Drepturi salariale (banesti). Decizia 219/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.219/R
Ședința publică din 5 martie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Direcția Națională Anticorupție B, cu sediul în--81, sector 1, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B cu sediul în-, sector 5 și de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr.1532 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
In lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 27 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi 5 martie 2008.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.1532 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-au respins excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Mureș, inadmisibilității acțiunii, prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.10.2000-18.04.2004 și lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor; s-a admis acțiunea civilă având ca obiect un conflict de drepturi, formulată și precizată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; au fost obligați în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu cuantumul sporului de vechime cuvenit fiecărui reclamant, raportat la indemnizația de încadrare brută lunară a fiecăruia, pentru perioada 01.10.2000-12.03.2007, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărui spor neacordat până la data executării efective a hotărârii; s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție și excepția lipsei calității procesual pasive a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor; a obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce în favoarea Ministerului Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fondurile necesare pentru plata sumelor obținute de reclamanți prin hotărâre.
In considerentele hotărârii judecătorești atacata s-a reținut că instanța este competentă să soluționeze cauza, pentru că art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, în calitatea persoanelor discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun.
In acest sens s-au precizat și prev. art. 1 al 2 și art.95 alin.1 Codul muncii și art.5 din Codul muncii care interzic discriminările în raporturile de muncă.
Referitor la excepția prescripției s-a arătat că dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut doar la data publicării Deciziei XXXVI/2007 a ICCJ, anterior existând un vid legislativ.
S-a considerat că rolul Ministerul Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Referitor la fondul cauzei s-a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile de justiție, raporturile de muncă ale acestora fiind coordonate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.1 și 295 alin.2.
In ce privește existența sau inexistența discriminării reclamanților, prin neacordarea sporului de vechime în muncă și a stimulentelor instanța a concluzionat că toate persoanele din cadrul unităților de justiție, inclusiv reclamanții sunt parte a unui raport de munca guvernat de Codul muncii, toate prestează muncă și ca efect al acestor premise acumulează o vechime în muncă, indiferent de categoria socioprofesională.
In baza art.16 alin.3 raportat la art.1 și art.295 alin.2 Codul muncii indiferent de categoria socioprofesională, perioada în care o persoana prestează muncă reprezintă vechime în muncă.
S-a remarcat că reclamanții, deși execută raportul de muncă și acumulează vechimea în muncă, fiind titulari ai dreptului la vechimea în muncă similar cu restul personalului din unitățile de justiție, totuși această activitate în muncă și pentru acest drept, nu li se recunoaște sporul salarial de vechime, așa cum este recunoscut în cazul restului personalului.
Cu alte cuvinte s-a reținut că unul și același element constând în dreptul la vechimea în muncă, produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului în funcție de apartenența la o anumita categorie socioprofesională.
S-a concluzionat că prin neacordarea sporului de vechime, reclamanții sunt în mod evident si grav discriminați, pentru că se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial și pentru restul personalului.
Reclamanții au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, cerere găsită admisibilă, ținând cont de prev. art.1082 cod civil și art.161 alin.4 Codul muncii.
Direcția Națională Anticorupție a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.1532/2007 a Tribunalului Mureș, arătând că în mod eronat s-a respins excepția prescripției invocată de recurentă pentru perioada care excede celor 3 ani până la depunerea acțiunii.
S-a arătat că sentința civilă atacată a fost în parte executată în luna decembrie 2007, reclamanții primind și drepturile salariale reprezentând sporul de vechime aferent perioadei 17.04.2004-12.03.2007, sume actualizate la data plății.
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs arătând că solicită admiterea excepției prescripției pentru perioada octombrie 2000- martie 2004.
S-a solicitat și respingerea cererii de actualizare a sumelor arătând că recurenta nu poate înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru cheltuiala respectivă.
In recursul declarat de Ministerul economiei și Finanțelor prin M,s-a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă față de Ministerul Economiei și Finanțelor, datorită lipsei calității procesual pasive a acestuia.
Examinând legalitatea și temeinicia recursului în baza art.304 rap. la art.312 pr.civ. se constată că recursurile declarate de Direcția Națională Anticorupție și de Parchetul de pe lângă ICCJ sunt întemeiate urmând a se admite considerând fondată excepția prescripției pentru perioada 1 octombrie 2000 - 17 aprilie 2004 având în vedere prev. art.166 alin.1 Codul muncii.
Termenul de 3 ani anterior cererii de judecată introdusă la data de 16 aprilie 2007 se consideră că a fost supus prescripției astfel că pretențiile aferente acestei perioade se resping ca prescrise.
În ce privește actualizarea sumelor datorate către reclamanți, instanța apreciază că tribunalul a făcut o corectă aplicare a art.1082 Cod civil și art.161 alin.4 din Codul muncii, coroborat cu art.1084 Cod civil considerându-se că orice prejudiciu cauzat este imperios necesar a fi acoperit în integralitatea sa, astfel că, aplicarea indicelui de inflație la sumele datorate este întemeiată, iar criticile aduse referitor la actualizarea sumelor datorate de către recurentul Ministerul Public, se resping ca nefondate.
Referitor la recursul declarat de M se considera nefondat urmând a se respinge având în vedere faptul că în mod judicios instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor ținând cont de prev. Legii nr.500/2002 și a HG nr.208/2005 și a HG nr.386/2007, Ministerul economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Direcția Națională Anticorupție, cu sediul în B--81, sector 1, și Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1532 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția civilă, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată și în consecință:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1 octombrie 2000 - 17 aprilie 2004.
Respinge ca prescrisă cererea formulată de reclamanți pentru obligarea pârâților la plata sporului de vechime aferente perioadei 1 octombrie 2000 - 17 aprilie 2004.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
27.05.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
