Drepturi salariale (banesti). Sentința 140/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 140
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri Cristian
Asistent judiciar -
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanta - și pe pârâții Parchetul de pe Lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP D, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP D,având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP D în calitate de pârât și chemat în garanție, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constatând cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul.
Consilier juridic, pentru Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP D în calitate de pârât și chemat în garanție, a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, respingerea cererii de chemare în garanție și respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra acțiuni de față.
La data de 02 septembrie 2008, reclamanta - chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții în solidar la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % calculat la indemnizația brută lunară de încadrare începând cu data de 16 iunie 2008, la zi și în continuare în condițiile prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și modificată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, efectuaREA mențiunilor cuvenite în carnetele de muncă și obligarea pârâților la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii arată că are calitatea de personal auxiliar de specialitate la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, iar pârâții au obligația legală de aloca fonduri n bănești necesare plății drepturilor salariale și obligația de plată acestor drepturi.
Potrivit art. 47 din Legea 50/1996, republicată și modificată, cu completările ulteriore "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar".
Ulterior prin art. 50 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat acest spor, nemaifiind prevăzut în noua lege de salarizare a magistraților.
Precizează că, condițiile de risc și suprasolicitare nu s-au schimbat ci, dimpotrivă, s-au acutizat întrucât odată cu intrarea României în Uniunea Europeană au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție, calitatea actului de justiție și eficiența sporită acestuia.
In situația existenței unui sistem legislativ stufos, și uneori contradictoriu, a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale s-a ajuns la creșterea celor doi factori de risc.
In altă ordine de idei, arată că se mai adaugă și presiunile indirecte venite din partea justițiabililor care, abuzând de dreptul lor de petiționare, au formulat împotriva magistraților numeroase sesizări, reclamații și plângeri penale, total nejustificate, ce au drept consecință creșterea suprasolicitării neuropsihice și a stresului.
Având în vedere decizia nr.21 a Secțiilor Unite din cadrul ICCJ, pronunțată la data de 10.03.2008, în dosarul nr.5/2008,prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ prin care s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001".
Așadar, dacă în anul 2006, Statul Român și instituțiile acestuia au apreciat și recompensat munca magistraților și în concordanță cu riscul și suprasolicitarea neuropsihică, acordând un spor de 50% din salariul de bază, nu existăm nici un argument legal care să justifice sistarea acestui drept și în prezent.
La data de 13 octombrie 2008, DGFP D, pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, depus întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanta, angajatorul acesteia fiind Ministerul Public, situație în care nu are obligația de plată efectivă a sumelor pretinse re reclamantă și nici nun poate fi obligat în solidar cu Ministerul Public.
Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii "Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii".
In speță, ordonator principal de credite este Ministerul Public, acestuia revenindu- obligația legală de depune diligențele necesare în vederea obținerii creditelor bugetare necesare plății sumelor reprezentând drepturile bănești solicitate, cu respectarea procedurilor specifice elaborării proiectului legii privind rectificarea bugetului de stat.
In ceea ce privește fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că sporul solicitat de reclamantă a fost acordat de art.47 din Legea nr. 50/1996, iar prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 a fost abrogat, ordonanță ce a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin art. 50 alin. 2 din OUG nr. 177/2002 au fost abrogate dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat din Legea nr. 50/1996.
Ulterior, prin OG nr. 27/2006, prin art. 41 lit."a" a fost abrogată OUG nr. 177/2000 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, ordonanță care a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003.
Prin ordinul comun nr. 18549/C/2484/26650/131/3774C din 2008, emis de MJ, MEF, ICCJ privind modalitatea de eșalonare a plății sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a OUG nr. 75/2008 s-a stabilit plata sumelor aferente fiecărui titlu executoriu eșalonat în 3 tranșe, iar fondurile necesare aferente tranșelor stabilite vor fi alocate de la bugetul de stat pe anul 2008, prin rectificare bugetară.
La data de 10 octombrie 2008, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare prin care solicitată respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Susține că instanța nu poate dispune plata în continuare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, adăugând la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate deoarece numai legiuitorul - deci puterea legislativă - poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente care au girul puterii legislative - respectiv Parlamentul sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive, reprezentate de Guvern.
Reclamanta a solicitat acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și modificată, invocând în susținerea acțiunii Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțată în dosarul nr. 5/2008 și că respectivul articol nu a fost abrogat la data de 01 octombrie 2000, când a fost emisă OG nr. 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care abrogat în mod expres acest articol.
In condițiile în care Legea nr.50/1996 a fost abrogată prin OG nr. 8/2007, aprobată prin Legea nr. 247/2007, toate dispozițiile acestui act normativ și-au încetat aplicabilitatea, fiind înlocuite cu prevederile cuprinse în actul normativ de abrogare. Nu se poarte susține că art. 47 este singurul care își mai găsește aplicarea, în condițiile în care chiar legea din care face parte a fost abrogată în totalitate.
