Drepturi salariale (banesti). Decizia 1774/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1774
Ședința publică din data de 23 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Alexandru Bobincă Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor civile formulate de reclamanții și domiciliați în comuna, județul P, domiciliat în comuna, sat, nr.107,județul P,împotriva sentinței civile nr. 274 pronunțată la data de 1 februarie 2008 de Tribunalul Prahova și pârâta SC SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 274 pronunțată la data de 1 februarie 2008,sentinței civile nr. 1173 pronunțată la data de 11 aprilie 2008 și sentinței civile nr. 1465 pronunțată la data de 23 mai 2008 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanții domiciliat în Scăieni, Calea, nr.73,.19, Sc.A,.7, domiciliat în comuna, sat, nr.671, județul P, domiciliată în Scăieni,-, G domiciliat în comuna, nr.7..5,.B,. 15, domiciliat în,Sat, nr.115, -15, Sc.B,.11, domiciliată în comuna Mari,-, județul P, domiciliat în comuna Mari, domiciliat în comuna,sat, județul P, prin procurator IA, IA domiciliată în Câmpina,-, -5, Sc.A,.3, județul P, domiciliat în P,-, - etaj 3.14, județul P, domiciliat în,-, județul P, domiciliat în P,-,.24,.39, etaj 9, domiciliată în comuna, sat, nr.631, județul P, domiciliat în,-, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta pârâtă avocat din cadrul Baroului P, intimatu- reclamant - reprezentat de avocat din cadrul Baroului P, intimații reclamanți, -, și prin procurator -ia, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare din partea intimatei reclamante și -.
Procurator -ia,având cuvântul depune la dosar întâmpinare de pe care a comunicat părților prezente câte un exemplar.
Avocat,având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pe fond admiterea excepției invocate prin întâmpinare iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și respingerea ca neîntemeiate a acțiunii conexe.
Pe recursul formulat de reclamanți,arată că lasă la aprecierea instanței.
Avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului formulat de pârâtă ca nefundat și menținerea sentinței pronunțate pe fond ca temeinică și legală întrucât s-a efectuat expertiză tehnică de specialitate prin care s-a stabilit suma netă cuvenită.Cu cheltuieli de judecată.
Arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul formulat de ceilalți recurenți reclamanți.
Procurator -ia, având cuvântul solicită respingerea ca nefundat a recursului formulat de SC SA.
La fond corect s-a respins excepția întrucât sunt drepturi salariale ce se prescriu în termen de 3 ani.Pârâta spune pe fond că suplimentările au fost introduse în salariu dar nu a făcut dovezi în acest sens.
S-a efectuat expertiză în cauză și instanța s-a pronunțat având în vedere lucrarea efectuată de expert.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor formulate de reclamanții, și de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.274 din data de 1 februarie 2008 Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6163,52 lei, reprezentând drepturi
salariale cuvenite și neacordate corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C pentru 2004 - 2006, actualizate în raport de rata inflației la zi.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aceasta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C câte o primă constând într-un salariu mediu brut pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază și prin urmare aceasta nu mai poate solicita un drept salarial care i-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Acțiunii având ca obiect plata acelorași drepturi salariale au formulat și reclamanții:, în dosarul -, - în dosarul nr-, în dosarul nr-, în dosarul nr-, G în dosarul nr-, în dosarul nr-, în dosarul nr-, în dosarul -, în dosarul nr-, în dosarul nr-, în dosarul nr-, în dosarul nr-, în dosarul nr-, în dosarul nr-, în dosarul nr-, în dosarul nr-, -, și, prin procurator -ia în dosarul nr-.
La termenul de judecată din 14 noiembrie 2007 instanța de fond a constat că există o strânsă legătură între aceste dosare și a dispus conexarea acestora la dosarul nr-.
După administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova prin sentința sus-menționată a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare și a admis acțiunile conexe, obligând pârâta la plata către fiecare reclamant a sumelor cuvenite proporțional cu perioada lucrată conform expertizei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de salariați ai pârâtei și că în perioada 2004-2006 potrivit art.168 din aveau dreptul la prime pentru sărbătorile de Paști și de în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform
negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Prin sentința civilă nr.1173/11 aprilie 2008 s-a admis cererea petenților, și, dispunându-se completarea dispozitivului sentinței în sensul acordării drepturilor salariale stabilite conform expertizei și acestor petenți.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 1465/2008 Tribunalul a admis în parte și cerere formulată de petenții, G și, dispunându-se completarea dispozitivului aceleași sentințe nr.274/2008 în sensul acordării drepturilor salariale solicitate și petenților și
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și separat, precum și pârâta SC SA
Prin recursul reclamanților și este criticată sentința în sensul că prin raportul de expertiză efectuat în cauză drepturile lor salariale nu au fost corect calculate și în plus au fost omiși din dispozitivul sentinței inițiale, precum și din sentințele ulterioare de completare a primei sentințe.
a criticat soluția arătând că a solicitat drepturile salariale pentru perioada 2004-2006 și cu toate că acțiunea i-a fost admisă în dispozitiv nu se precizează cuantumul sumei care i se cuvine.
Pârâta prin recursul declarat a criticat soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză
Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurenta-pârâtă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei-pârâte nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
Cu privire la cuantumul sumei criticile nu sunt fondate, deoarece experta numită în cauză a stabilit drepturile salariale cuvenite reclamanților prin raportare la salariul de bază mediu brut și nu la salariul mediu brut care include și sporurile așa cum greșit se pretinde prin motivele de recurs ale pârâtei.
Față de aceste considerente recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.
Atât reclamanta cât și reclamantul beneficiază în aceleași condiții cu ceilalți reclamanți de drepturile salariale constând în primele de Paști și de C aferente perioadei de timp efectiv lucrate în cadrul unității pârâte și cu toate că în dispozitivul sentinței recurate se face mențiunea expresă că acțiunea acestora a fost admisă, drepturile salariale cuvenite acestora nu au fost nominalizate și ca urmare Curtea admițând recursul, va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamanților-recurenți și câte 1777 lei brut pentru fiecare, reprezentând prime de C 2004 și Paști 2005, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă.
În ce îl privește pe recurentul-reclamant, Curtea constată că drepturile acestuia au fost stabilite prin sentința civilă nr. 1173/2008 de completarea dispozitivului sentinței recurate și sunt în cuantum de 4535 lei, cuantum care a fost stabilit în raport cu prevederile art.168 CCM prin care s-a prevăzut că primele de Paști și de reprezintă fiecare echivalentului unui salariu de bază mediu brut pe unitate din luna anterioară plății, astfel că recursul acestui reclamant se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Văzând și disp. art. 274 Cod pr.civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamantul și pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr.274 din 1 februarie 2008 Tribunalului Prahova.
Admite recursul formulat de reclamanții și, și în consecință:
Modifică în parte sentința civilă nr. 274 din 1 februarie 2008 Tribunalului Prahova în sensul că obligă pârâta să plătească reclamanților-recurenți și câte 1777 lei brut pentru fiecare, reprezentând prima de C 2004 și prima de Paști 2005, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Obligă pârâta SC SA la 250 lei cheltuieli de judecată către intimatul -.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Alexandru Bobincă Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red. /
2 ex./03.10.2008
f-- Tribunalul Prahova
R -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Alexandru Bobincă Ioana Cristina
