Drepturi salariale (banesti). Decizia 2257/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 2257
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarat de reclamanta, cu domiciliul în Câmpina,-, județul P și pârâta SC SA B (fostă SC SA B) cu sediul în B, G-ral, nr.2. sector 1, prin administrator judiciar, cu sediul în B, B-ul, nr.35, -.A,.2, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1375 pronunțată la data de 9 iulie 2009 de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederându-se instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar, la data de 25.10.2009, o cerere formulată de SC SA prin lichidator judiciar prin care solicită suspendarea cauzei în temeiul disp.art.36 din Legea 85/2006.
Curtea respinge cererea formulată de recurenta pârâtă prin lichidator, având în vedere modificarea adusă dispozițiilor art.36 din Legea 85/2006 prin Legea nr.277/7 iulie 2009, potrivit căreia cauzele, în care calea de atac este declanșată de debitor, nu se mai suspendă. Constatând cauza în stare de judecată, rămâne în deliberare, pronunțând următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA, în prezent SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 1200 lei drepturi salariale cuvenite și neacordate, reprezentând suplimentari salariale de Paște 2005, potrivit art.168 din CCM, și 4500 lei reprezentând diferența dintre salariul minim pe unitate prevăzut de CCM și cel fixat de unitate, inclusiv sporurile pe ultimii 3 ani, potrivit art.128-129 din CCM. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este salariata pârâtei, însă aceasta nu i-a achitat toate suplimentările salariale prevăzute în CCM.
Prin sentința civilă nr.1376/17.09.2008 Tribunalul Dâmbovița, ținând seama de faptul că reclamanta își are domiciliul în Câmpina,-, jud.P, față de disp.art.284 al.2 muncii, a declinat competența de soluționare a cauzei promovată de petenta în favoarea Tribunalului Prahova.
Cauza a fost înregistrată sub nr.6695/105/21.10.2008 pe rolul Tribunalului Prahova.
În cauza s-au administrat probe cu acte si expertiza salarizare.
Prin sentința civilă nr.1375 pronunțată la data de 9 iulie 2009, Tribunalul Prahovaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC SA B (fostă SC SA B), prin administrator judiciar Insolvency Specialists B, și a fost bligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite și neacordate în sumă de 526 lei, reprezentând suplimentari salariale de Paște 2005, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație de la data efectuării expertizei la data plății efective.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata diferenței dintre salariul minim pe unitate, prevăzut de contractul colectiv de muncă, și cel fixat de unitate, inclusiv sporurile.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 800 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanta este salariata pârâtei, însă nu a încasat toate drepturile salariale reprezentând suplimentari salariale de Paște 2005, cuvenite conform CCM la nivel de societate și stabilite prin negocieri între patronat și sindicate.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 4.
De altfel salariul de baza mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementata de art. 168 alin.1 din contractele colective de munca la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Conform dispozițiilor art.163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, proba pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art.287 din Codul muncii.
Aceasta dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art.286 alin.1 din Codul muncii.
In baza art.128 și urm. din CCM se stabilește că salariul de bază minim în cadrul SA este de minim 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat, salariații beneficiind și de sporurile pentru condiții grele de muncă și de alte sporuri prevăzute în CCM.
Din analiza probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut că reclamanta este salariata pârâtei însă nu a încasat toate drepturile salariale ce i se cuveneau cu titlu de suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște pentru anul 2005, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamantei, calculate în baza raportului de expertiză efectuat în cauză.
Prin urmare, față de dispozițiile Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. din codul muncii, prima instanță a admis primul capăt de cerere și a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale în suma de 526 lei reprezentând suplimentari salariale de Paști 2005, conform expertizei, suma ce va fi reactualizată cu indicele de inflație de la data efectuării expertizei la data plății efective, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadență, reclamanta a suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadentă.
Sub aspectul celui de al doilea capăt de cerere, tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata sumei de 4.500 lei reprezentând drepturi salariale, respectiv diferența dintre salariul minim pe unitate prevăzut de contractul colectiv de muncă și cel fixat de unitate, inclusiv sporurile, pe ultimii de trei ani.
