Drepturi salariale (banesti). Decizia 257/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.257
Ședința publică din data de 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC 1 Servicii de Securitate SRL prin reprezentant legal administrator, cu sediul în B,-, -.E,.1,.225, sector 3 împotriva sentinței civile nr.2145 din data de 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, sat de, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâta SC 1 Servicii de Securitate SRL, reprezentată de avocat, din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațială nr.-/2009, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Avocat pentru recurenta pârâtă solicită proba cu acte ce au fost depuse la dosar și solicită cuvântul în fond.
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat pentru recurenta pârâtă, având cuvântul în fond solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la Tribunalul Dâmbovița pentru continuarea cercetării judecătorești.
Arată că înțelege să critice sentința recurată față de prevederile art. 304 punctul 4 Cod procedură civilă, întrucât instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, față de actele și probele administrate.
Un alt motiv de recurs este cel prevăzut de dispozițiile art. 304 punctul 5 Cod procedură civilă, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, respectiv art.105 alin.2 Cod procedură civilă. Astfel, la termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2009 a dispus judecarea cauzei în situația în care raportul de expertiză efectuat în cauză a fost depus la dosar cu trei zile și nu cu cinci zile, așa cum era procedural. În atare situație, instanța a rămas în pronunțare, fără a da posibilitate părții să formuleze eventuale obiecțiuni.
Arată că prin adresa emisă către expert și depusă la dosarul de fond, fila 168, instanța constatat nul raportul de expertiză și a dispus refacerea acestuia.Urmare adresei, expertul modifică data și depune la dosar același raport de expertiză care a avut în vedere aceleași acte.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 5725/120/10.11.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul SC 1 Servicii de Securitate pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata orelor de noapte, orele suplimentare, la restituirea sumelor reținute pentru ținuta de serviciu, ecuson, la operarea corectă în cartea de muncă, la plata daunelor morale în valoare de 150.000 Ron și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că a lucrat până în ultima zi în care societatea și-a desfășurat activitatea în UM 02494 ște și a fost concediat ilegal, dar a fost trecut pe statul de plată ca salariat. Din cauza acestei concedieri nu i s-a operat corect în cartea de muncă și reclamantul nu-și poate ridica indemnizația pentru creșterea copilului.
În dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de pârâtă se solicită respingerea acțiunii ca fiind nemotivată în fapt și în drept și ca fiind nelegală și neîntemeiată.
În fapt, pârâtul a arătat că reclamantul nu a motivat cererea în fapt și în drept, nerespectând cerințele art.112, alin.4 pr.civ.
Reclamantul a fost angajat cu contract individual de muncă, iar solicitările sale sunt nejustificate.
Tichetele de masă acordate de societate angajaților nu sunt menționate în contractul de muncă și în niciun alt act semnat de părți. Tichetele de masă rămân la alegerea societății angajatoare către ce categorie de angajați sunt acordate, astfel cum este menționat în contractul colectiv de muncă.
În ceea ce privește banii reținuți ilegal pe ținuta de serviciu și ecuson, acești bani nu au fost reținuți niciodată angajaților. Banii pentru orele suplimentare și orele lucrate noaptea nu se pot solicita și nici acorda deoarece nu s-au efectuat la societatea pârâtă asemenea ore.
Mai mult decât atât prin contractul individual de muncă s-a stabilit la lit.h, pct.2, lit.c că nu se vor efectua ore suplimentare, cu excepția cazurilor de forță majoră și pentru alte lucrări urgent destinate prevenirii producerii unor accidente sau înlăturării consecințelor acestora.
În ceea ce privește operarea carnetului de muncă la zi, din actele de la dosar rezultă că pârâtul a operat la zi orele lucrate și nu este vina societății că acesta nu a putut beneficia de indemnizația de creștere a copilului.
În ceea ce privește daunele morale în valoare de 150.000 Ron pârâtul a solicitat respingerea lor ca neîntemeiate.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri, martori și interogatoriu.
În drept, art.115 și urm. pr.civ. și Codul Muncii.
În baza art. 242, pct.2 pr.civ. pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La acest termen de judecată, reclamantul ș i-a precizat ac ț iunea în sensul că nu mai solicită contravaloarea sumelor re ținute pentru ținuta de serviciu și ecuson.
