Drepturi salariale (banesti). Decizia 2155/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2155/R/2008
Ședința publică din 5 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Lucia
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr. 736 din 5 mai 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente SC SRL, avocat, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
În timpul dezbaterilor, după acordarea cuvântul în susținerea recursului, se prezintă reclamanta intimată.
Reclamanta intimată învederează instanței faptul că pârâta recurentă a înregistrat târziu recursul, a se vedea data de pe plicul poștal, motiv pentru care invocă excepția tardivității recursului și solicită ca instanța să se pronunțe pe această excepție, iar pe fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și a se lua în considerare calculul efectuat de către expert.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 736 din 5 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta sat, jud. C pârâta fiind obligată să achite reclamantei drepturile bănești restante reprezentând îndemnizația pentru creșterea copilului începând cu data de 01.04.2003 și până la 29.05.2006 în cuantum de 27.948,79 lei, precum și suma de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei în funcția de secretară, având încheiat un contract individual de muncă pe durată nedeterminată începând cu data de 01.03.2001.
La data de 09.10.2001 reclamanta a născut un copil care prin Certificatul nr. 868/12.05.2004 a fost încadrat într-o categorie de handicap care necesită protecție specială, valabil pentru 12 luni, certificat prelungit ulterior și în continuare.
Instanța a reținut că, conform prevederilor art. 161 alin.(1) din Codul muncii, salariul se plătește în bani cel puțin o data pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz. Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariat (art.163 din Codul muncii ).
Din analiza raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză instanța a reținut că cuantumul drepturilor bănești neachitate de pârâtă este de 27948,79 lei.
Având în vedere prevederile art. 161 și 163 din Codul muncii instanța a admis acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SRL, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului arată că reclamanta a fost angajata societății începând cu data de 1.03.2001, iar la data de 9.10.2001 a născut. Potrivit art.121 din Legea nr.19/2000, indemnizația pentru creșterea copilului, respectiv pentru îngrijirea copilului bolnav se putea acorda numai la cererea unuia dintre părinți, condiționat de îndeplinirea dispozițiilor referitoare la cotizația prev. de art.98 din lege, abrogată ulterior prin nr.OUG148/3 nov.2005, potrivit căruia de la data de 1.01.2006 există doar indemnizația pentru creșterea copilului, pe durate fixe în funcție de situația copilului, sănătos sau cu handicap.
Consideră că în acest context instanța de fond a încălcat și aplicat greșit legea, nu a clarificat dacă reclamanta a respectat procedura specială pentru dobândirea indemnizației, obligația acesteia de a depune cerere în acest sens și acte doveditoare.
Nu se poate că atâta timp cât legea dispune dobândirea dreptului la indemnizație pentru creșterea sau/respectiv pentru îngrijirea copilului, condiționat de îndeplinirea obligației beneficiarului de formularea unei cereri și depunerea actelor doveditoare, acest drept să fie acordat de instanță.
Critică hotărârea instanței de fond și raportat la perioada pentru care a acordat plata în cauză, existând în acest sens o contradicție între petitul acțiunii, apoi, între considerentele motivării, ambele față de dispozitivul sentinței, aceasta inclusiv cu privire la cuantumul sumei indemnizației și respectiv a cheltuielilor de judecată, prima fiind exprimată în petitul acțiunii în ROL, iar dispozitivul în lei, nefiind corectă denominarea iar onorarul de expert fiind de asemenea încuviințat la o sumă mai mare decât a fost achitat.
Consideră că atâta timp cât reclamanta nu s-a conformat legii, nu a îndeplinit obligațiile procedurii de solicitare și dovedire a situației respective, aceasta nu poate beneficia automat prin voința hotărârii pronunțată de drepturile de ajutor social.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă (fila 2 dosar nr. 21866/2006 al Judecătoriei Cluj -N) reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata indemnizației de îngrijire a copilului bolnav, începând cu data de 8 martie 2006 și până la 1 august 2006, plata sumei de 26.950.000 lei (ROL) constituind salarii anterioare lunii martie 2006 și obligarea pârâtei la recalcularea indemnizației începând cu data înregistrării de către reclamantă a contractului de asigurare socială, respectiv 01.10.2002, întrucât salariile reclamantei s-au diminuat semnificativ.
La termenul din data de 16.04.2007 (fila 19 dosar nr- al Tribunalului Cluj ) reclamanta își precizează acțiunea și arată că solicită anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă (nr. 7/03.05.2006), recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului pentru perioada 2001-2006 și indemnizația pentru creșterea copilului handicapat, la acest termen reclamanta nu mai pomenește nimic despre drepturile salariale iar instanța nu lămurește acest aspect.
Prin întâmpinare (fila 21 dosar nr- al Tribunalului Cluj ) pârâta invocă tardivitatea atacării deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 7/03.05.2006.