Față de probele administrate în cauză, sarcina probei revenind potrivit dispozițiilor art.1169 cod civil, pe deplin aplicabile speței, reclamantei, aceasta nu a făcut dovada unei astfel de prevederi în contractul colectiv de muncă și care să determine, în favoarea sa, o creanță certă, lichidă și exigibilă, de natură a fi acordată, în lipsa unui acord între părți, pe cale judecătorească.
Mai mult decât atât, din cuprinsul raportului de expertiză, efectuat în cauză a rezultat că suma ce s-ar fi datorat reclamantei ar fi fost de 8.913 lei.
Or, potrivit principiului disponibilității care guvernează procesul civil, litigiile de muncă fiind asimilate unor astfel de procese, judecătorul este chemat și are obligația să se pronunțe numai cu privire la obiectul cererii, astfel cum acesta a fost determinat de reclamant, fie prin cererea inițială, fie prin cererea precizatoare ori modificatoare.
Așa fiind, tribunalul, în lipsa unei precizări a cuantumului pretențiilor de către reclamantă nu a putut avea în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, de vreme ce acesta nu s-a mai prezentat ulterior în instanță pentru a învedera dacă, în continuare solicită suma inițial arătată sau suma rezultată din lucrarea de specialitate.
Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta SC SA B, prin administrator judiciar Insolvency Specialists
În motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esență, că prima instanță nu i-a acordat toate drepturile rezultate din raportul de expertiză întocmit în cauză, respectiv primele de Paști și C pe anii 2005 - 2007 și diferența dintre salariul acordat de unitate și cel prevăzut la art.128 alin.5 și art.129 din CCM.
La rândul său, pârâta SC SA Baa rătat în motivarea recursului, în esență, că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât primele de Paști și C au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat, astfel că se impunea respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește recursul reclamantei, Curtea reține că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de 1200 lei drepturi salariale cuvenite și neacordate, reprezentând suplimentari salariale de Paște 2005, potrivit art.168 din CCM, și 4500 lei diferență între salariul minim pe unitate prevăzut de CCM și cel fixat de unitate, inclusiv sporurile pe ultimii 3 ani, potrivit art.128-129 din CCM.
Acțiunea nu a mai fost precizată de reclamantă în cursul judecății la instanța de fond, astfel că prima instanță a obligat pârâta să-i plătească acesteia suplimentările salariale de Paști 2005 în cuantum de 526 lei, conform raportului de expertiză, sumă ce urmează a fi reactualizată cu indicele de inflație de la data efectuării expertizei la data plății efective.
Cu privire la cel de al doilea capăt de cerere, tribunalul a reținut că în mod corect că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4.500 lei reprezentând diferența dintre salariul minim pe unitate prevăzut de contractul colectiv de muncă și cel fixat de unitate, inclusiv sporurile pe ultimii de trei ani, însă nu a făcut dovada unei astfel de prevederi în contractul colectiv de muncă. Totodată, din cuprinsul raportului de expertiză, efectuat în cauză a rezultat că suma ce s-ar fi datorat reclamantei ar fi fost de 8.913 lei, însă, în lipsa unei precizări a cuantumului pretențiilor de către reclamantă nu s-au putut avea în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, de vreme ce reclamanta nu s-a mai prezentat în instanță pentru a învedera dacă solicită suma inițial arătată sau suma rezultată din lucrarea de specialitate.
Prin urmare, prima instanță a admis în mod corect acțiunea numai cu privire la sumele solicitate prin acțiune, stabilite conform raportului de expertiză.
Cu privire la recursul pârâtei, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect că nu există nicio dovadă a faptului că suplimentările salariale reprezentând prime de Paști și C ar fi fost efectiv plătite.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că, începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică a părților nefiind legată de includerea lor în salariu, ci de efectivitatea plății acestor drepturi.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt necontrazis de recurentă cu înscrisurile depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că, potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paști în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților, așa cum a susținut. Dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2005 și 2006 s-ar fi menționat expres că, pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art.168, privind primele de Paști și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Față de aceste considerente, Curtea reține că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursurile declarate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta, cu domiciliul în Câmpina,-, județul P, și pârâta SC SA B (fostă SC SA B) cu sediul în B, G-ral, nr. 2. sector 1, prin administrator judiciar cu sediul în B, B-ul, nr.35, -.A,.2, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1375 pronunțată la data de 9 iulie 2009 de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Th./Red.-CL/AV
2 ex./08.12.2009
f- Trib.
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