Față de solicitarea privind obligarea pârâților să opereze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, solicită respingerea acestuia ca nefondat, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976, privind carnetul de muncă "Actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfășurată vor cuprinde: denumirea unității și perioada în care s- lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă, precum și precizarea modului de încadrare -pe durată nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de muncă; de asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta și, după caz, locurile de muncă cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele 1 și 2 de muncă, la pensie".
In speță, sporul solicitat de reclamantă este un drept salarial ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se include în aceasta, astfel că nu poate face obiectul transcrierii în carnetul de muncă.
La data de 7 octombrie 2008, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat cerere de chemare în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul în care se va admite cererea reclamantei, să se dispună ca acesta să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei.
Acțiunea se admite în parte pentru considerentele care se vor expune în continuare:
Asupracalității procesuale pasivea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța constată următoarele:
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator, între reclamanți și acest pârât neexistând raporturi juridice de muncă, acesta nu are obligația de plată efectivă a sumelor pretinse de reclamanți.
Ca urmare, instanța constată că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cererea privind plata drepturilor salariale formulată de reclamantă și cu atât mai puțin în ceea ce privește cererea de rectificare a carnetului de muncă și va respinge cererea reclamantei formulată împotriva acestuia ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în interesul legii că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
Potrivit art. 329 alin. ultim din Codul d e procedură civilă, ezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție în recursul cu a cărui soluționare a fost corect învestită.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
De altfel, așa cum rezultă chiar din motivarea prezentului recurs în interesul legii, în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Or, în ipoteza adoptării unei soluții contrare, în sensul prezentului recurs în interesul legii, care, potrivit dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
Cât privește noțiunea de "discriminare", s-a avut în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României, 59).
A accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța urmează să admită cererea privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică aferent perioadei 16.06.2008-24.11.2008.
În consecință cum drepturile salariale ale reclamantei trebuia să cuprindă pentru perioada menționată anterior și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, în temeiul dispozițiilor Decretului nr. 92/1976, angajatorul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA are obligația de a rectifica mențiunile din carnetul de muncă al reclamantei în sensul includerii acestui spor la mențiunile privind salariul pentru perioada 16.06.2008-24.11.2008.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata acestor sume pentru viitor:
Pentru a se pronunța asupra respectării obligațiilor asumate de părți într-un raport contractual, judecătorul are de analizat modul în care părțile contractante au înțeles să-și execute obligațiile. În mod logic și necesar, analiza instanței trebuie să aibă în vedere comportamentul părților raportului juridic manifestat anterior formulării cererii de chemare în judecată sau concomitent derulării judecării cauzei, neputându-se pronunța asupra unei eventuale culpe viitoare. Hotărârea judecătorească trebuie obligatoriu să fie rezultatul analizei unor probe cu privire la executarea sau neexecutarea unei obligații, în nici un caz instanța nu poate să prezume fără nicio dovadă că una din părțile contractante nu își va executa obligația asumată prin contract sau dată de lege.
Cum obligația plată a salariilor reclamantei își are izvorul în dispoziții legale, iar aplicabilitatea acestora este limitată la perioada în care legea este în vigoare, Curtea constată că partea din cerere privind obligarea pârâtei la plata sumelor pe viitor, este nefondată. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu se poate reține o eventuală culpă viitoare a angajatorului legată de plata salariului.
Asupra cererii de chemare în garanție:
Potrivit art. 60 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Esențial în soluționarea cererii de chemare în garanție formulate în prezenta cauză este de a stabili natura raportului juridic invocat de pârât ca temei al cererii de chemare în garanție, respectiv natura juridică a pretinsei obligații invocate în sarcina chematului în garanție.
În cuprinsul cererii de chemare în garanție, s-a solicitat instanței de fond să dispună prin hotărâre ca " Ministerul Economiei și Finanțelor să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei". Astfel formulată, obligația pretinsă are natura juridică a unei obligații de " face", astfel că cererea de chemare în garanție având acest obiect este inadmisibilă, față de redactarea tezei ultime a art. 60 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, care instituie pentru admisibilitate condiția invocării unei obligații de garanție sau de despăgubire.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sect. 5 și în consecință respinge acțiunea față de acest pârât.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - cu domiciliul ales în C,-.
Obligă pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA,- și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, B,-, sect. 5 să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% aferent perioadei 16 iunie 2008 - 24 2008.
Obligă pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Respinge capătul de cerere privind plata sporului de 50% pentru viitor.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008
Președinte, - --- | Judecător, - - | Asistent judiciar, - |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
Red.jud.
6 ex/11.12.2008
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Ioana Bodri Cristian
