Drepturi salariale (banesti). Decizia 1267/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1267
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Universitatea din C împotriva sentinței civile nr. 2650/02.07.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurenta-pârâtă consilier juridic, cu delegație la dosar, și intimata-reclamantă, lipsă fiind unitatea pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru soluționarea incidentului procedural ivit.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă pune concluzii de admitere a recursului și modificare a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, întrucât tribunalul dă o interpretare greșită dispozițiilor art. 94 alin. 4 din Legea nr. 128/1997, text de lege ce lasă la latitudinea instituției de învățământ superior acordarea sporului suplimentar și cum intimata-reclamantă nu a desfășurat activități suplimentare nu mai poate beneficia de drepturile bănești solicitate. De altfel, prin legea unică de salarizare sunt abrogate expres dispozițiile legale sus arătate.
Intimata-reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală potrivit întâmpinării.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 2650 din 02 iulie 2009 admis în parte contestația precizată, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Universitatea
A fost anulată în parte decizia nr. 834A/04.05.2009 emisă de Universitatea din C, în ceea ce o privește pe contestatoarea .
A fost obligată intimata să recalculeze și să plătească contestatoarei diferențele salariale reprezentând creșterea salarială de 30% din salariul de bază, începând cu 01.04.2009, la zi.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta este încadrată la Universitatea C pe postul de administrator financiar și prin decizia nr. 540a din 31.03.2006 i s-a acordat o creștere salarială de 30% din salariul de bază, majorare ce a fost operată și în carnetul de muncă, și de care a beneficiat până la data de 01.04.2009. când pârâta a hotărât, potrivit deciziei nr. 834 /04.05.2009, retragerea acestei " majorări statutare de 30%".
S-a mai reținut că decizia nu a fost motivată în fapt si în drept însă, pârâta a susținut că retragerea majorării nu are natura unei sancțiuni disciplinare, ci s-a impus în considerarea faptului că reclamanta nu a mai executat sarcini suplimentare pentru acordarea acestui "stimulent financiar" condiție prevăzută de art. 94 alin. 4 din Legea nr. 128/1997.
Potrivit dispozițiilor art.94 alin. 4 din Legea nr. 128/1997 "Criteriile de salarizare a personalului didactic auxiliar sunt stabilite de Ministerul Educației și Cercetării, cu consultarea sindicatelor recunoscute pe plan național. universitare pot stabili salarii diferențiate, cu o creștere de până la 30% din salariul de bază prevăzut pentru funcția respectivă, în funcție de specificul activității desfășurate și de calitatea acesteia, cu respectarea contractului colectiv de muncă la nivel de instituție".
Din interpretarea prevederilor art. 94 alin.4 din Legea nr. 128/1997 reieșit că majorarea salarială acordată reclamantei nu are natura unui stimulent financiar ocazional, ci reprezintă un drept salarial cu caracter permanent, o componentă a salariului, în sensul dispozițiilor art. 155 Codul Muncii.
Relevantă în acest sens este utilizarea în textul art. 94 alin 4 chiar a termenului de "salarii" diferențiate.
Un argument în plus, cu privire la natura acestei creșteri salariale, este si faptul că reclamanta a beneficiat în mod constant timp de 3 ani, până la momentul emiterii deciziei contestate, de acest drept salarial. Mai mult din probatoriu administrat nu a rezultat o restrângere a atribuțiilor fixat în sarcina reclamantei.
In acest context, măsura dispusă de angajator este lipsită de temei legal, întrucât nici o dispoziție legală sau clauză contractuală nu dă posibilitatea angajatorului de a schimba salariul, în condițiile în care reclamanta si-a păstrat funcția pentru care salariul i-a fost majorat si nu s-a pus la îndoială calitatea activității desfășurate, măsura nefiind dispusă pe temeiuri disciplinare.
Pârâta Universitatea a formulat recurs împotriva sentinței nr. 2650/2009 a Tribunalului Dolj, pe care o consideră nelegală, solicitând modificarea acesteia și pe fond, respingerea acțiunii.
