Drepturi salariale (banesti). Decizia 2105/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2105
Ședința publică din data de 15 Aprilie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarat de reclamanta și pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.140/24.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intimatul chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINAȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra acțiuni de față.
La data de 02 septembrie 2008, reclamanta chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții în solidar la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % calculat la indemnizația brută lunară de încadrare începând cu data de 16 iunie 2008, la zi și în continuare în condițiile prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și modificată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, efectuaREA mențiunilor cuvenite în carnetele de muncă și obligarea pârâților la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii arată că are calitatea de personal auxiliar de specialitate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, iar pârâții au obligația legală de aloca fonduri n bănești necesare plății drepturilor salariale și obligația de plată acestor drepturi.
Potrivit art. 47 din Legea 50/1996, republicată și modificată, cu completările ulteriore "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar".
Ulterior prin art. 50 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat acest spor, nemaifiind prevăzut în noua lege de salarizare a magistraților.
Precizează că, condițiile de risc și suprasolicitare nu s-au schimbat ci, dimpotrivă, s-au acutizat întrucât odată cu intrarea României în Uniunea Europeană au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție, calitatea actului de justiție și eficiența sporită acestuia.
La data de 7 octombrie 2008, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat cerere de chemare în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul în care se va admite cererea reclamantei, să se dispună ca acesta să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei.
Curtea de Apel Craiova, prin sentința nr. 140 din 24 noiembrie 2008 admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință a fost respinsă acțiunea față de acest pârât.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta și au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% aferent perioadei 16 iunie 2008 - 24 noiembrie 2008.
A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
A respins capătul de cerere privind plata sporului de 50% pentru viitor.
A respins cererea de chemare în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Asupracalității procesuale pasivea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a constataturmătoarele:
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator, între reclamanți și acest pârât neexistând raporturi juridice de muncă, acesta nu are obligația de plată efectivă a sumelor pretinse de reclamanți.
Ca urmare, instanța a constatat că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cererea privind plata drepturilor salariale formulată de reclamantă și cu atât mai puțin în ceea ce privește cererea de rectificare a carnetului de muncă și va respinge cererea reclamantei formulată împotriva acestuia ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în interesul legii că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
Potrivit art. 329 alin. ultim din Codul d e procedură civilă, ezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție în recursul cu a cărui soluționare a fost corect învestită.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
De altfel, așa cum rezultă chiar din motivarea prezentului recurs în interesul legii, în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Or, în ipoteza adoptării unei soluții contrare, în sensul prezentului recurs în interesul legii, care, potrivit dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
Cât privește noțiunea de "discriminare", s-a avut în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României, 59).
A accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța a admis cererea privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică aferent perioadei 16.06.2008-24.11.2008.
În consecință cum drepturile salariale ale reclamantei trebuia să cuprindă pentru perioada menționată anterior și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, în temeiul dispozițiilor Decretului nr. 92/1976, angajatorul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova are obligația de a rectifica mențiunile din carnetul de muncă al reclamantei în sensul includerii acestui spor la mențiunile privind salariul pentru perioada 16.06.2008-24.11.2008.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata acestor sume pentru viitor:
Pentru a se pronunța asupra respectării obligațiilor asumate de părți într-un raport contractual, judecătorul are de analizat modul în care părțile contractante au înțeles să-și execute obligațiile. În mod logic și necesar, analiza instanței trebuie să aibă în vedere comportamentul părților raportului juridic manifestat anterior formulării cererii de chemare în judecată sau concomitent derulării judecării cauzei, neputându-se pronunța asupra unei eventuale culpe viitoare. Hotărârea judecătorească trebuie obligatoriu să fie rezultatul analizei unor probe cu privire la executarea sau neexecutarea unei obligații, în nici un caz instanța nu poate să prezume fără nicio dovadă că una din părțile contractante nu își va executa obligația asumată prin contract sau dată de lege.
