Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1574/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1574
Ședința publică din data de 15 iulie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Cristina
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, Sector 5 împotriva sentinței civile nr. 1037/4.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul ales la udecătoria Târgoviște,--34, jud. D și intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, Sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, Sector 1, TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenții-pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților, intimații-reclamanți, și intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că prin cererile de recurs formulate recurenții pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Considerând cauza în stare de judecată rămâne în deliberare și pronunță următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, în baza lucrărilor
dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,solicitând obligarea acestora să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15 % începând cu luna iulie 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pe viitor, să plătească drepturile de mai sus actualizate cu indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele lor de muncă și să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor cuvenite.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative, menite să confere categoriilor de salariați ce gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații, că prin art. 3 din Legea 444/2006, pentru aprobarea OG nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarului public cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de avizul de securitate deținut, aceste categorii de salariați beneficiază de un spor lunar de până la 15 % din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
Au mai arătat reclamanții că prin dispozițiile art. 15 alin.1 din OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de 15 % se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
S- arătat de asemenea că potrivit art. 20 alin.3 din Legea nr. 656/2002 acest spor se acordă și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, că în raport disp. OG nr. 19/2006, rezultă în mod clar voința de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice, care gestionează și manipulează informații clasificate, că în ideea unui tratament echitabil și similar acest spor se acordă și personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, conform OG nr. 137/2000, iar grefierii conform art. 78 din Legea nr. 567/2004 sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției cu privire la procese aflate în curs de judecată sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, fiind discriminați, întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15 %.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe prevederile actelor normative invocate mai sus, precum și pe art. 16 din Constituție și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului iar în dovedirea acesteia s-a solicitat obligarea compartimentului financiar-contabil al Tribunalului Dâmbovița să prezinte modul de calcul al sporului de confidențialitate de 15 % pentru fiecare reclamant.
Prin întâmpinarea formulată (filele 13-15) pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu poate fi chemată în această calitate în instanță deoarece conform art. 16-20 din OG nr. 137/2000 republicată, este instituția abilitată și învestită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, calitatea în procese fiind aceea de expert în domeniul nediscriminării pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare iar nu aceea de pârât.
În fondul cauzei, Consiliul (denumit în continuare CNCD) a susținut că nu are competența materială de a se pronunța cu privire la sesizările referitoare la măsurile legislative adoptate în contextul stabiliri politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar, dar această împrejurare nu înlătură competența instituției de a-și exprima un punct de vedere vis-a-vis de obiectul unei asemenea cauze, pentru însă este necesară comunicarea întâmpinărilor formulate de pârâți pentru a putea prezenta un punct de vedere referitor la cauza dedusă judecății.
A formulat întâmpinare și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților (filele 24-26) invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 16.01.2006 în raport de prevederile art. 1 și 7 din Decretul 167/1958 cu privire la prescripția extinctivă, iar pe fond a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, nu este o problemă de discriminării, că prin deciziile nr.818/3.07.2008 și nr.1325/04.12.2008 Curtea Constituțională a constat că înțelesul dispozițiilor G nr. 137/2000, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.
Pe de altă parte, acest pârât a arătat că sporul de confidențialitate recunoscut diferitelor categorii de salariați nu este identic din punctul de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare, ori cuantumului, așa încât există dificultăți în a reține "situația comparabilă ca element indispensabil pentru a putea vorbi de o discriminare; că atribuțiile de serviciu concrete ale personalului auxiliar din sistemul judiciar față de alte categorii profesionale din alte sectoare, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între acestea.
În ce privește acordarea pentru viitor a drepturilor solicitate a arătat că cererea nu poate fi primită câtă vreme drepturile nu sunt prevăzute de legislația în vigoare iar referitor la actualizarea sumelor solicitate și plata dobânzii s-a arătat că urmează a fi respinse ca fiind accesorii cererii principale, sumele pretinse neputând cuprinde decât dobânda legală cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
Ministerul Finanțelor Publice a solicitat, prin întâmpinarea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice P(filele 18-20) admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că rolul său este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete, că această instituție este un terț față de raportul juridic dintre părți.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa susținut în apărare (filele 22-23) că instanța de judecată este obligată să interpreteze și aplice legea iar nu să modifice sau completeze un act normativ cu drepturi pe care acesta nu le prevede, fiindcă această atribuție aparține exclusiv legiuitorului, astfel că acțiunea reclamanților, întemeiată pe pretinsa discriminare față de alte categorii profesionale trebuie respinsă ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.103/03.03.2009 Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca instanță de fond, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița față de faptul că prin decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale au fost declarate neconstituționale disp. art. I și II din OUG nr. 75/2008, situație în care competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului în primă instanță în conformitate cu art. 2 alin.1 lit. c cod pr. civilă.
