Drepturi salariale (banesti). Decizia 1572/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1572
Ședința publică din data de 15 iulie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Cristina
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,- împotriva sentinței civile nr.968/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatele reclamante, toate cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Dâmbovița, din Târgoviște, Calea B, nr. 3, județul D, intimații pârâți TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, județul D, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenți pârâți Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Justiției și Libertăților B, intimatele reclamante, intimații pârâți Tribunalul Dâmbovița și Ministerul Economiei și Finanțelor
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: s-a învederat instanței că prin cererile de recurs formulate, recurenții au solicit judecarea cauzei în lipsă, potrivit disp.art. 242 cod pr.civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și deliberând pronunță următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamantele, - și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc în procent de 50 % calculat la salariul de bază începând cu 10.03.2000 până în prezent și în continuare, pentru viitor, în condițiile prevăzute de art.421din Legea nr.104/1999, care a completat Legea nr.50/1996.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că drepturile prevăzute în articolele sus-menționate sunt și au rămas în vigoare de la apariția actului normativ care le reglementează și trebuie acordate în continuare personalului din organele judecătorești, astfel cum atestă soluția pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia nr.21/10 martie 2008, reclamantele precizând că sunt grefiere - și -, respectiv grefier-arhivar -, la ribunalul Dâmbovița.
Pârâtul Ministrul Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 10.03.2000 - 13.02.2006, în raport de disp.art.1 din Decretul nr.167/1958 și art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru perioada ulterioară datei de 1.02.2007, pe motiv că din luna februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr.8/2007.
Și pârâta Curtea de Apel Ploieștia formulat întâmpinare, invocând prescripția dreptului la acțiune pentru perioada anterioară termenului de 3 ani de la data introducerii acțiunii, iar pe fondul cauzei, pentru pretențiile aferente perioadei de la 21.01.2006, la zi, s-a arătat că acțiunea este întemeiată în parte față de dispozițiile deciziei nr.21/10.03.2008 pronunțată în interesul legii de ÎCCJ.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Dai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe motiv că acesta este un terț, care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților.
La termenul din 13 februarie 2009, în ședință publică, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea acțiunii de față, excepție ce are prioritate în raport de celelalte excepții invocate în cauză.
Prin sentința nr. 56/13.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Ploieștia declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Astfel, prin decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.73/06.02.2009, s-a constatat că dispozițiile art.I și II din nr.OUG75/2008 sunt neconstituționale, situație în care, ținând cont de obiectul prezentei acțiuni, ce constituie un litigiu de muncă, aparține tribunalului, în primă instanță, competența de soluționare a cauzei, în conformitate cu art.2 pct.1 lit.c din Codul d e procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-.
Reclamanta a precizat cererea în sensul că solicită plata diferențelor salariale începând cu 01.11.2008, data angajării sale și nu pe ultimii trei ani, precum și acordarea acestor drepturi în continuare. Totodată, reclamantele și-au precizat acțiunea în sensul că au solicitat actualizarea sumei datorate cu rata inflației precum și înscrierea în carnetele de muncă a mențiunilor referitoare la aceste drepturi.
Prin sentința civilă nr. 968 pronunțată la data de 22 aprilie 2009 Tribunalul Dâmbovițaaa dmis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de
Ministerul Economiei și Finanțelor B, și a respins cererea reclamantelor față de acest pârât.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantelor pentru perioada anterioară datei de 21.01.2006 și pe fond a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamantele, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Justiției și Libertăților B și a bligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Dâmbovița la plata către reclamante, după cum urmează:, începând cu 21.01.2006 și în continuare pentru viitor, începând cu 01.11.2008 și în continuare, pentru viitor și pe perioada 21.01.2006- 23.10.2006 a sporului de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază brut lunar, indexate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamatelor.
Au fost respinge restul pretențiilor reclamantelor.
În conformitate cu dispozițiile art. 137(1) cod procedură civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MEF - prin DGFP P, tribunalul a considerat-o întemeiată și a admis-o, întrucât această instituție are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între reclamanți, și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 21.01.2006 tribunalul a constatat că și aceasta este întemeiată, a fost admisă și a fost respinsă acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
Potrivit art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
De asemenea, art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, statuează că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 7 alin.1 din același act normativ prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Ori, în speța de față, pentru perioada anterioară datei de 21.01.2006, dreptul la acțiune este prescris, neputând fi acceptat argumentul invocat referitor la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, respectiv de la data pronunțării Deciziei nr. 21/2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, pronunțarea acestei decizii nu poate fi considerată ca fiind momentul de la care exercițiul dreptului se putea realiza, acest moment fiind cel în care se putea încasa contravaloarea sporurilor ce fac obiectul acțiunii, respectiv lunar.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată în parte.
Astfel, prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Față de considerentele expuse tribunalul, văzând disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, OUG 100/2007 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Dâmbovița la plata către reclamante, după cum urmează:, începând cu 21.01.2006 și în continuare pentru viitor, începând cu 01.11.2008 și în continuare, pentru viitor și pe perioada 21.01.2006- 23.10.2006 a sporului de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază brut lunar, indexat cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective, cu obligarea acestor pârâți la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor, conform Decretului nr. 92 /1976, respingându-se restul pretențiilor reclamantelor.
Împotriva acestei sentințe a au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Ploiești și Ministerul Justiției și Libertăților în baza art 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Ministrul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru perioada ulterioară datei de 1.02.2007, pe motiv că din luna februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr.8/2007 care a abrogat expres disp. 50/1996, astfel că nu se mai aplică Decizia 21/2008 emisă de ICCJ.
Curtea de Apel Ploieștia arătat că acțiunea este întemeiată în parte față de dispozițiile deciziei nr.21/10.03.2008 pronunțată în interesul legii de ÎCCJ, însă atribuirea acestor drepturi pe viitor reprezintă o ingerință în activitatea legislativului.
În recurs nu au fost formulate probe noi.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr. civilă, Curtea constată că motivele de recurs formulate nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Sporul a fost acordat de ICCJ în continuare și pentru viitor, fără să se specifice că acesta va înceta dacă va fi abrogată L 50/1996 sau odată cu adoptarea unui act normativ care să prevadă acest spor.
Decizia ICCJ este obligatorie pentru instanțele judecătorești în baza art. 329 alin. 2 Cod pr. civilă.
Așa fiind, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, va respinge ca nefondate recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,- împotriva sentinței civile nr.968/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatele reclamante, toate cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Dâmbovița, din Târgoviște, Calea B, nr. 3, județul D, intimații pârâți TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, județul D, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Cristina
- - - - - -
Fiind în prezenta fiind în prezenta
Se semnează de se semnează de
Președintele instanței Președintele instanței
GREFIER,
Fiind în
Prezenta se semnează de
Grefier șef secție
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored.2 ex./12.08.2009
/
.fond nr- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Cristina
