Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1310/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1310
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, prin reprezentant Cabinet avocatură, cu domiciliul ales în Târgoviște, str. - -,. 9,.A,.1,.5, județul D, împotriva sentinței civile nr. 601 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- reclamantul a chemat in judecata pe parata SC SA, solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata suplimentului salarial pentru aprovizionarea de toamna iarna prevăzută de art. 170 alin. 1 si 2 din CCM la nivel de grup de unități valabil pe anul 2007, actualizate cu indicele de inflație de la scadenta pana la plata efectiva.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca este salariatul societății parate, calitate in care nu i-au fost acordate drepturile salariale.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 170 alin. 1 si 2 din CCM la nivel de grup de unități valabil pe anul 2007.
La cererea de chemare in judecata reclamantul a anexat cartea de munca si cartea de identitate, in copie xerox.
Parata SC SA nu a formulat întâmpinare, insa a depus la dosar: extrase din pe anii 1997, 1998, 2000, 2002.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 601 din 5 martie 2009 respins acțiunea, reținând în esență că reclamantul
este salariatul societății pârâte, astfel cum rezulta din copia cărții de munca depuse la dosar.
S-a mai reținut ca în CCM la nivel de unitate pe anul 1997 se prevede in art. 168 alin. 1 ca salariații au dreptul la suplimentarea salariala, reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă, iar in alin. 3 se arata ca acest drept va fi inclus în salariul de bază începând cu 01.06.1997, conform unui act adițional la prezentul contract.
În CCM la nivel de unitate pe anul 1998 s-a prevăzut în art. 168 alin.2 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telexului nr. 2412/29.05.1998. Aceleași mențiuni se regăsesc si in contractele colective de munca la nivel de societate pe anii următori, iar in anul 2005 si următorii nu se mai regăsește nici o mențiune privitoare la suplimentarea salariala pentru aprovizionarea de toamna-iarna.
În ce privește menționarea acestor drepturi în CCM la nivel de ramură, pe anii 2006, 2007 si 2008 se prevede in art. 176, respectiv art. 187, posibilitatea acordării suplimentului salarial pentru aprovizionarea de toamna iarna, respectiv cota de gaze, menționându-se totodată ca la nivel de societate se vor stabili condițiile si cuantumul acestor drepturi salariale.
Cum la nivel de societate aceste drepturi au fost acordate, astfel cum se menționează în contractele de munca încheiate la nivelul societății, rezultă ca in privința SC SA prevederile din contractul de la nivelul ramurii au rămas fără efect.
Este adevărat că potrivit art. 238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă la nivel de unitate nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior, însă în speță, drepturi solicitate de către reclamanți au fost incluse în salarii.
Eliminarea prevederilor referitoare la aprovizionarea de toamna iarna din la nivelul poate fi justificata doar prin recunoașterea tacită de către sindicate cu ocazia negocierii CCM la nivel de unitate, a faptului că societatea nu mai datorează aceste drepturi, fiind incluse în salariu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Recurentul a susținut că pârâta nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest adaos fiind obligatorii și pentru angajatorul care nu a formulat nici un fel de apărări în cauză, așa încât concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul introducerii sumei reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă-iarnă în salariul de bază este eronată fiindcă nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii pentru suplimentări salariale reprezentând aprovizionarea toamnă - iarnă.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză,
dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale, pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului, în cauză s-a făcut dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, fost în mod legal și temeinic respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză de reclamant urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.312 cod pr.civ. menținându-se în totalitate sentința pronunțată de Tribunalul Dâmbovița
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, prin reprezentant Cabinet avocatură, cu domiciliul ales în Târgoviște, str. - -,. 9,.A,.1,.5, județul D, împotriva sentinței civile nr. 601 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
--- - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. /SȘ
2 ex./2.07.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
