Pretentii civile. Speta. Decizia 258/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.258
Ședința publică din data de 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Simona
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP, prin reprezentant, ȘI ASOCIAȚII - B, Bd. - -, - House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1779 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, județ
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, reprezentată de avocat din Baroul București, conform împuternicirii avocațiale, lipsind intimatul-reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că prin încheierea din data de 18 noiembrie 2009 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție - Secția Civilă și Proprietate Intelectuală a fost respins recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva încheierii din data de 26 martie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Avocat pentru recurenta pârâtă, depune la dosar notificare din cuprinsul căreia rezultă că SC SA și-a schimbat denumirea în SC SA.
Arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat pentru recurenta pârâtă, având cuvântul în fond solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurată și pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii privind obligarea la plata suplimentărilor salariale.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Reclamantul a chemat în judecată pârâta SC "" SA - Membru Grup B pentru a fi obligată la plata sumei de 6171 lei reprezentând suplimentări salariale cuvenite și neacordate, pentru anii 2004-2005, actualizate în raport cu rata inflației, prevăzute de art. 168 alin.1 din.
În motivarea acțiunii, s-a susținut că pârâta nu a plătit reclamantului suplimentările salariale reprezentând sporurile de C și Paști, conform art. 168 alin.(1) din Contractul colectiv de muncă pe societate egale cu un salariu de bază mediu, pentru perioada 2004-2005.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 1779 din 4 noiembrie 2008, admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suplimentările salariale de C și Paști cuvenite pentru perioada 19.12.2004-16.11.2005, de câte un salariu de bază mediu pe unitate, actualizate în raport de data inflației.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, în conformitate cu prevederile art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada acordării suplimentărilor salariale de C și de Paști în conformitate cu prevederile art. 168 din Codul muncii și nu a depus la dosar state de plată, decizii interne privind acordarea acestor drepturi sau orice alte documente din care să rezulte introducerea acestor suplimentări în salariile angajaților.
Împotriva acestei sentințe, societatea pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și pe fond acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată invocând ca motive de recurs excepția prescripției dreptului la acțiune și cele reglementate prin contractul colectiv de muncă, precum și prematuritatea introducerii acțiunii în condițiile în care nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat pentru stabilirea primelor pentru cele două sărbători.
Totodată, în mod greșit s-a avut în vedere salariul mediu brut și nu cel de bază pe, iar instanța de fond a reținut greșit că pârâta nu a făcut dovada plății primelor solicitate prin state de plată a căror prezentare a fost imposibilă în mod obiectiv pentru fiecare salariat în perioada 2003-2007, aceste prime neregăsindu-se distinct pe statul de plată, întrucât ele se regăsesc în salariul de bază, referitor la decizia emisă de Comisia Paritară la data de 31 august 2007 cu privire la includerea drepturilor solicitate în salariu, neavând un caracter retroactiv din moment ce timp de 3 ani, astfel de drepturi nu au fost solicitate.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul de față este nefondat.
În ce privește prescripția dreptului la acțiune, dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii nu sunt incidente în cauză ci ale art. 283 alin.1 lit.c din același cod, în condițiile în care obiectul acțiunii îl reprezintă plata unor drepturi salariale pentru care termenul de exercitare a acțiunii este de 3 ani și nu de 6 luni, acesta din urmă fiind aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
acțiunii invocată de recurentă nu subzistă în raport de actele dosarului și dispozițiile art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, drepturile salariale suplimentare respective fiind îndeplinite de existența pretinselor negocieri dintre patronat și sindicat, acestea având loc doar pentru modalitățile concrete de acordare, condițiile și beneficiarii acestor drepturi și nu existența lor ca atare determinată doar de aceste negocieri cum a invocat pârâta.
De asemenea, față și de disp. art. 287 din Codul muncii fiind sarcina probei, simpla existență a notei din 31 august 2007 Comisiei Paritare, invocată de pârâtă, nu poate duce la concluzia că suplimentările respective au fost incluse în salariu, cu atât mai mult cu cât această notă a fost întocmită la 31 august 2007, astfel că nu se poate lua în considerare în mod retroactiv, iar pârâta a și precizat, chiar în motivele de recurs, că nu poate face dovada cu state de plată a sumelor solicitate ca fiind incluse în salariu.
În legătură cu sumele ce constituie salariul de bază mediu și care au fost acordate de instanța de fond, acestea nu sunt salarii medii brute în care se includ și sporuri, ci doar salarii medii de bază așa cum au fost calculate chiar de către pârâtă cum reiese din adresa depusă la dosar.
Așadar, niciunul din motivele de recurs ale pârâtei nu este fondat, instanța de fond pronunțând o sentință legală și temeinică sub toate aspectele.
Nesubzistând motive de nulitate ale hotărârii atacate din cele prevăzute de art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ce nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, prin reprezentant, și Asociații cu sediul în B, Bd. - -, - House, nr.4 - 8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1779 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Simona
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
4 ex./22.03.2010
f- Tribunalul Dâmbovița
G
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Simona