La termenul din data de 04.06.2007 (fila 40 dosar nr- al Tribunalului Cluj ) reclamanta arată că renunță la petitul privind desfacerea contractului de muncă (probabil petitul privind atacarea deciziei de desfacere a contractului de muncă) și solicită plata indemnizației pentru îngrijirea copilului pentru perioada 07.03.2006-29.05.2006 și a salariilor restante pentru perioada 01.11.2005-29.05.2006.
La termenul din data de 18.06.2007 (fila 42 dosar nr- al Tribunalului Cluj ) instanța pune în vedere reclamantei să depună o precizare de acțiune, precizare care este depusă de către reclamantă (fila 64-65 dosar nr- al Tribunalului Cluj ) prin care solicită recalcularea salariilor începând cu data de 01.04.2003 și până la data desfacerii contractului de muncă și obligarea pârâtei să-i restituie suma de 26.500.00 RO, diferența de salarii până la 08.03.2006.
Instanța de fond obligă pârâta să achite reclamantei drepturile bănești restante reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului începând cu data de 01.04.2003 și până la 29.05.2006 în cuantum de 27.948,79 lei iar în considerentele sentinței sunt menționate dispozițiile art. 161 și 163 din Codul muncii, dispoziții care reglementează plata salariului.
Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la toate pretențiile reclamantei, aspect invocat și de către recurentă, sub forma neclarificării stării de fapt și a obiectului (fila 4 dosar recurs).
Curtea reține că rt. 98 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede că "Asigurații sistemului public au dreptul, în afară de pensie, la: d) concediu și indemnizație pentru creșterea copilului; e) concediu și indemnizație pentru îngrijirea copilului bolnav;", or prima instanță nu a făcut referire la acest dispoziții ci la dispozițiile care reglementează plata salariului în timp ce acordă alte drepturi reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului.
Drepturile acordate sunt denumite "indemnizație pentru creșterea copilului" dar aceasta se acordă pe o perioadă de 2 ani dar instanța le-a acordat pe o perioadă de 3 ani, ca și pentru indemnizație pentru creșterea copilului cu handicap prevăzută de art. 123 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, cerere care a fost formulată de către reclamantă dar din modul de formulare a dispozitivului nu reiese că instanța s-ar fi pronunțat asupra acesteia.
Din aceste dispoziții reiese evident că există o diferență între salar și indemnizația pentru creșterea copilului iar față de această diferență rezultă că există o contradicție între dispozitiv și motivarea hotărârii, contradicție ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.
Cu privire la acțiunea formulată, potrivit art. 261 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă udecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, de a pronunța respectiva hotărâre.
Fără arătarea motivelor și a probelor nu se poate exercita controlul judiciar, astfel ca instanța pronunță o soluție netemeinică, care, potrivit art. 304 pct. 7 Cod procedura civilă, este supusă casării.
Contrar acestor dispozițiuni, instanța de fond a omis să analizeze dispozițiile Legii nr. 19/2000 și să arate motivele pentru care acordă drepturile menționate în dispozitivul sentinței, astfel încât cu privire la hotărârea pronunțată nu se poate exercita un control judiciar eficient.
Evident, în contextul dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civilă, modificat, instanța era obligată sa facă aprecieri cu privire la susținerile părților, care au invocat anumite apărări la care instanța nu a răspuns.
Codul d e procedura civilă consacra principiul general după care orice hotărâre judecătorească trebuie sa fie motivată. Aceasta dispoziție este edictată atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie sa inspire justițiabililor cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanțe.
Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori să arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele constatate și dovezile care au determinat-
Sub acest aspect prevederile art. 261 pct. 5 din Codul d e procedura civilă au caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage casarea hotărârii pentru că, fără arătarea motivelor și a dovezilor, soluția pronunțată este netemeinică și nu permite exercitarea controlului judiciar.
În rejudecare, pe lângă cele menționate anterior, instanța de fond va avea în vedere precizările de acțiune menționate mai sus, pentru ca în funcție de acestea să determine obiectul acțiunii și să se pronunțe asupra tuturor cererilor reclamantei, având în vedere și enunțarea la judecarea petitului petitul privind desfacerea contractului de muncă (probabil petitul privind atacarea deciziei de desfacere a contractului de muncă).
În motivarea recursului se mai arată că instanța de fond nu a clarificat dacă reclamanta a respectat procedura specială pentru dobândirea indemnizației pentru creșterea copilului cu handicap, obligația acesteia de a depune cerere în acest sens și acte doveditoare.
Curtea constată că într-adevăr acest aspect cu privire la respectarea procedurii nu a fost lămurit de instanța de fond și urmează a fi clarificat în rejudecare.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de pârâta SC. SRL împotriva sentinței civile nr. 736 din 5 mai 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- și va trimite cauza în rejudecare primei instanțe pentru a se lămuri obiectul cauzei și ase pronunța asupra acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC. SRL împotriva sentinței civile nr. 736 din 5 mai 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 27.11.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Lucia
