12 ale lunii următoare. Astfel avansul lunii februarie 2006 era datorat la data de 27.02.2006 și curgerea termenului de prescripție a fost întrerupt ultima dată la 6.03.2006. De la această dată a început să curgă un nou termen de prescripție care s-a împlinit la data de 6.03.2009. Introducerea acțiunii la 11.03.2009 a făcut ca prescripția dreptului la acțiune să se fi împlinit deja în ceea ce privește dreptul la acțiune pentru plata drepturilor salariale reprezentând avans luna februarie 2006.
Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția prescripției și în consecință a respins cererea reclamantului având ca obiect plata drepturilor salariale reprezentând avans pentru luna februarie 2006.
Referitor la excepția neexecutării contractului invocată de pârâtă, constând în aceea că reclamantul ar fi trebuit să lucreze în mod normal în toată perioada de preaviz cuprinsă între 28.02.2006 și 28.03.2006, însă începând cu data de 15.03.2006 reclamantul nu s-a mai prezentat la locul de muncă, prima instanța a reținut că această excepție este neîntemeiată întrucât situația de fapt nu a fost dovedită cu probe. Din interogatoriul luat la cererea pârâtei reclamantului reiese faptul că reclamantul s-ar fi prezentat la serviciu până la data de 28.03.2006. Nu există nici o altă probă în contradovadă.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei raportat la susținerile părților și dispozițiile legale incidente, tribunalul a reținut că acțiunea reclamantului este întemeiată pe fond.
Reclamantul a fost salariatul societății pârâte în perioada 1.04.2005 - 28.03.2006, pe funcția de director general potrivit contractului individual de muncă, înregistrat la ITM I sub nr. -. Contractul de muncă a încetat la 28.03.2006 prin demisie, după expirarea termenului de preaviz potrivit notificării 14 RU din 3.04.2006.
Potrivit art. 154 Codul muncii salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă. Conform art. 156 salariile se plătesc înaintea oricăror altor obligații bănești ale angajatorilor.
În ceea ce privește cererea reclamantului de a i se plăti drepturile bănești reprezentând lichidare pentru februarie 2006, această cerere a fost apreciata ca neîntemeiată în condițiile în care la dosarul cauzei la fila 28 dosar este depusă copia dispoziției de plată 20 din 14.02.2006 prin care se atestă achitarea acestor drepturi salariale.
Referitor la drepturile salariale aferente perioadei 1.03.2006 - 28.03.2006 instanța de fond a reținut că acestea trebuie să-i fie plătite reclamantului întrucât nu s-a făcut dovada plății acestora conform art. 163 din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, instanța a obligat pârâta să achite reclamantului drepturile salariale aferente perioadei 01.03.2006 - 28.03.2006.
Cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale,tribunalul a respins-o motivat de faptul că nu s-a făcut dovada că drepturile salariale ar fi purtătoare de dobânzi. Această situație se regăsește doar în cazul în care s-ar fi făcut dovada că drepturile salariale se încasează pe card.
A fost respins și capătul de cerere privind cheltuielile de judecată întrucât reclamantul nu a făcut dovada cu chitanță depusa la dosar că ar fi suportat cheltuieli cu desfășurarea procesului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegala si netemeinica.
A susținut recurentul ca prima instanța a admis in mod greșit excepția prescripției dreptului la acțiune in cererea privind plata avansului pe luna februarie 2006. Din probele cauzei rezulta ca exista o regula privind ziua de salariu insa, de multe ori, existau întârzieri de câteva zile. Nu s-a făcut dovada că până în data de 27 lunii se achita întotdeauna avansul lunii in curs. In contractul de munca nu exista o clauza referitoare la ziua plații salariului.
A mai criticat recurentul si neacordarea dobânzii legale, susținând ca atât timp cat suma de bani este o creanța purtătoare de dobânzi, ar fi discriminat daca s-ar considera ca suma datorata de parata nu produce dobânda.
In drept recursul nu a fost motivat, insa criticile formulate se circumscriu disp.art.304 pct.9 pr.civ.
Intimata " " Iad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului si menținerea hotărârii de fond si reiterat prescripția dreptului la acțiune în ceea ce privește avansul cuvenit pentru drepturile salariale din luna februarie 2006, întrucât avansul pentru această lună era datorat la data de 27.02.2006 iar recurentul la interogatoriu a recunoscut acest aspect.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de criticile formulate si dispozițiile legale incidente, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Așa cum corect a reținut si tribunalul, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta " " I în capătul de cerere privind plata drepturilor salariale reprezentând avans luna februarie 2006 este întemeiată având în vedere atât susținerile angajatorului cât și răspunsurile date la interogator de către reclamantul recurent (fila 47 dosar fond) care a recunoscut că drepturile salariale lunare se plăteau în două tranșe: avans pe 27 ale lunii și lichidare pe 12 ale lunii următoare. Astfel avansul lunii februarie 2006 era datorat la data de 27.02.2006 și curgerea termenului de prescripție a fost întrerupta ultima dată la 6.03.2006. De la această dată a început să curgă un nou termen de prescripție care s-a împlinit la data de 6.03.2009.Ori, acțiunea a fost introdusa la 11.03.2009, astfel ca prescripția dreptului la acțiune se împlinise deja pentru plata drepturilor salariale reprezentând avansul pe luna februarie 2006.Nu are relevanta sub acest aspect faptul ca in contractul individual de munca nu se specifica o data exacta de plata a salariului de vreme ce ambele parți au recunoscut ca data de plata a avansului ziua de 27 fiecărei luni.
In ceea ce privește acordarea dobânzii legale de scont a BNR, aceasta este aplicabila doar in raporturile comerciale nu si in cele de dreptul muncii. Curtea constata insa ca in prezent taxa oficiala a scontului nu mai este un criteriu nici măcar in materie comerciala întrucât la ora actuala, dobânda legala se stabilește, în materie comercială,la nivelul dobânzii de referința a BNR.
de cele reținute, in baza prevederilor art.312 pr.civ. se va respinge recursul si se va menține sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sent. civ. nr.905 din 22.05.2009 pronunțata de Tribunalul Iași, sentința pe care o menține.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 13 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
07.12.2009 - 2ex.-
Tribunalul Iași:;
.
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
