Drepturi salariale (banesti). Decizia 156/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 156
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B-, sect.5 și Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1810 pronunțată la data de 21 octombrie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Găești,-, județul D, și intimați-pârâți Tribunalul Dâmbovița cu sediul în mun. Târgoviște, Calea B, nr.3, județ D și Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,- sect.5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea având în vedere că în cuprinsul motivelor de recurs recurenții solicită judecarea cauzei și în lipsă, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.3631/120//2009 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc în procent de 50 % calculat la salariul de bază începând cu 01.07.2009 până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective, obligarea pârâtului Tribunalul Dâmbovița la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei și a pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților la emiterea ordinului de salarizare pentru reclamantă, care să cuprindă și sporul de risc și solicitare neuropsihică.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că de la 01.07.2009 îndeplinește funcția de judecător stagiar în cadrul Judecătoriei Găești, iar aceste drepturi se cuveneau potrivit prevederilor art.47 din Legea nr.50/1996 și art.41 din OUG nr.27/2006, care a păstrat în vigoare prevederile art.47 din Legea nr.50/1996.
S-a mai arătat că în același sens a apreciat și Înalta Curte de Casație și Justiției prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Secțiile unite, prin care s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Pârâtul Ministrul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare arătând că la 27.05.2009 Curtea Constituțională a pronunțat decizia nr.838/2009 prin care a stabilit că pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege, constituie o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Dai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe motiv că acesta este un terț, care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1810 pronunțată la 21 octombrie 2009 Tribunalul Dâmbovița a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins cererea față de acesta.
Prin aceeași sentință admis în parte acțiunea și în consecință a obligat pârâții să plătească reclamantei contravaloarea sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația brută lunară începând cu 01.07.2009 la zi și în viitor, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței sumei până la plata efectivă cu efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă și cu emiterea ordinului de salarizare pentru reclamantă începând cu data încadrării care să conțină și sporul de 50%.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MFP - prin DGFP D, a fost admisă, întrucât această instituție are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între reclamantă, și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Prin urmare, față de admiterea acestei excepții expusă mai sus, tribunal a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constata că acțiunea este întemeiată în parte.
Astfel, prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate u dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Se mai arată că că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus rezultă fără echivoc, în opinia instanței de fond faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Suține tribunalul că acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Prin urmare, fiind vorba de dispoziții legale în vigoare, prima instanță a apreciat că nu este aplicabilă în cauză decizia nr.838/2009 a Curții Constituționale, care se referă la acordarea unor drepturi salariale peste cele expres prevăzute de lege, așa cum a invocat prin întâmpinare pârâtul.
Cum reclamanta are calitatea de magistrat și față de considerentele expuse tribunalul, văzând disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, OUG 100/2007 a admis în parte acțiunea în sensul celor mai sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL PLOIEȘTI.
În recursul său, pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa invocat motivele de modificare a sentinței prev.de art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr.civilă, susținând că instanța de fond a comis o gravă eroare în momentul admiterii acțiunii, neținând seama de faptul că doar legiuitorul are dreptul să reglementeze cuantumul indemnizației sau sporurilor personalului din sectorul bugetar de stat, astfel că instanța de fond a acordat drepturi care nu sunt prevăzute de lege, ceea ce reprezintă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
Nu în ultimul rând, instanța nu s-a pronunțat asupra faptului că din luna februarie 2007 a intrat în vigoare noua lege privind personalul auxiliar de specialitate, dipozițiile Legii nr. 50 /1996 privind personalul auxiliar de specialitate fiind abrogate în totalitate.
Un alt motiv de recurs îl constituie greșita admitere a capătului de cerere privind reactualizarea sumelor, fără a se avea în vedere situația că în conformitate cu disp. art. 14 alin.2 din Legea nr. 500/2003 privind finanțele publice, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din aceasta dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială, cheltuielile prevăzute în capitole și articole având destinația precisă și limitată, iar potrivit art. 47 creditele bugetare aprobate la un capitol neputând a fi utilizate pentru finanțarea altui capitol.
Se mai susține că soluția pronunțată de prima instanță este în parte lipsită de temei legal și în ceea ce privește obligarea pârâților la plata drepturilor salariale în continuare, respectiv de la data pronunțării hotărârii până la încetarea raporturilor de muncă, instanța neputând dispune pentru un drept viitor care nu s-a născut încă și pentru care nu este justificat interesul, drepturile solicitate pentru viitor nefiind lichide și exigibile.
S-a solicitat, pentru aceste motive, admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a criticat sentința instanței de fond, arătând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Se susține de recurent că sentința pronunțată de tribunal este criticabilă având în vedere dispozițiile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 762 din 09.11.2009.
