Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 289/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 289/A/2008
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B din cadul MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE împotriva sentinței civile nr. 1094/30.09. 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.
-, privind și pe pârâtul, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta Ministerului Public, procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, lipsă fiind pârâtul intimat și reprezentantul reclamantei apelante.
Procedura de citare este legal indeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri în probațiune de formulat, probe de administrat, excepții ori chestiuni prealabile de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B și menținerea dispozițiilor sentinței atacate, pronunțată de Tribunalul Maramureș ca fiind temeinice și legale.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1094 din 30 septembrie 2008 a Tribunalului Maramureș, s-a respins cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, privind limitarea dreptului de liberă circulație a intimatului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că intimatul a fost expulzat de autoritățile suedeze, pe motiv că a depășit termenul de ședere în Suedia.
Împrejurarea că autoritățile suedeze au dispus expulzarea intimatului, nu este prin ea însăși suficientă pentru instanța română ca să interzică dreptul de circulație al cetățeanului român, pe teritoriul Suediei.
Dreptul la libera circulație al cetățenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, este garantat de art.25 din Constituția României, de art.18 din Tratatul Comunității Europene și de art.4 din Directiva nr.2004/38.
Excepțiile de la regula liberi circulații, se găsesc în cuprinsul art.38 și 39 din Legea nr.248/2005 și în art.27 din Directiva nr.2004/38/CE, normele interne fiind parțial incompatibile cu normele europene, care prevăd doar trei situații în care statele membre pot restrânge libertatea de ședere a cetățenilor uniunii și a membrilor lor de familie și anume: pentru motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică.
Conform Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, România avea obligația să transpună dispozițiile Directivei 2004/38/CE în dreptul intern, până la data de 1.01.2007, ceea ce nu a făcut. In aceste condiții, tribunalul a făcut aplicarea efectului direct al directivei la situația de fapt prezentă în speță.
Simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea suedeză referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul Suediei a unui cetățean român, nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, pentru a se putea admite acțiunea de față.
Cât timp prin acțiune nu s-au invocat și alte circumstanțe reale sau personale referitoare la conduita intimatului, instanța nu poate să rețină că simpla încălcare de către acesta a termenului de ședere, ar constitui o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, mai ales în condițiile în care directiva prevede că nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz, sau care sunt legate de considerații de prevenție generală și de condamnările penale anterioare care nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri de restrângere a libertății de circulație.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, solicitând schimbarea ei și admiterea cererii de restrângere a exercitării dreptului la libera circulație în Suedia, pentru C mult trei ani.
În motivarea apelului său, reclamanta-apelantă a susținut că intimatul a fost returnat din Suedia la data de 27.08.2008, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acel stat, conform talonului întocmit de lucrătorul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, autoritățile române luând act de măsura dispusă de autoritățile finlandeze (?) fără a putea cenzura returnarea intimatului.
Din declarația intimatului a rezultat că acesta a fost reținut de poliția suedeză în luna aprilie 2008, în timp ce fura, faptă ce se încadrează în conceptul de ordine publică și securitate publică.
Măsura reglementată prin dispozițiile art.38 lit.a) din Legea nr.248/2005, se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute de art.53 din Constituție. Raportat la prevederile art.25 din legea fundamentală, se poate concluziona că libertatea circulației cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare cu respectarea condițiilor stabilite de lege.
adițional la CEDO garantează în art.2 parag.4, dreptul la libera circulație în țară și în străinătate, recunoscând că acestea pot face obiectul unor constrângeri prevăzute de lege. Prin restrângerea exercitării dreptului la libera circulație conform art.38 din Legea nr.248/2005, nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene, reglementat de Directiva nr.2004/38/CE.
Dreptul la libera circulație nu este un drept absolut.
Pe lângă îndeplinirea condițiilor de călătorie în străinătate, prevăzute de Legea nr.248/2005, pârâtul trebuia să îndeplinească și alte obligații stabilite de statul în care călătorești.
Returnarea unui cetățean român dintr-un stat membru al UE în baza unui acord de readmisie, se aplică atunci când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat membru, de către cetățeanul român cu privire la care se dispune returnarea.
Măsura restrângerii exercitării dreptului la libera circulație pe teritoriul Suediei are un scop legitim: prevederea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice în acel stat. Acest scop este circumscris unui scop mult mai important, manifestat la nivel național și anume asigurarea unei imagini pentru România care să-i confere capacitatea de a se integra și raporta la normele Uniunii Euripene, prevenirea migrației ilegale reprezentând o cerință asumată de statul nostru care continuă și după momentul aderării.
Intimatul legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând apelul, curtea reține următoarele:
Intimatul, a fost returnat la data de 27.08.2008 din Suedia, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu acel stat, ratificat prin Legea nr.642/16.11.2001.
Este adevărat că potrivit art.38 lit.a) din Legea nr.248/2005 restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de C mult trei ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Potrivit art.25 alin.(1) din Constituția României, dreptul la libera circulație în țară și străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept. Această lege este Legea nr.248/2005.
Dreptul la libera circulație reprezintă așadar un drept fundamental, garantat de Constituție.
Conform art.27 din Directiva nr.2004/38/CE, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii Europene și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice.
Legea nr.248/2005 nu este perfect compatibilă cu Directiva nr.2004/38/CE, or potrivit Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, România avea obligația să transpună în dreptul intern dispozițiile directivei, până la data de 1.01.2007, ceea ce nu a făcut.
Returnarea intimatului din Suedia, pe motiv că ar fi săvârșit o infracțiune de furt, pentru care a fost condamnat la 5 luni, din care a executat 3 luni plus o lună într-un lagăr de imigranți, aspecte ce rezultă numai din declarația intimatului, fără ca autoritățile suedeze sau reclamanta să producă vreo probă în acest sens, nu reprezintă un atentat la ordinea sau siguranța publică a Suediei, pentru a se încadra în prevederile art.27 din Directiva nr.2004/38/CE, ca să se justifice luarea măsurii de restrângere a dreptului la libera circulație a intimatului în statul din care a fost returnat.
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, astfel că cetățenii ei au dreptul la liberă circulație în spațiul comunitar, cu excepția celor trei cazuri prevăzute expres de directivă, în care intimatul nu se încadrează.
Nu există nici o certitudine că intimatul se va întoarce în Suedia, iar dacă se va întoarce nu reprezintă nici o amenințare la ordinea și siguranța publică a acelui stat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.296 pr.civ. se va respinge apelul reclamantei împotriva sentinței, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B împotriva sentinței civile nr.1094 din 30 septembrie 2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr.-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.DT:6.11.2008
Dact.CA:12.11.2008 - 5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Alina Rodina