S-au anexat acte, respectiv: act adițional la contractul de muncă încheiat la data de 28.09.2007, cerere adresată de, Inspectorului șef la data de 22.06.2008, cerere adresată de pârât, ITM B, contracte individual de muncă nr.4453/31.02.2007, nr.5725/21.04.2009, tabele nominal cu pontajul privind executarea serviciului de pază la UM 02494 ște, foi colective de prezență din lunile februarie, iunie, august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie 2007, ianuarie, martie, aprilie 2008, împuternicire avocațială, stat de plată salariați permanenți din lunile mai, iunie, iulie, august, octombrie, noiembrie, decembrie 2007, ianuarie februarie, martie, aprilie, 2008, carnet de muncă seria -, nr.-, chitanță CEC nr.-/1/07.05.2009.
După examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin sentința civilă nr. 2145 din 26 noiembrie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis ac iunea astfel cum a fost restrânsă, a obligat pârâta la plata sumei de 2768 lei reprezentând contravaloarea orelor de noapte ș i a orelor suplimentare, a respins capetele de cerere privind rectificarea căr ții de muncă și obligarea pârâtei la plata daunelor morale, ca neîntemeiate și a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată de 400 lei, reprezentând onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin contractul individual de muncă înregistrat sub nr.4453/31.02.2007 s-au stabilit raporturi juridice de muncă între părți, pe o durată nedeterminată începând de la 15.05.2007. Salariul de bază lunar stabilit prin acordul părților a fost de 440 lei din care 25% spor pentru orele prestate în cursul nopții și 0,5% din salariul de bază lunar pentru orele prestate în zilele de repaus săptămânal (lit.J, pct.1). La pct. 2 al lit. J din contractul de muncă se arată că "orele suplimentare prestate în afara programului normal de lucru sau în zilele în care nu se lucrează ori în zilele de sărbători legale se compensează cu ore libere sau se plătesc cu un spor la salariu conform contractului colectiv de muncă sau legii 53/2003 - Codul Muncii ". De asemenea, la lit.H, (durata muncii) pct.1 se arată că o normă întreagă este reprezentată de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână.
Aceleași prevederi se regăsesc și în contractul individual de muncă înregistrat sub nr.6608/17.10.2007 încheiat între aceleași părți. Conform căr ii de muncă seria -, nr.- aflată la fila 69 din dosar, contractul de muncă al salariatului a încetat la 31.08.2007 în temeiul art. 55, lit.b din Codul Muncii, după care a fost reangajat la aceea ș i societate la 01.10.2007, iar la data de 30.04.2008 a încetat din nou contractul de muncă în temeiul acelora ș i dispozi ții legale.
Din tabele nominale cu pontajul privind executarea serviciului de pază din lunile mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie 2007, ianuarie, februarie, martie, aprilie 2008 și foile colective de prezență din aceeași perioadă rezultă că reclamantul a efectuat în lunile mai - august, octombrie - decembrie 2007 și ianuarie - aprilie 2008 mai multe ore suplimentare și ore de noapte.
De asemenea din tabelele privind bonurile de masă din lunile octombrie, noiembrie,decembrie 2007 și ianuarie, februarie 2008 reiese că reclamantul a beneficiat de bonuri de masă aferente acestor perioade.
De altfel, și în statele de plată din lunile mai-august 2007, octombrie - decembrie 2007, ianuarie - aprilie 2008 rezultă că reclamantul a efectuat în fiecare lună ore de noapte.
Conform raportului de expertiză tehnică contabilă întocmit de expert, pârâta datorează reclamantului suma de 26 lei reprezentând contravaloarea a 40 de ore de noapte, 95 lei contravaloarea a 92 ore muncă suplimentară, 2647 lei contravaloarea orelor de muncă suplimentară plătită cu spor de 75% și plata dublă a orelor lucrate în zilele de sărbători legale.
Art. 117 din Codul Muncii arată că munca prestată în afara duratei normale a timpului de munca săptămânal, prevăzută la art. 109, este considerată munca suplimentară. Art. 118 din Codul Muncii prevede că la solicitarea angajatorului salariații pot efectua munca suplimentară. Art. 119 arată că munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.
În aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentruorele prestate peste programul normal de lucru.