Cum obligația plată a salariilor reclamantei își are izvorul în dispoziții legale, iar aplicabilitatea acestora este limitată la perioada în care legea este în vigoare, Curtea a constatat că partea din cerere privind obligarea pârâtei la plata sumelor pe viitor, este nefondată. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu se poate reține o eventuală culpă viitoare a angajatorului legată de plata salariului.
Asupra cererii de chemare în garanție:
Potrivit art. 60 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Esențial în soluționarea cererii de chemare în garanție formulate în prezenta cauză este de a stabili natura raportului juridic invocat de pârât ca temei al cererii de chemare în garanție, respectiv natura juridică a pretinsei obligații invocate în sarcina chematului în garanție.
În cuprinsul cererii de chemare în garanție, s-a solicitat instanței de fond să dispună prin hotărâre ca " Ministerul Economiei și Finanțelor să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei". Astfel formulată, obligația pretinsă are natura juridică a unei obligații de " face", astfel că cererea de chemare în garanție având acest obiect este inadmisibilă, față de redactarea tezei ultime a art. 60 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, care instituie pentru admisibilitate condiția invocării unei obligații de garanție sau de despăgubire.
Reclamanta și pârât Parchetul de la lângă ICCJ au formulat recurs împotriva sentinței nr. 140/24.11.2008 a Curții de Apel Craiova, pe care o consideră nelegală și netemeinică, solicitând modificarea acesteia.
Reclamanta critică sentința pentru respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata și pe viitor acestui spor de risc și suprasolicitare neuropsihică deoarece OG nr. 83/2000 nu a abrogat prevederile Legii nr. 50/1996 conform căruia sporul a fost acordat și această interpretare a dat- ICCJ prin decizia nr. 21/2009.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ critică sentința în esență pentru aplicarea greșită a Legii nr. 50/1996, care a fost abrogată expres prin OG nr. 8/2007 și deci de la această dată prevederile Legii nr. 50/1996 nu mai au aplicare.
De asemenea, critică sentința pentru încălcarea prevederilor art. 60-63 cod procedură civilă, întrucât greșit s-a respins cererea de chemare în garanție Ministerului Finanțelor Publice care are calitatea, conform art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004 și art. 19 din Legea nr. 304/2+004, acest minister fiind răspunzător de întocmirea și avizarea bugetului de stat și aprobarea bugetelor ordonatorilor de credite.
Cât privește înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă, consideră,că nu poate fi efectuată, întrucât potrivit Decretului nr. 92/1976 nu poate fi înscris decât salariul de bază nu și sporurile.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că este nelegală și va fi modificată în parte, pentru următoarele considerente:
Sunt întemeiate numai criticile formulate de reclamantă privind acordarea în viitor sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică deoarece prin decizia ICCJ nr. 21/2008 s- constatat că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială dispuse prin OG nr. 177/2002 și OG nr. 8/2007, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 56/1996, republicată și art. 23 ind. 1 din aceeași lege, să se producă și în prezent, motiv pentru care sentința va fi modificată în sensul admiterii și acestui capăt de cerere.
Criticile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ sunt neîntemeiate, deoarece pentru considerentele expuse mai sus, critica privind acordarea sporului după aplicarea OG nr. 8/2007 nu subzistă, iar critica privind respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor, corect a fost respinsă de instanță, nefiind invocată și dovedită obligația de garanție sau despăgubire.
Cât privește obligația înscrierii acestor drepturi în carnetul de muncă, rezultă din prevederile art. 1 din Decretul nr. 92/1976, că trebuie înscrisă retribuția tarifară dar acest text trebuie coroborat cu prevederile art. 154-155 Codul Muncii ce definesc noțiunea generală de salariul și componența salariului, aceasta cuprinzând expres și sporurile.
In consecință, Curtea va admite recursul și va modifica sentința numai privind capătul de cerere de acordare a sporului de 50/ reclamantei și pentru viitor, urmând să respingă recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.140/24.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intimatul chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINAȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, având ca obiect, drepturi bănești.
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința, în sensul că obligă pârâții să acorde reclamantei sporul de 50% și pentru viitor.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.
3 ex/DM/15.05.2009
fond:
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Corneliu Maria
