Drepturi salariale (banesti). Decizia 1523/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1523
Ședința publică din 23 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Lucian
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE T împotriva sentinței civile nr. 1663 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâții intimați MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL TIMIȘ și CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au fost lipsă reclamanta intimată, pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și pârâții intimați Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza a fost lăsată în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.1663 din 25 iunie 2009, Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Justiției și la plata către reclamantă a sporului de stres cuvenit și neacordat acesteia, în procent de 50% calculat la salariul brut lunar, începând cu data de 01.07.2008, la zi și pe viitor.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Timiș la efectuarea cuvenitelor mențiuni corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A obligat Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate de către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr-,reclamanta a solicitat instanței de judecată obligarea pârâților Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Justiției și Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, la plata sporului de stres cuvenit și neacordat, în procent de 50% calculat la salariul brut lunar, începând cu data de 01.07.2009 la zi și pe viitor, obligarea pârâtului Tribunalul Timiș la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă a reclamantei, precum și obligarea pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate de către aceasta.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în perioada 01.07.2008 - 31.12.2008 a fost judecător la Judecătoria Timișoara, iar din 01.01.2009 la Tribunalul Timiș.
Din acele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată în temeiul art. VI din Ordonanța Guvernului nr. 9/1997 și modificată prin nr.OG 56/1997, nr.OUG 75/1997 și Legea nr. 154/1998, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar". Acest articol a fost abrogat prin art. 1 pct. 42 din G nr. 83/2000.
Totodată, prin art. 50 alin. 2 din nr.OUG 177/2002, a fost abrogat art.11 și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora din Legea nr. 50/1996. nr.OUG 177/200
Pe de altă parte, însă art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG83/2000, prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților au fost majorate, astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, Tribunalul Timișa reținut că există conflict între art. 1 pct. 42 din OG83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, și art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel încât a aplicat acest din urmă text legal.
Totodată, a avut în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în același sens prin Decizia nr.21 din 10.03.2008, dată în dosarul nr.5 din 2008, prin care a soluționat un recurs în interesul legii.
Împotriva acestei hotărâri în termenul prevăzut de lege a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, prin
În motivarea cererii de recurs se arată că, potrivit art. 4 alin. 4, art.17, art. 21 alin. 1, art. 22 și art.34 alin. 1 din Legea nr. 500/2002, art. 2 și art. 10 din Cap. VI din Legea nr. 388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008, art. 25 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2008, art. 124, art. 126 și art. 138 din Constituția României, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece nu are atribuții privind salarizarea sau acordarea altor sume către angajații Ministerului Justiției, ci el răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale. Or, Ministerul Justiției este ordonator principal de credite bugetare, la fel ca Ministerul Economiei și Finanțelor, astfel încât acesta din urmă nu poate fi obligat la acoperirea cheltuielilor de personal privitoare la angajații altor ordonatori principali de credite.
Pe de altă parte, între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanți nu există un raport de muncă și, pe cale de consecință, nicio obligație a recurentului de despăgubire de natură salarială, iar Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în litigii precum cel pendinte.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 137 și art. 158 Cod procedură civilă, G nr. 177/2002, art. 138 din Constituția României revizuită, art. 17, art. 21, art. 22, art. 34 și art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, actualizată, art. 15 din G nr. 6/2007, art. 36 din G nr. 27/2006, art. 20 din Legea nr. 656/2002, art. 1 și art. 40 alin. 2 din Codul muncii, art. 25 din G nr. 37/2008, art. I și art. II din G nr. 75/2008.
Intimata nu au depus întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că nu este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor a fost stabilită corect de instanța de fond, care a avut în vedere nu o obligație legală a acestui minister de a vira din creditele sale bugetare de personal în contul pârâtului Ministerul Justiției, pentru a fi utilizate la cheltuielile cu personalul acestuia, ci atribuțiile legale care îi revin din actele normative citate în considerentele sentinței.
Într-adevăr, fără avizele Ministerului Economiei și Finanțelor, fapt de notorietate și, deci, foarte bine știut și de acest pârât, nu pot fi luate în discuție de către legiuitor nici proiectele anuale de lege ale bugetului de stat și nici proiectele actelor normative de rectificare periodică ale acestui buget, de la care sunt finanțate și toate cheltuielile pe care le face, inclusiv acelea de personal, în executarea bugetului său, pârâtul Ministerul Justiției.
Or, așa fiind, nu mai încape nici o îndoială că acest pârât recurent are calitate procesuală pasivă, opozabilitatea unui titlu executoriu cum este sentința recurată fiind necesară pe parcursul executării lui, fie benevole, fie silite, acest titlu executoriu referindu-se la realizarea unor creanțe ce se plătesc din bugetul de stat.
Într-o altă ordine de idei, în cauza de față fiind vorba de drepturi salariale restante a căror plată se face din bugetul Statului Român, calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor rezidă în dispozițiile cu caracter imperativ ale art. 25 din Decretul nr. 31 din anul 1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, potrivit cărora statul este persoană juridică, și, ca subiect de drepturi și obligații, participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.
Față de cele arătate mai sus, în baza art.312 cod pr.civilă, recursul pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE T va fi respins și se va menține în totalitate hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE T, împotriva sentinței civile nr. 1663 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
Red./09.11.2009
Thred.DR./09.11.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Raluca Panaitescu, Lucian
