Pretentii civile. Speta. Decizia 210/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 210/CM
Ședința publică din data de 1 aprilie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtulMINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,--14, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2279 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți,, G, S, -, G, G,, cu domiciliul procesual ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, cu sediul în T,-, județul T, intimații pârâțiPARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T și intimatul pârât și chemat în garanțieMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (spor 50% - procurori).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamanții -, G, S, - --, G, G, -, au chemat în judecată Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, solicitând obligarea acestora în solidar, la plata sporului de stres în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu luna septembrie 2004 și până în prezent, precum și acordarea lunară a acestui spor și în continuare, în condițiile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996 și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
De asemenea, au chemat în judecată și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare efectuării plăților prin includerea în buget a acestor sume.
Au arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar".
Ulterior, prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției. Acest ultim act normativ a abrogat în totalitate nr.OUG 177/2002.
În aceste condiții reclamanții apreciază că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare, de la data apariției actului normativ care îl reglementează și, pe cale de consecință, el trebuia acordat în continuare.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus la dosarul cauzei cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul în care se va admite cererea reclamanților, să se dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerul Economiei și Finanțelor să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007, care să includă acordarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Totodată, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că, având în vedere că reclamanții și-au întemeiat solicitările pe dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 - privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în conformitate cu prevederile art. 137 cu aplicarea art. 158 din Codul d e procedură civilă, înțelege să invoce excepția necompetenței materiale a instanței.
Pe fond, apreciază pârâtul că acestei cereri nu i se poate da curs de către instanța de fond, întrucât acest fapt ar însemna că instanța ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, deoarece numai legiuitorul - deci puterea legislativă - poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
A mai solicitat pârâtul respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă deoarece admiterea prezentei acțiuni ar echivala cu depășirea puterii autorității judecătorești, având în vedere intervenția instituției abrogării dreptului de la data de 1 octombrie 2000.
Prin sentința civilă nr. 2279 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea au fost respinse excepțiile necompetenței materiale și inadmisibilității acțiunii, ca nefondate.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiției, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, Ministerul Finanțelor Publice și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, în solidar, să plătească reclamanților drepturi bănești reprezentând sporul de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 calculat la salariul de baza brut lunar pentru perioadele în care aceștia au avut calitatea de procurori, respectiv personal auxiliar de specialitate, raportat la perioada 18 septembrie 2004 - 1 februarie 2007 sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată referitor la pretențiile aferente perioadei 1 septembrie 2004 - 17 septembrie 2004 pentru intervenția prescripției dreptului la acțiune.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată referitor la pretențiile solicitate pentru perioada 1 februarie 2007 și până în prezent, ca inadmisibilă.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea să efectueze mențiunile referitoare la drepturile acordate prin prezenta hotărâre în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost respinsă cererea îndreptată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
A fost admisă cererea de chemare în garanție și a fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor acordate reclamanților prin hotărâre.
Cu privire la excepția necompetenței materiale, Tribunalul Tulceaa reținut următoarele considerente:
Legea nr. 53/2003 reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor și domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii.
Raporturile juridice de muncă ale magistraților sunt calificate în doctrina judiciară tot ca raporturi de muncă, deoarece aceste raporturi sunt de natură contractuală, implicând actul lor de voință.
Astfel, devin incidente dispozițiile art. 1 pct. 2 Codul muncii, conform cărora acest act normativ se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale.
Cu această motivare s-a respins excepția necompetenței materiale a instanței de fond.
Analizând cerereape fonddar și din perspectiva excepției inadmisibilității, invocată de MINISTERUL PUBLIC, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 mai sus expuse, însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, însă, cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996.
S-au încălcat astfel dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, privare care se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG 83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
S-a reținut, astfel, existența unui conflict între art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1997 și art. 1 din Protocolul Adițional 1 la. urmând a da prioritate acestui din urmă text legal.
Pe cale de consecință, instanța de fond a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii și a obligat pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, în solidar, să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioadele în care aceștia au avut calitatea de procurori, respectiv personal auxiliar de specialitate, raportat la perioada 18 septembrie 2004 - 1 februarie 2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Având în vedere că reclamanții au solicitat drepturi salariale începând cu luna septembrie 2004, iar cererea de chemare în judecată au formulat-o la data de 18 septembrie 2007, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată referitor la pretențiile aferente perioadei 1 septembrie 2004 - 17 septembrie 2004 pentru intervenția prescripției dreptului la acțiune.
