Drepturi salariale (banesti). Decizia 1232/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția civilă mixtă-
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1232/R/2008
Ședința publică din 11 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Judecător: -
Grefier:
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil introdus de contestatoarea domiciliată SMs tr - - 25. 6 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Școlar Județean S M- împotriva sentinței civile nr. 625/D din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței, că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei, în lipsă, după care:
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 625/D din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr- a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta, domiciliată în S M, str.-, -.25,.6, jud.S M împotriva pârâtului INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN S M, cu sediul în S M,-, având ca obiect acordarea și plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, n conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă. pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator". Aliniatul 2 al aceluiași articol dispune că "tichetele de masă se acordă în limita bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
Analiz ând aceste dispoziții legale s-a reținut că angajatorul nu are obligația, ci doar posibilitatea de a acorda alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă. Mai mult, unitățile din sectorul bugetar - categorie din care face parte și pârâtul - pot acorda această alocație numai în limita bugetului de stat.
Analizând și prevederile legilor bugetului de stat raportat la perioada pentru care reclamanta solicită sumele ce reprezintă contravaloarea tichetelor de masă neacordate se poate constata că pretențiile acesteia sunt neîntemeiate întrucât în legile bugetului de stat nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Este adev ărat că prin Legea nr.142/1998 privind tichetele de masă s-a instituit o anumită formă de protecție socială a salariaților, însă se constată că această formă de protecție socială este, prin lege, facultativă pentru angajator, nu este garantată prin Constituție, nefiind astfel un drept constituțional, fundamental, ci doar o vocație.
Art. 41 alin. 2 din Legea fundamentală, a cărui încălcare o invocă reclamanta, dispune că "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite de lege", în consecință, Constituția lasă la latitudinea legiuitorului acordarea altor măsuri de protecție socială și criteriile de acordare a acestora. De altfel, instanța nici nu este în drept să aprecieze dacă prin modul de reglementare a dreptului la tichete de masă se încalcă dispozițiile constituționale întrucât ar încălca atribuțiile puterii judecătorești. Eventual, reclamanta ar fi putut invoca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale menționate, cu consecința soluționări acestei excepții de către Curtea Constituțională.
De altfel și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XIV/18.02.2008, dată în interesul legii, statuează că dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 se interpretează în sensul că aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă. Or, în cauză nu s-au adus astfel de dovezi.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia.
Prin motivele de recurs s-a invocat că s-au nesocotit disp. art. 6 codul muncii privind beneficiul la măsuri de protecție socială în mod egal, nediscriminatorii, principiul fiind consacrat și de art. 16 din Constituție.
Nu poate fi de acord cu interpretarea primei instanțe în sensul că acordarea tichetelor de masă ar fi condiționată de existența fondurilor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat. Legea 142/1998 prevede posibilitatea acordării fără a stabili obligativitatea acordării în sarcina angajatorului. Acordarea nu este o chestiune lăsată la aprecierea pur potestativă a angajatorului ci, acesta are obligația să solicite acordarea fondurilor, în acest sens, ori, altfel, există o restrângere a dreptului ei la protecție socială în raport cu alți salariați din sectorul bugetar.
A dovedit că există legitimă a dobândirii unui bun în sensul art. 1 al Protocolului nr. 1 al CEDO raportat la practica judiciară în materie.
În drept s-au invocat disp. art. 299 - 316 cod pr. civilă, art. 304 pct. 9 cod pr. civilă, Legea 142/1998, Constituția României, codul muncii, Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit art. 329 alin. 3 cod pr. civilă, soluțiile pronunțate în cadrul recursurilor date în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt obligatorii pentru instanțe, referitor la problemele de drept dezlegate. Sigur că, tocmai pentru că, la nivel de țară au existat la nivelul instanțelor soluții diferite referitor la problema dedusă judecății - acordarea tichetelor de masă conform cu disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr 142/1998, instanța competentă a unifica practica judiciară a dispus prin decizia civilă nr. XIV/18.02.2008 în sensul că, aceste beneficii nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzut în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractul colectiv de muncă, aspect nedovedit în speță, conform de altfel și corectei rețineri a instanței de fond.
Există într-adevăr un astfel de drept prevăzut ca o măsură de protecție socială în sensul art. 6 al Codului muncii, însă acesta este condiționat de o procedură ce conform celor expuse nu s-a îndeplinit în cauză, nefiind astfel încălcate dispozițiile legale invocate - art. 6 din Legea 53/2003, art.16 din Constituție și art. 1 din Protocolul 1 al CEDO.
Față de cele expuse, nefiind aplicabile disp. art. 304 cod pr. civilă instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 cod pr. civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de contestatoarea domiciliată SMs tr - - 25. 6 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Școlar Județean S M- împotriva sentinței civile nr. 625/D din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.
18.09.2008.
Jud fond -
Dact IM/2 ex./18.09.2008.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