Art. 120 din Codul Muncii: "în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibila în termenul prevăzut de art. 119 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de munca sau, după caz, al contractului individual de munca, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza. Acesta este și cazul în speța de față, valoarea sumei plătite pentru orele suplimentare fiind prevăzută în contractul individual de muncă, respectiv pct. 2 al lit.
În ceea ce privește munca în timpul nopții, instanța a avut în vedere disp. art. 122 din Codul Muncii care prevede că munca prestată între orele 22,00-6,00 este considerată munca de noapte, iar conform art. 123 salariații care efectuează cel puțin 3 ore de munca de noapte beneficiază fie de program de lucru redus cu o ora fata de durata normală a zilei de munca, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de baza, fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de baza pentru fiecare ora de munca de noapte prestată. Și această situație a fost prevăzută în contractul individual de muncă la lit.J, pct.1.
Art.132, alin.2, 3 Codul Muncii prevede și posibilitatea de desfășurare a activității de lucru în timpul repausului săptămânal, însă în această situație, salariații vor beneficia de un spor negociat prin contractul colectiv sau individual de muncă.
În contractul individual de muncă al reclamantului, la lit.J, pct.1 se prevede acordarea unui spor de 0,5% din salariul de bază lunar pentru orele prestate în zilele de repaus săptămânal.
Cu privire la daunele morale solicitate de reclamant, tribunalul constată că nu sunt aplicabile disp. art.269, alin.1 Codul Muncii care arată că ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Prin neplata drepturilor salariale cuvenite nu s-a creat reclamantului un prejudiciu moral, în sensul existen ț ei unei atingeri aduse unei valori morale (de exemplu, atingerea adusă onoarei, reputa ț iei unei persoane, ori suferin ța de ordin afectiv), putând fi vorba cel mult de un prejudiciu material, evaluabil în bani.
Acest prejudiciu ce constă în contravaloarea drepturilor băne ș ti de care reclamantul a fost lipsit ca urmare a atitudinii societă ț ii pârâte, urmează a fi reparat prin admiterea ac țiunii ș i obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului.
În raport de cele expuse, instan ța a constatat că cererea privind acordarea daunelor morale este nefondată.
Nici solicitarea privind obligarea pârâtei la operarea corectă a căr ț ii de muncă nu este justificată, întrucât din fi ș a de pontaj pe luna aprilie 2008 (fila 38 din dosar), reiese că reclamantul a lucrat până la sfâr ș itul lunii, respectiv 30.04.2008, la societatea pârâtă, în carnetul de muncă fiind operată corectă data încetării contractului de muncă, la nr.crt. 7 fiind men ționat "încetat activitatea conform art.55, lit.b din Codul Muncii / 30.04.2008".
Aceste aspecte coroborate cu faptul că din luna imediat următoare încetării contratului individual de muncă, respectiv de la 01.05.2008 reclamantul s-a angajat la SC Protect SRL ște dovedesc încă odată legalitatea completării carnetului de muncă.
Faptul că reclamantul toată luna septembrie 2007, potrivit foii colective de prezen ț ă a lucrat la societatea pârâtă, de ș i în carnetul de muncă se precizează la nr.crt.4 că la data de 31.08.2007 i s-a desfăcut contractul de muncă conform art.55, lit.b din Codul Muncii, nu poate fi interpretată ca un acord de voin ț ă al păr ț ilor în sensul continuării raporturilor de muncă. Aceasta cu atât mai mult cu cât la data de 17.10.2007 între acelea ș i păr ți s-a încheiat un nou contract individual de muncă (fila 56 din dosar) în cuprinsul căreia se arată că reclamantul și va începe activitatea începând cu data de 01.10.2007.
În condi ț iile în care reclamantul a încheiat un al doilea contract de muncă cu societatea pârâtă, sus ț inerea sa potrivit căreia nu a avut cuno ș tin ță despre faptul că i-a încetat contractul individual de muncă apare ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC 1 de Securitate SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a invocat disp.art. 304 pct.4, 5, 8 și 9 Cod pr.civilă.
Recurentul a arătat sub un prim aspect că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești întrucât a reținut la pronunțarea hotărârii, acte care nu emană de la societatea recurentă.
