Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1545/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR.825,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr.1545
Ședința publică din data de 1 iulie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiției cu sediul în municipiul B, sector 5,- împotriva sentinței civile 19 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimații reclamanți, (), -, și (), toți cu domiciliul ales la udecătoria Sinaia cu sediul în S,-, județul P și intimatele pârâte Curtea de Apel Ploiești cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Prahova cu sediul în P,-, județul P și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în municipiul B, sector 5,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezentul recurs fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești la 2 iunie 2009, urmare declinării de competență dată prin încheierea de ședință nr. 4759 din 8 aprilie 2009 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
C RTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor
dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la ribunalul Prahova sub nr-, reclamanții, -, () -, -, -, () -, - și -, cu domiciliul ales în orașul S,-, județul P au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova, pentru ca prin sentința ce se va pronunța:
1.- Să fie obligați la plata către fiecare reclamant a drepturilor salariale, la valoare actualizată în raport de inflație până la data plății, reprezentând sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică, calculat în raport de salariul brut lunar, pentru perioada începând cu data de 1 ianuarie 2003 și în continuare;
2.- Să fie obligați să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate al Judecătoriei Sinaia, calitate în virtutea căreia sunt îndreptățiți și la drepturi salariale reprezentând sporul de 50% din salariul brut lunar, conform prevederilor Legii nr. 50/1996 cu modificările și completările ulterioare, neavând nicio relevanță ca anterior le-a fost respinsă acestora o acțiune cu același obiect prin sentința civilă nr. 715 din 4 mai 2007 Tribunalului Prahova, față de practica instituită ulterior de instanța supremă(fila 14) care constituie noul fundament al cererii de față diferit de cel al acțiunii anterioare.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare (filele 33-34) invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât nu este angajator al reclamanților și nu este ordonator principal de credite pentru aceștia pentru bugetul de stat, invocându-se și dispozițiile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
De asemenea, au formulat întâmpinări și pârâții Ministerul Justiției (filele 39-40 și 58) și Curtea de Apel Ploiești (fila 51) care au invocat în esență excepțiile: autorității lucrului judecat față de sentința civilă nr. 715/4 mai 2007 Tribunalului Prahova și respectiv prescripției dreptului material la acțiune-drept pe care reclamanții nu l-au exercitat în termenul de 3 ani.
Urmare modificării competenței materiale, tribunalul a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Curții de Apel Ploiești unde dosarul a fost înregistrat sub nr.825,- iar părțile, legal citate.
Reclamanții au administrat proba cu înscrisuri (filele 24-82) și au formulat și concluzii scrise (filele 83-85).
Curtea, ca instanță de fond, după analizarea actelor și lucrărilor dosarului în raport de susținerile părților și dispozițiile legale ce au incidență în cauză prin sentința civilă nr.19 pronunțată la data de 14 octombrie 2008 respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor față de care a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2003-21.05.2005, respingând acțiunea ca prescrisă pentru această perioadă.
Prin aceeași sentință s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova la plata sporului de suprasolicitare neuropsihică, de 50%, în raport de salariul de bază lunar începând cu 21.05.2005, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Prin încheierea de la 3 iunie 2009 pronunțată de aceeași curte de apel s-a admis cererea de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului în sensul că obligația la plata sporului solicitat este și în continuare, pentru viitor până la încetarea dreptului, pârâții fiind obligați și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele lor de muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate la udecătoria Sinaia.
În această calitate reclamanții sunt îndreptățiți la plata unor drepturi salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică calculat în raport de salariul brut lunar conform art. 47 din Legea nr. 50/1996 care este aplicabil și după intrarea în vigoare a Ordonanței nr. 83/2000 ale cărei dispoziții nu pot impune modificarea dispozițiilor Legii nr. 50/1996 sus-menționate, întrucât această ordonanță este un act normativ inferior legii și sunt contrare dispozițiilor Legii nr. 24/2000 și ale Constituției, sens în care a statuat cu putere de lucru judecat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii cu nr. 21/10 martie 2008, obligatorie pentru instanțele de judecată după adoptarea ei.