Critică sentința în temeiul art. 304 pct. 9 cod procedură civilă pentru aplicarea greșită a legii, respectiv interpretarea greșită prevederilor art. 94 alin. 4 din Legea nr. 128/1997, prin aceea că a considerat greșit să sporul de 30% din salariul de bază acordat și apoi retras prin decizia contestată, este un spor cu caracter permanent și nu putea fi retras fără să existe o dispoziție legală sau clauză contractuală de permisiune a retragerii.
Instanța înlăturat nemotivat prevederile "Metodologiei de acordarea creșterii de până la 30% pentru personalul auxiliar" conform cărora, creșterea de salariu cu până la 30% a fost acordată pentru îndeplinirea de către salariat a unor sarcini suplimentare față de cele stabilite prin fișa postului.
Precizează că la fond a făcut dovada încredințării unor sarcini suplimentare pentru care i-a fost acordată majorarea, dar, întrucât contestatoarea a încetat să mai execute acele atribuțiuni suplimentare, i-a fost retrasă în mod justificat majorarea respectivă, iar această majorare nu constituie un drept salariat permanent, componentă a salariului, ci un drept acordat condiționat de îndeplinirea unor atribuțiuni suplimentare, lăsat de textul art. 94 din Legea nr. 128/1997, la aprecierea instituției de învățământ.
Prin întâmpinarea formulată, contestatoarea solicită respingerea recursului.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că nu sunt motive de casare sau modificare prevăzute de art. 304 cod procedură civilă și va fi menținută.
Sunt neîntemeiate criticile formulate în temeiul art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, privind încălcarea prevederilor art. 94 alin. 4 din Legea nr. 128/1997, deoarece instanța de fond a apreciat corect natura dreptului pretins ca fiind o componentă a salariului de bază, având în vedere chiar precizarea textului art. 94 alin. 2 din lege.
Astfel, chiar în text, teza a II- precizează că senatele universitare pot stabili salarii diferențiate cu o creștere de până la 30% din salariul de bază pentru funcția respectivă în funcție de specificul activității desfășurate și de echitatea acesteia, cu respectarea contractului colectiv de muncă al instituției.
Nu este de prevăzut în text că această creștere salarială este un spor acordat pentru executarea unor sarcini suplimentare ce poate fi acordat și retras în funcție de îndeplinirea acestor sarcini, ci nu "salariu diferențiat"acordat pentru specificul și calitatea activității desfășurate
Potrivit acestui text și precizării Serviciului Economic Financiar al recurentei, prin adresa nr. 421/02.06.2009 către Oficiul Contencios, contestatoarea avea stabilite ca sarcini de serviciu, încă de la angajare, înregistrarea taxelor de școlarizare pe facultăți, deci fiind atribuțiuni de serviciu pe care nu le-a respectat și pentru aceste abateri, așa cum sunt considerate de inițiatorul referatului, i se puteau aplica sancțiuni disciplinare.
Recurenta însă, atât prin întâmpinare, cât și prin motivele de recurs, a precizat că în cazul acesteia nu s- aplicat sancțiune disciplinară, pentru care trebuiau respectate prevederile art. 267-268 Codul Muncii, ci i s-a retras mărirea salarială de 30%, modificându-i-se astfel contractul individual de muncă în ceea ce privește componenta de bază - salariu.
Ori, pentru a i se modifica contractul de muncă, era necesar, potrivit art. 41 din Codul Muncii, acordul contestatoarei, ceea ce în cauza de față nu s-a realizat și în mod corect instanța de fond, în conformitate cu prevederile textului suscitat, a dispus anularea deciziei contestate, în ceea ce privește pe contestatoare, cu consecința obligării recurentei la plata sumelor reținute.
Așadar, Curtea apreciază neîntemeiate criticile formulate și, în baza art. 312 cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Universitatea din C împotriva sentinței civile nr. 2650/02.07.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință, publică, azi, 19 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 3: Manuela Preda - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IE/25.03.2010
fond:
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