La ribunalul Dâmbovița cauza a fost înregistrată sub nr-, iar reclamanții au depus minuta deciziei în interesul legii nr. 46 din 15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în secțiile Unite, în dosarul nr. 27/2008, prin care s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Prin sentința civilă nr. 1037 din 4 mai 2009 Tribunalul Dâmbovița a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor respingând cererea față de aceasta, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și de asemenea excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada iulie 2004-26.01.2006 respingând cererea referitoare la această perioadă ca fiind prescrisă.
Prin aceeași sentință, prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița să plătească reclamanților, sporul de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară sau salariul brut lunar de la data de 27.01.2006 și în continuare, actualizat cu indicele de inflație la momentul plății.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, tribunalul având în vedere împrejurarea că prezenta cauză are ca obiect un conflict de muncă, iar potrivit art. 281 din Codul muncii, scopul jurisdicției muncii este acela al soluționării conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau după caz, colective de muncă, prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, părți în conflictele de muncă, putând fi potrivit art. 282 din Codul muncii, salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele ori alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau a codului d e procedură civilă, a admis această excepție, respingând cererea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a CNCD a fost respinsă întrucât dispozițiile art. 27 alin.3 din nr.OG 137/2000 prevăd expres introducerea în cauzele în care se invocă discriminarea, a Consiliului ce trebuie citat obligatoriu, ori acțiunea reclamanților este întemeiată și pe dispozițiile G nr. 137/2000.
În ce privește excepția lipsei prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată având în vedere prevederile art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, care stabilesc că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și de dispozițiile art. 1, 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, care stabilesc că dreptul la acțiune se prescrie dacă nu a fost exercitat în termenul de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Așa fiind, instanța de fond a respins ca prescrisă cererea de chemare în judecată pentru perioada 01.07.2004-27.01.2006, cererea fiind înregistrată la Curtea de APEL PLOIEȘTI la data de 27.01.2009.
Pe fondul cauzei s- reținut că prin Decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii în dosarul nr. 27/2008, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 din Cod proc civ, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 18 alin.1 și 2 din Codul deontologic al magistraților și art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Cum potrivit art. 329 alin.3 din cod pr.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate, pe perioada 26.01.2008 la zi, precum și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuia acordat și până la plata efectivă, spor calculat la salariul de bază brut lunar.
În ce privește actualizarea sumei reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % neacordat, s- apreciat că prin admiterea și a acestui capăt de cerere are loc o reparație integrală a prejudiciului cauzat reclamanților prin neacordarea la timp a acestor drepturi.
A mai reținut instanța de fond că susținerea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților în sensul că plata acestui spor nu se poate face și pentru viitor întrucât aceasta ar însemna depășirea limitelor puterii judecătorești și arogarea de către instanțe a unor atribuții de legiferare, această apărare nu poate fi primită, având în vedere că acordarea acestor drepturi se poate face și pe viitor, atâta timp cât legislația care conferă acest drept a fost considerată ca fiind în vigoare și că potrivit prevederilor art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 și dispozițiilor art. 9 din Codul deontologic al acestora, această categorie de personal este obligată să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre
care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au exercitat recurs pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților (filele 4-5 și 9-10) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta-pârâtă Curtea de APEL PLOIEȘTIa susținut că față de Decizia nr.46/2008 a Secțiilor Unite ale J critică numai aspectul acordării și în viitor a sporului de confidențialitate de 15%, care în lipsa unui cadru legislativ legal, este nejustificat, motiv pentru care a cerut admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii pentru acordarea sporului solicitat în continuare.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției a invocat cazurile de recurs prev.de art.304.pct.4 și 9 cod pr.civ. și a pronunțat o sentință cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești pe de o parte, fiindcă a adăugat la textul de lege privind salarizarea reclamanților, drepturi neprevăzute în legislația specială a acestei categorii profesionale, încălcând deciziile Curții Constituționale nr.818-820/3.07.2008 care au stabilit neconstituționalitatea art.2 și 27 din OG nr.137/2000 privind discriminarea în măsura în care prin acestea se înțelege că instanțele au competențele de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a le înlocui cu alte norme cu scopul de a crea drepturi ori de a le substitui cu norme din alte acte normative, iar pe de alta, că nu există un drept consacrat prin lege al reclamanților de a beneficia de sporul de confidențialitate de 15%, astfel că sentința este greșită și ca efect al admiterii recursului, trebuie modificată cu consecința respingerii acțiunii.
