Drepturi salariale (banesti). Decizia 1309/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1309
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta domiciliată în comuna, sat nr. 277, județul D, împotriva sentinței civile nr. 426 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți Primarul comunei cu sediul în comuna, județul D și Consiliul Local cu sediul în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă, personal, lipsind intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Recurenta-reclamantă, personal, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurenta-reclamantă, personal, având cuvântul arată că prin sentința civilă nr. 1697/23.10.2008 Tribunalul Dâmbovițaa obligat pârâții să plătească reclamanților, personal contractual, primele de concediu pe perioada lucrată de fiecare.
Astfel, având în vedere că alți colegi din aceeași categorie de personal, respectiv contractual, au obținut prin hotărâre judecătorească prime de concediu, deși aceasta nu a rămas irevocabilă, consideră, la rândul său, că este îndreptățită să primească primele de concediu, chiar dacă instanța de fond a apreciat că nu există nicio reglementare privind plata acestor prime personalului contractual.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și obligarea pârâților la plata primelor de concediu corespunzător perioadei lucrate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamanta a chemat în judecată Primarul și Consiliului Local al comunei pentru fi obligați la plata primei de vacanță pentru perioada 2001- 2007 în raport de salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, la valoare actualizată în raport de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii s-a susținut că reclamanta este încadrată ca bibliotecar la primăria locală și este îndreptățită să primească astfel de primă în raport de prevederile OG nr. 24/2000 și art. 34(2) din Legea 188/1999, drepturi care nu i-au fost plătite în perioada în litigiu.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 426 din 18 februarie 2009, a respins acțiunea ca neîntemeiată reținând în esență că pentru personalul contractual din care face parte reclamanta nu s-a instituit un drept la prima de vacanță, astfel că aceasta nu poate fi acordată reclamantei.
Împotriva acestei sentințe reclamanta declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea hotărârii și admiterea acțiunii așa cum fost formulată, deoarece altor salariați ai primăriei le- fost acordată prima de vacanță, prin 5 hotărâri ale instanței de judecată, având același statut de personal contractual.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză constată că recursul este nefondat.
Este de necontestat că reclamanta în calitatea sa de bibliotecar face parte din personalul contractual și nu din categoria funcționarilor publici pentru ai fi aplicabile dispozițiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 prin care a fost instituit acest drept la prima de vacanță pentru această categorie de funcționari.
De asemenea, prin dispoziții legale, inclusiv prin OG nr.24/2000, nu se instituie pentru personalul contractual al primăriilor un drept anual la primă de vacanță, astfel că nu au în nici un fel de relevanță hotărârile pronunțate de instanța de judecată și invocate de reclamantă, din moment ce dreptul nu este instituit pentru personalul contractual din primării.
Așa fiind, în mod corect prima instanță respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, soluția fiind legală și temeinică.
Nesubzistând motive de nulitate ale hotărârii atacate în sensul disp. art. 304 Cod proc.civilă, Curtea respinge recursul de față ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta domiciliată în comuna, sat nr. 277, județul D, împotriva sentinței civile nr. 426 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți Primarul comunei cu sediul în comuna, județul D și Consiliul Local cu sediul în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- - - - - -
Grefier,
Fiind în concediu de odihnă
Se semnează de către prim grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare nr.3120
Red.TL
Tehnored.MD
3 ex/03.07.2009
f- al Tribunalului Dâmbovița
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