Astfel art. 47 din lege prevede că: "Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2010, cu excepția dispozițiilor art. 49-52 si ale art. 4 alin. 1-4 din Anexa nr.VI, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea "
Se învederează instanței de recurs că, potrivit art. 4 din anexa nr. VI intitulată "Reglementări specifice personalului din sistemul justiției", Secțiunea Ia L egii nr. 330/2009:
"Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, potrivit Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică, și personalul care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și personalul de probațiune beneficiază de următoarele sporuri:
-pentru risc si suprasolicitare neuropsihică - 25% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară;
-de confidențialitate- 5% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară;
(2) De la 1 ianuarie 2010, personalul prevăzut la alin. 1 beneficiază, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității, de următoarele drepturi salariale:
-un adaos de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, respectiv de 10%pentru asigurarea confidențialității, calculate la indemnizația de încadrare brută lunară sau,după caz, la salariul de bază și care începând cu data de 1 ianuarie 2010 vor fi incluse în indemnizația de încadrare brută lunară sau, după caz, în salariul de bază;
-sporurile prevăzute la alin. 1, se vor acorda într-un cuantum care, împreună cu noul salariu de bază sau, după caz, noua indemnizație de încadrare brută lunară și cu celelalte sporuri prevăzute de prezenta lege, să fie egal cu câștigul salarial aferent lunii mai 2009,stabilit prin includerea unui spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și a unui spor de confidențialitate de 15%, ambele calculate la salariul de bază sau, după caz, la indemnizația de încadrare brută lunară (.)
Având în vedere textele de lege menționate mai sus, se solicită să se constate că cererea este neîntemeiată și să se dispună modificarea sentinței pronunțate la fond, luând în considerare noile dispoziții legale incidente în materia salarizării personalului din justiție.
S-a solicitat pentru aceste motive, admiterea recursului și modificarea sentinței criticate, cerându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Deși legal citată cu această mențiune, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare cu privire la recursurile declarate în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursurile declarate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt fondate potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, statuându-se, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
S-a reținut în considerentele sus-menționatei decizii, pentru argumentele pe larg expuse în cuprinsul acesteia, că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, iar efectul imediat al normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care se referă textul de lege.
Decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în interesul legii, la data de 10.03.2008- la mai mult de un an de zile după intrarea în vigoare a OG nr.8/2007 invocată de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților -este obligatorie pentru instanțe, conform at.329 alin.3 Cod pr.civilă și, raportat la considerentele avute în vedere la pronunțarea acestei decizii, nu se poate reține că prin soluția pronunțată instanța de fond ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege sau că ar fi aplicat greșit legea, prin aceea că a acordat sporul de 50 % din salariul de bază brut intimatei-reclamante.
Curtea nu poate reține motivul de recurs invocat de recurenta-pârâtă Curtea de Apel P prin care se suSține că din luna februarie 2007 a intrat în vigoare noua lege privind personalul auxiliar de specialitate, astfel că dipozițiile Legii nr. 50 /1996 privind personalul auxiliar de specialitate sunt abrogate în totalitate, întrucât reclamanta - intimată din prezenta cauză nu are calitatea de personal auxiliar, ci aceea de judecător, și îi sunt aplicabile alte dispoziții legale.
În mod judicios instanța de fond a dispus și reactualizarea sumelor acordate reclamantei cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, întrucât prin neachitarea acestora odată cu plata indemnizației de încadrare lunară, în condițiile devalorizării monedei naționale, aceasta a suferit un prejudiciu material, faptul că recurenta-pârâtă nu are prevăzute astfel de cheltuieli în bugetul propriu nefiind de natură a înlătura obligația acesteia de a acoperi în totalitate prejudiciul suferit de intimată prin neachitarea la termen a sporului salarial mai sus menționat și fiind o situație în legătură cu executarea silită a sentinței și nu cu fondul pretenției dedusă judecății
Cu privire la critica referitoare la acordarea și în continuare a sporului de 50%, întrucât este vorba despre un drept viitor, care nu s-a născut încă, instanța reține că această critică este parțial neîntemeiată, având în vedere că, până la încetarea sa, dreptul reclamantei la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este cert. De asemenea, dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică are un caracter accesoriu față de dreptul principal de a primi indemnizația brută lunară, și de aceea s-a acordat și pentru viitor, acesta fiind datorat o data cu indemnizația de bază lunară.
Pe de altă parte, prin Legea -cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 762 din 9 noiembrie 2009 s-a reglementat un sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, prevăzându-se în art. 1 că începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a acestei legi, drepturile salariale ale personalului mai sus-menționat sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în aceasta lege.
Astfel art. 47 din lege prevede că legea intră în vigoare la 1 ianuarie 2010, cu excepția dispozițiilor art. 49-52 si ale art. 4 alin. 1-4 din Anexa nr.VI, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea În art. 4 din Anexa nr. VI este reglementat și dreptul la sporul de risc și suprasolicitare al magistraților, într-un cuantum de 25% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară, dispoziții ce intră în vigoare la 3 zile de la publicarea legii și 25 % incepând cu data de 1 ianuarie 2010.
În consecință apare fondat motivul de recurs prin care se invocă nelegalitatea sentinței în ceea ce privește acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare și ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor acestei legi cu incidență directă în prezenta cauză, respectiv - 12 noiembrie 2009.
Concluzionând, în limita celor ce preced, Curtea privește recursurile ca fondate, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă le va admite, în cauză fiind incident motivul de modificare a sentinței prev. de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința și va obliga pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Dâmbovița și Curtea de APEL PLOIEȘTI la plata sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu data de 1.07.2009 la zi și în viitor, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, actualizat, menținând restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
dmite recursurile declarat de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B-, sect.5 și Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1810 pronunțată la data de 21 octombrie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Găești,-, județul D, și intimați-pârâți Tribunalul Dâmbovița cu sediul în mun. Târgoviște, Calea B, nr.3, județ D și Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,- sect.5, și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Dâmbovița și Curtea de APEL PLOIEȘTI la plata sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu data de 1.07.2009 la zi și în viitor, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, actualizat.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - -- -
Grefier
/VS
7 ex./ 17.02.2010
f--Trib.
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