Întrucât începând cu data de 1 februarie 2007 au fost abrogate dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată referitor la pretențiile solicitate pentru perioada 1 februarie 2007 și până în prezent, ca inadmisibilă.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea să efectueze mențiunile referitoare la drepturile acordate prin hotărâre în carnetele de muncă ale reclamanților.
Întrucât între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanți nu au fost stabilite raporturi juridice de muncă, instanța de fond a respins cererea îndreptată împotriva acestuia pentru lipsa calității procesuale pasive.
În același timp, potrivit art. 15 din nr.HG 93/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004.
Pentru aceste considerente a fost admisă cererea de chemare în garanție și a obligat pe chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor acordate reclamanților prin hotărâre.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, care a formulat următoarele critici:
- Hotărârea judecătorească a instanței de fond este nelegală deoarece a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe.
Instanța de fond a respins în mod netemeinic și nelegal excepția necompetenței materiale, reținând în mod greșit că prezenta cauză reprezintă un litigiu de muncă, în speță fiind aplicabile prevederile art. 284 Codul muncii.
Însă, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 din nr.OUG 27 din 29 martie 2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată și modificată prin Legea nr. 45/2007, competența soluționării cererilor, judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari, revine Curții de Apel București.
- Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dispunând în mod nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casați și Justiție la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 1 septembrie 2004 - 1 februarie 2007, în situația în care actul normativ care prevede acordarea acestui spor a fost abrogat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că abrogarea dreptului - prevăzută de art. 42 din nr.OG 83/2000 - nu poate produce efecte juridice, deoarece acest act normativ are o forță juridică inferioară Legii nr. 50/1996 și această stare este în vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 - privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Recurentul precizează că atât Constituția României, cât și Legea nr. 24/2000 republicată, nu prevăd o asemenea condiție cu privire la abrogare și nici nu lipsește de efecte juridice abrogarea unei norme superioare printr-o normă inferioară.
- În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul apreciază că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Intimații reclamanți au solicitat acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și modificată, pentru perioada aprilie 2004 - 2007 și în continuare.
Dar, textul de lege - art. 47 din Legea nr. 50/1996 - pe care intimații reclamanți și-au întemeiat acțiunea, s-a aflat în vigoare la data de 1 octombrie 2000, când a fost emisă nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat în mod expres acest articol.
Astfel, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat în mod expres prin art. 1 pct. 42 din n OG 83/2000, deci, cu mult înainte de intrarea în vigoare a nr.OUG 177/2002. Așadar, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, "abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. excepție prevederile din Ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament".
Față de considerentele expuse se solicită admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 4 și 9 din Codul d e procedură civilă, cu aplicarea art. 3041Cod procedură civilă, casarea sentinței civile nr. 2279 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București și, pe fond, respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare și nu și-au exprimat poziția procesuală în cauză.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Cât privește excepția necompetenței materiale a instanței de fond, Curtea constată că în mod corect cauza a fost soluționată de către completul de litigii de muncă deoarece obiectul cererii îl constituie plata unor drepturi salariale, datorate în baza unor acte normative care reglementează raporturile de muncă dintre intimații reclamanți și recurent.
Nu se contestă "modul de stabilire a drepturilor salariale", dimpotrivă, reclamanții sunt mulțumiți de nivelul drepturilor reclamante și invocă doar nerespectarea acestui drept, respectiv plata dreptului astfel stabilit.
Așadar, competența nu poate să aparțină Curții de Apel București conform art. 36 alin. 2 din Legea nr. 45/2007, astfel că prima critică, întemeiată pe art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, va fi respinsă ca nefondată.
Celelalte două critici întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă vor fi, de asemenea, respinse având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Astfel, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin care s-a soluționat recursul în interesul legii declarat de procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a stabilit că "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Așadar, problema de drept referitoare la acest spor, pretins de reclamanți, a fost dezlegată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, nemaiputând face obiect al analizei instanței, respectiv dacă a intervenit sau nu abrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâtulMINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,--14, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2279 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți,, G, S, -, G, G,, cu domiciliul procesual ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, cu sediul în T,-, județul T, intimații pârâțiPARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T și intimatul pârât și chemat în garanțieMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -, Șt.
Red. dec. jud. -/18.04.2008
gref. -
2 ex./21.04.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
