Drepturi salariale (banesti). Decizia 240/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 240
Ședința publică de la 20 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 2056 din 10 XII 2008 Tribunalului Iași
intimat fiind, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, în cauză s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După strigarea cauzei, înainte de terminarea ședinței, se prezintă pentru intimat avocat. Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond pentru motivele arătate în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței seria - nr. - din 06 03 2009 pe care o depune la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr. 7951/99/21.10.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta " ", solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1600 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 19.05.2008 - 29.06.2008, a sumei de 300 lei cu titlu de daune interese și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că la data de 19.05.2008 a încheiat cu pârâta un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, salariul negociat fiind de 1200 lei lunar. Activitatea a desfășurat-o începând cu data semnării contractului și până la data de 29.06.2008. Mai susține reclamantul că în toată această perioadă pârâta nu i-a achitat drepturile salariale, fapt ce l-a determinat să denunțe unilateral contractul individual de muncă. De asemenea, reclamantul precizează că prin atitudinea sa, pârâta i-a produs grave prejudicii (întârzieri la plata facturilor), motiv pentru care solicită și obligarea acesteia la plata de daune interese.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, contractul individual de muncă înregistrat la. I sub nr. -/24.05.2008 și două adrese.
Pârâta " " a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea pretențiilor reclamantului privind suma solicitată de 1600 lei, daunele interese de 300 lei și cheltuielile de judecată. În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că reclamantul a fost depășit de situațiile din șantier, tergiversând constant întocmirea zilnică a devizelor de lucrări și fiind nepregătit profesional. Deși acesta a părăsit locul de muncă fără a anunța conducerea societății, susține pârâta că a convenit cu reclamantul ca încetarea contractului individual de muncă să aibă loc în temeiul disp. art. 55 lit. b Codul muncii și nu disciplinar. Mai precizează pârâta că l-a anunțat pe reclamant să se prezinte la sediu pentru a-și încasa drepturile salariale și că îi datorează acestuia suma de 1169 lei reprezentând drepturi bănești pentru perioada 19.05.2008 - 28.06.2008.
La termenul de judecată din 10.12.2008, reclamantul a precizat că mărește câtimea obiectului cererii de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 2201 lei.
Prin sentința civilă nr.2056 din 10.12.2008 Tribunalul Iași admite în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta " "
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 2201 lei, cu titlu de drepturi salariale aferente perioadei 19.05.2008 - 29.06.2008.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 300 lei cu titlu de daune interese.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța acestă soluție prima instanță reține următoarea situație de fapt:
Începând cu data de 19.05.2008, reclamantul a fost salariatul pârâtei " " pe postul de subinginer, conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul eritorial d e Muncă I sub nr. -/24.05.2008. Raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 07.07.2008, în temeiul disp. art. 55 lit. b Codul muncii, potrivit deciziei nr. 7/09.07.2008 emisă de intimată.
Potrivit disp. art. 154 alin. 1 Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar potrivit art. 156 Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor. Astfel, salariul este prețul muncii prestate, exprimat în bani, iar potrivit Declarației Universale a Drepturilor Omului, cel ce muncește are dreptul la un salariu echitabil și suficient care să-i asigure lui și familiei sale o existență conformă cu demnitatea umană. De asemenea, potrivit disp. art. 163 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Potrivit disp. art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, se reține de către instanță că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei conform art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada achitării către reclamant a drepturilor salariale restante cuvenite acestuia.
În consecință, instanța constată că este întemeiat capătul de cerere formulat de reclamant având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 19.05.2008 - 29.06.2008. În ceea ce privește cuantumul acestor drepturi salariale, se reține de către instanța că acesta este de 2201 lei (1323 lei pentru luna mai 2008 și 878 lei pentru luna iunie 2008), astfel cum rezultă din cuprinsul statelor de plată depuse de către pârâtă la Inspectoratul eritorial d e Muncă I (pag. 27 și 28 dosar).
În ceea ce privește capătul de cerere formulat de reclamant având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 300 lei, daune interese, instanța reține că acesta este neîntemeiat. Astfel, potrivit disp. art. 161 alin. 4 Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Or, în speță, instanța reține că reclamantul nu a făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului cauzat de către pârâtă prin neplata drepturilor salariale aferente perioadei 19.05.2008 - 29.06.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta pârâtă că pentru orele prestate în lunile mai și iunie reclamantului i se cuvine suma de 1319 lei. Din această sumă i s-a reținut suma de 150 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale necesare completării dosarului de angajare, restul fiind primită de reclamant. Eroarea săvârșită la calculul drepturilor salariale pe luna mai, în sensul stabiliri unui cuantum de 1323 lei în loc de 441 lei a fost corectată prin adresa nr.2 din 19.01.2009 la ITM.
Mai motivează recurentul că însuși reclamantul în cererea adresată instanței solicită suma de 1600 lei și nicidecum suma de 2021 lei, drepturi salariale ce nu i se cuvin. Solicită ca reclamantul să fie obligat și la plata cheltuielilor de judecată.
În recurs recurenta a depus la dosar statul de plată rectificativ pe luna mai 2008.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Susține intimatul că suma ce i-a fost acordată este cea reală, dat fiind faptul că lucra 110 ore pe zi și sâmbăta, iar pentru drepturile cuvenite nu a semnat state de plată. Adresa făcută către ITM este tardivă și nu poate fi luată în considerare. Nu a beneficiat de servicii medicale pentru a-i fi reținută suma de 150 lei.
Susține, de asemenea, intimatul că a cerut prin acțiunea introductivă suma de 1600 lei având ca reper salariul de bază stabilit în contract, deoarece nu a știut exact numărul orelor suplimentare, orele lucrate în zilele de sâmbătă și duminică sau ce sporuri se acordau.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatului și dispozițiile legale aplicabile Curtea constată că sunt incidente motivele de modificare prevăzute de dispozițiile art.304 ind.1 pr.civ.
Prin cererea introductivă de instanță reclamantul solicită obligarea societății pârâte la plata sumei de 1600 lei cu titlu de drepturi salariale restante pentru intervalul 19.05.2008-29.06.2008. Odată cu concluziile pe fondul cauzei, apărătorul reclamantului a majorat cuantumul pretențiilor solicitate la suma de 2201 lei, argumentând că aceasta este suma datorată astfel după cum rezultă din statele de plată depuse de ITM la dosar.
Conform dispozițiilor art.132 al.2 pct.2 pr.civ, în cazul în care reclamantul majorează sau micșorează câtimea obiectului cererii, cererea de chemare în judecată nu se consideră modificată și nu se va da termen, trecându-se numai în încheierea de ședință declarațiile verbale ale reclamantului. O atare cerere poate fi însă formulată numai până la închiderea dezbaterilor supra fondului.
Or, în cauză, majorarea cuantumului pretențiilor de la 1600 lei la 2201 lei a fost făcută prin concluziile pe fondul cauzei, astfel încât în mod nelegal prima instanță a primit solicitarea reclamantului și i-a acordat drepturile salariale în cuantumul mărit. În aceste condiții nu se poate analiza dacă reclamantul era îndreptățit la întreaga sumă de 2201 lei.
Cererea recurentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca parte căzută în pretenții în senul art.274 pr.civ, se vădește a fi nedovedită.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 pr.civ va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Admite recursul declarat de pârâta, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr.2056 din 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 1600 lei cu titlu de drepturi salariale aferente perioadei 19.05.2008-29.06.2008.
Menține restul dispozițiilor ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronuntă în ședința publică,azi, 20.03. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red/Tehnored
2 ex,13.04.2009
Tribunalul Iași
Judecători:
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