Sub un alt aspect, recurenta a arătat că prima instanță i-a încălcat dreptul la apărare, prin faptul că s-a procedat la judecarea cauzei la termenul din data de 26.11.2009 în situația în care raportul de expertiză fusese depus la dosar prin serviciul Registratură la 23.11.2009, deci cu doar 3 zile înainte de termen și cu nerespectarea disp.rt. 209 Cod pr.civilă, conform căruia expertul este dator să depună lucrarea la dosar cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată. A arătat recurentul, că se aștepta ca prima instanță să dea eficiență acestui text de lege și să acorde un nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de raportul de expertiză și pentru a întocmi obiecțiuni. Judecând la acest termen cauza, prima instanță a produs recurentei o vătămare prin aceea că nu a putut depune la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză, fiind incidente în acest sens disp.art. 105 pct. 2 Cod pr.civilă.
Sub un ultim aspect, recurenta a învederat faptul că dispozițiile art. 117, 118, 119 și 120 Codul Muncii nu au aplicabilitate directă în cauză, așa cum în mod greșit a reținut prima instanță.
Totodată, prima instanță, la pronunțarea hotărârii a avut în vedere expertiza efectuată în cauză, fără a observa faptul că expertul nu a analizat și nu a reținut actele care emanau de la societatea recurentă, ci numai actele care au fost depuse la dosar de către intimatul-reclamant, care nu corespund realității, fiind întocmite de către acesta. A mai precizat recurentul că din verificările efectuate în scriptele societății și care au fost înmânate și expertului contabil, în luna ianuarie 2008 reclamantul a efectuat 64 de ore pe timpul nopții, atâtea cât corespund și pe stat, și nu 72 de ore de noapte așa cum susține expertul. Tot astfel, în luna aprilie 2008 reclamantul a efectuat 56 de ore de noapte și nu 64 de ore de noapte așa cum susține expertul contabil.
Tot astfel, expertiza nu este clară în ceea ce privește numărul de ore suplimentare, sens în care prezintă spre comparație o altă expertiză efectuată într-o cauză asemănătoare.
Pentru toate aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma criticilor invocate, a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei și ale disp.art. 3041Cod pr.civilă constată că recursul este fondat potrivit următoarelor considerente:
La filele 115-119 dosar fond se află depus un raport de expertiză contabilă judiciară, având ca dată de înregistrare la instanță 21.09.2009.
Din încheierea de ședință din 15.10.2009 (fila 161 dosar fond) rezultă că recurenta-pârâtă a învederat instanței că dorește să depună obiecțiuni la raportul de expertiză însă, prima instanță a prorogat discuția asupra acestora până după depunerea de către expertul desemnat în cauză a dovezilor de convocare a părților conform disp.art. 208 Cod pr.civilă.
La termenul de judecată din 12 noiembrie 2009, instanța a constatat nul raportul de expertiză depus la data de 14.09.2009 pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind convocarea părților, emițând în acest sens adresă expertului desemnat în cauză pentru refacerea raportului de expertiză cu respectarea disp.art. 208(1) Cod pr.civilă, cu obiectivele stabilite anterior și cu folosirea înscrisurilor emise de societatea pârâtă.
Acest nou raport de expertiză a fost depus la dosarul cauzei la 24.11.2009 pentru termenul de judecată din 26.11.2009, termen la care reprezentantul pârâtei nu a fost prezent.
În aceste condiții, Curtea constată că prin judecarea cauzei la termenul de judecată din data de 26.11.2009, în baza unui raport de expertiză pentru care recurentei pârâte nu i s-a mai creat posibilitatea de a lua cunoștință și de a formula obiecțiuni, raport de expertiză depus la dosar cu încălcarea de către expert a termenului prevăzut de art. 209 Cod pr.civilă (respectiv cu 5 zile înainte de termenul de judecată) și care a reprezentat actul esențial pe care s-a întemeiat instanța la pronunțarea și motivarea soluției, i-a produs recurentei un prejudiciu care nu poate fi altfel remediat decât prin admiterea recursului și reluarea judecății.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că recursul este fondat, urmând ca în conformitate cu disp.art. 312 alin.1, 2, 3 Cod pr.civilă, va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal, urmând a se lua în discuție obiecțiunile la raportul de expertiză, precum și celelalte critici invocate în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC 1 Servicii de Securitate SRL prin reprezentant legal administrator, cu sediul în B,-, -.E,.1,.225, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 2145 din data de 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, sat de, județul D și în consecință:
Casează sentința -menționată și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./9.03.2010
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond- ;
operator de date cu caracter personal; număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