Este adevărat că anterior între părți s-a pronunțat sentința civilă nr. 715 din 4 mai 2007 de către Tribunalul Prahova, prin care a fost respinsă o acțiune având același obiect formulată de reclamanți, dar aceasta nu poate constitui un temei al existenței autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Justiției deoarece ulterior pronunțării sentinței, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat la 10 martie 2008 prin decizia în interesul legii sus-arătată, cu putere obligatorie pentru viitor și pentru toate instanțele de judecată, că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001 .
Așa fiind, acțiunea reclamanților a fost găsită întemeiată și a fost admisă ca atare, respingându-se excepția autorității lucrului judecat.
Prima instanță a considerat întemeiată excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune a reclamanților invocată de pârâta Curtea de Apel Ploiești, deoarece drepturile ce formează obiectul acțiunii au fost solicitate și pentru perioada 1 ianuarie 2003-21 mai 2005, împlinindu-se astfel termenul de 3 ani vizat de art. III din Decretul nr. 157/1958 față de data introducerii acțiunii (21 mai 2008), ceea ce a impus respingerea acțiunii pentru această perioadă ca prescrisă.
De asemenea, și excepția invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a fost admisă deoarece acest pârât nu are calitatea de angajator pentru reclamanți pentru a putea figura în calitate de parte în acest proces în raport de disp.art. 282 din Codul muncii, pe de o parte, iar pe de alta, nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții centrale ori ministere față de disp.art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, în condițiile în care Ministerul Justiției este ordonator principal de credite.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs pârâtul Ministerul Justiției (filele 2-4 dosar ICCJ atașat ) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a invocat cazurile de recurs prev.de art.304 pct.4 și 9 cod pr.civ. susținând că în mod greșit a fost interpretată și aplicată legea de către prima instanță în condițiile în care prin OG nr.8/2007, începând cu luna februarie 2008 când acest act normativ a intrat în vigoare nu mai subzistă temeiul legal al acordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, care a fost expres abrogat.
Considerând că reclamanții au dreptul la plata acestui spor și după abrogarea textului legal care îl reglementa, instanța de fond și-a depășit atribuțiile stabilite prin lege, creând un drept care nu mai există.
Pentru acest motiv, recurentul a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiate.
Modificarea din nou a normelor de competență a atras sesizarea acestei Curți de Apel prin decizia de declinare a competenței nr.4759 pronunțată la data de 8 aprilie 2009, ca instanță competentă să soluționeze recursul declarat în cauză.
Părțile au fost legal citate, însă nu s-au înfățișat în instanța de recurs.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele care succed:
Prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, statuându-se că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001 .
În considerentele deciziei, s-a argumentat că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea și efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin disp.art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textul de lege.
Decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ, pronunțată în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, conform at.329 alin.3 Cod pr.civilă.
În aceste împrejurări niciuna dintre criticile formulate prin cele două recursuri nu se mai justifică, atât chestiunea de drept legată de abrogarea sau supraviețuirea art.47 din Legea nr.50/1996 cât și cea referitoare la pretinsa depășire a atribuțiilor conferite autorității judiciare fiind dezlegate prin decizia în interesul legii sus-citată, care pentru aceste probleme de drept este în mod irevocabil obligatorie.
Pe cale de consecință, Curtea va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art.312 cod pr.civ. menținând ca legală și temeinică în totalitate sentința civilă nr. 19 pronunțată la data de 14 octombrie 2009 de Curtea de Apel Ploiești.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției cu sediul în municipiul B, sector 5,- împotriva sentinței civile 19 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimații reclamanți, (), -, și (), toți cu domiciliul ales la udecătoria Sinaia cu sediul în S,-, județul P și intimatele pârâte Curtea de Apel Ploiești cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Prahova cu sediul în P,-, județul P și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în municipiul B, sector 5,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 1 iulie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
32ex/24.07.2009
Dosar fond - al Curții de Apel Ploiești
--
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
