Drepturi salariale (banesti). Decizia 212/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 212/CM
Ședința publică din data de 1 aprilie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanții, G, și, cu domiciliul procesual ales la Tribunalul constanța, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1282 din 3 august 2007 pronunțată de Tribunalul constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C șiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (primă vacanță - personal contractual din justiție).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că la data de 31 martie 2008, prin fax, intimatul Ministerul Justiției a depus întâmpinare la recurs, într-un singur exemplar, după care:
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că prin cererea formulată la data de 24 martie 2008 recurenta reclamantă a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamanții, G, și - personal contractual din
cadrul instanțelor judecătorești - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul constanța și Ministerul Finanțelor Publice (Ministerul Economiei și Finanțelor), solicitând ca pârâții să fie obligați la plata către reclamanți a drepturilor bănești cuvenite pentru anul 2006, cu titlu de primă de vacanță, actualizate cu indicele de inflație.
Au invocat dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, introdus prin nr.OG 83/2000, potrivit cu care "magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Au mai arătat, de asemenea, că dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu este conferit prin art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, acest drept fiind suspendat prin acte normative succesive, respectiv, nr.OUG 33/2001, Legea nr. 743/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr. 650/2003, Legea nr. 511/2004 și Legea nr. 379/2005.
Astfel, reclamanții apreciază că în mod greșit pârâții nu au procedat la acordarea drepturilor bănești cuvenite, câtă vreme după data de 31 decembrie 2006 suspendarea acordării acestor sume nu a mai operat.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii în considerarea calității reclamanților, încadrați ca personal contractual al instanțelor judecătorești și a căror salarizare se face potrivit dispozițiilor nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a apreciat că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motivat de faptul că litigiul vizează raporturi de dreptul muncii, cât și prin prisma prevederilor legale care reglementează activitatea acestei instituții (art. 11 alin. 5 din nr.HG 208/2005, art. 35 și 36 din Legea nr. 500/2002).
Prin sentința civilă nr. 1282 din 3 august 2007 Tribunalul constanțaa respins ca nefondat acțiunea reclamanților, reținând următoarele:
Toate dispozițiile legale invocate de reclamanți sunt aplicabile, sub aspectul personalului încadrat în instanțele judecătorești, doar personalului auxiliar de specialitate și celui conex acestuia, care au suportat influența suspendării legale succesive conform actelor normative menționate.
Astfel, norma specială invocată nu privește toate categoriile de personal din cadrul instanțelor judecătorești, ci doar pe cele expres menționate în textul art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996; ori, personalul contractual nu a fost salarizat conform acestei reglementări, ci prin raportare la dispozițiile nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
Norma enunțată a fost, prin urmare, aplicabilă funcțiilor incluse în categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, Legea nr. 50/1996 neavând dispoziții privitoare la salarizarea personalului contractual, ale cărui drepturi au rămas supuse prevederilor generale cuprinse în Codul muncii și
în legislația specială (OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar).
S-a mai reținut, de asemenea, că reclamanților nu le sunt aplicabile nici dispozițiile Legii nr. 188/1999 invocate în cauză, întrucât nu fac parte din categoria funcționarilor publici.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, care apreciază că în mod nelegal s-a respins acțiunea ce privea plata primei de vacanță.
Instanța de fond a reținut că reclamanții nu beneficiază de dispozițiile art. 411din Legea nr. 50/1996 pentru că se aplică numai magistraților și personalului auxiliar de specialitate, dar nici de dispozițiile Legii nr. 188/1999, pentru că această lege vizează pe funcționarii publici.
Totuși, instanța avea obligația să întemeieze în drept cererea reclamanților deoarece aceștia nu au cunoștințe juridice și, în consecință, trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 145 din Codul muncii și a dispozițiilor din contractul colectiv de muncă la nivel național deoarece, în sentință, s-a recunoscut faptul că aceștia au dreptul la o indemnizație de concediu aferentă concediului de odihnă, conform art. 145 Codul muncii.
Mai arată recurenții că prima instanță nu a analizat nici cauza de discriminare pe care aceștia au invocat-o și nu a citat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, așa cum era obligată, neținând cont că în ceea ce-i privește nu a fost respectată legislația muncii.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, precizând faptul că acțiunea reclamanților se bazează pe confuzia făcută între prima de concediu și indemnizația de concediu prevăzută de art. 145 Codul muncii, iar pentru personalul contractual din sectorul bugetar nu a existat și nici nu există prevedere legale care să reglementeze dreptul la prima de concediu.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și dispozițiile legale în materie, Curtea constată că recursul este nefondat.
În ce privește prima critică, trebuie observat faptul că reclamanții au formulat cererea având ca obiect plata primei de vacanță, întemeiată pe dispozițiile art. 411din Legea nr. 50/1996, introdus prin nr.OG 83/2000 și art. 34 din Legea nr. 188/1999.
Potrivit dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe în limitele învestirii sale, cu respectarea principiului disponibilității părților.
Așadar, în condițiile în care reclamanții au solicitat plata primei de vacanță de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate și funcționarii publici, în baza unor dispoziții speciale, instanța nu putea face aplicarea unor dispoziții generale din Codul muncii deoarece aceste dispoziții reglementează alte drepturi, de care reclamanții nu s-au plâns.
Indemnizația de concediu prevăzută de art. 145 Codul muncii nu este același lucru cu prima de vacanță prevăzută de legile speciale indicate.
Întrucât personalul contractual din cadrul instanțelor nu este salarizat prin legea care se aplică magistraților sau personalului auxiliar și nici cea specifică funcționarilor publici, aceștia nu pot beneficia de prima de concediu solicitată iar
art. 145 Codul muncii nu se referă la un astfel de drept, cum greșit au reținut reclamanții.
Și cea de-a doua critica va fi respinsă având în vedere faptul că reclamanții nu au invocat faptul că au fost discriminați pentru ca instanța să dispună citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării sau să analizeze cererea din această perspectivă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de reclamanții, G, și, cu domiciliul procesual ales la Tribunalul constanța, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1282 din 3 august 2007 pronunțată de Tribunalul constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C șiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/14.04.2008
gref. -
2 ex./14.04.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