Intimații-reclamanți au fost legal citați fără a se înfățișa la judecata recursului și a formula întâmpinare.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și a mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că recursurile exercitate sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, pentru considerentele care succed:
Instanța de fond, a admis capătul principal din acțiunea reclamanților (grefieri la udecătoria Târgoviște ) referitor la acordarea sporului de confidențialitate pentru perioadele solicitate în temeiul art.99 lit.d din Legea nr.303/2004-republicată rap.la art.18 alin.1 și 2 din Codul Deontologic al magistraților, respectiv art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 rap.la art.9 din codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate, astfel cum acestea au fost unitar și obligatoriu interpretate de instanța supremă în Secțiile Unite, prin Decizia în interesul legii nr.46/15 dec.2008 publicată în Monitorul Oficial al României nr.495 din 16 iulie 2009 iar nu pe temeiul art.2 rap.la art.27 alin.1 din OG 137/2000-cum în mod eronat au susținut ambii recurenți.
În aceste condiții criticile referitoare la depășirea atribuțiilor autorității judecătorești și greșita interpretare a actului normativ care reglementează discriminarea și dreptul la despăgubiri urmare constatării acesteia sunt nejustificate, în condițiile în care, potrivit art.329 (3) cod pr.civ. corect aplicate de prima instanță, dezlegarea dată problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Prin Decizia în interesul legii nr.46 pronunțate la 15 decembrie 2008 de Secțiile Unite ale J, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți,
precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Față de dreptul stabilit cu putere de lege prin decizia sus-citată, instanța de fond a constatat că cererile privind actualizarea sumelor cuvenite se justifică prin faptul că aceștia au fost lipsiți de beneficiul drepturilor bănești la care aveau dreptul, începând cu data de 27 ianuarie 2006, impunând-se ca prejudiciul creat de pârâți prin nerecunoașterea și neacordarea acestui drept din culpa lor, să fie reparat prin indexarea cu indicele de inflație a respectivelor sume erodate ca urmare a procesului inflaționist care a afectat și afectează economia românească.
Aceeași Decizie în interesul legii nr.46/2008 a Secțiilor Unite a Jc onstituie fundamentul juridic al recunoașterii și acordării dreptului la sporul de 15% pentru confidențialitate și în continuare, pentru viitor, fiindcă prin interpretarea art. art.99 lit.d din Legea nr.303/2004-republicată rap.la art.18 alin.1 și 2 din Codul Deontologic al magistraților, respectiv art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 rap.la art.9 din codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate-dispoziții care sunt în vigoare și în prezent, instanța supremă a decis că respectivul spor există și trebuie acordat categoriilor socio-profesionale la care această decizie, având putere de lege, se referă.
Drept urmare, critica recurentei-pârâte Curtea de APEL PLOIEȘTI sub acest aspect este nejustificată.
Este adevărat că sentința recurată a lăsat nesoluționat capătul de cerere privind înscrierea mențiunilor referitor la acest spor în carnetele de muncă ale reclamanților, însă omisiunea nu poate fi îndreptată de C în lipsa recursului exercitat sub acest aspect ce urmează a fi eventual soluționat ulterior, pe căile și în condițiile legii.
Pentru considerentele care preced, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri, menținând sentința civilă nr.1037 pronunțată la data de 4 mai 2009 de Tribunalul Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, Sector 5 împotriva sentinței civile nr. 1037/4.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul ales la udecătoria Târgoviște,--34, jud. D și intimații pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, Sector 5, Consiliul Național pentru Combatere Discriminării, cu sediul în B,--3, Sector 1, TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 15 iulie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Cristina
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.
2 ex./30.07.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
G
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Cristina
