Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 259/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr. 259
Ședința publică din data de 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, -, C, G, (), toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1826 din data de 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA cu sediul în B, calea, nr.239, sector 1.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă SC SA reprezentată de avocat, din cadrul Baroului P, lipsind recurenții reclamanți, -, C, G, (),.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Se învederează instanței că recurenții reclamanți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
Avocat pentru intimata pârâtă, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat pentru intimata pârâtă, având cuvântul în fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, aratând că nu există condiții prealabile impuse de negociere.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, -, C, G, (), au chemat în judecată pârâta SC SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună plata beneficiului reprezentând cota de participare la profitul anual aferentă anilor 2005-2007.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariați în cadrul SC și în baza CCM art.137 și 139 sunt îndreptățiți li se acorde cota de participare la profit în limita a 10% din profitul net la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar.
În dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba cu acte și au depus la dosarul cauzei copii xerox de pe carnetele de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că societatea este privatizată și are capital majoritar privat, ceea ce nu conferă dreptul salariaților la profitul societății.
In dovedirea susținerilor sale, pârâta a solicitat proba cu acte și a depus la dosarul cauzei extras din CCM și practică judiciară.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1826 din data de 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt salariați în cadrul societății pârâte SA, că potrivit disp. art.137- 139 din CCM la nivel de societate se prevedea dreptul salariaților de a încasa cota de participare la profitul net al societății la sfârșitul exercițiului financiar al fiecărui an.
A mai reținut instanța de fond că potrivit OG nr.64/2001 care reglementează dreptul salariaților de a beneficia de cota privind participarea la profitul societății, acest drept se acordă salariaților numai în cazul societăților cu capital majoritar de stat sau regii autonome care sunt tot cu capital majoritar de stat.
A apreciat instanța de fond că, întrucât pârâta SC SA este o societate cu capital majoritar privat, salariații nu mai pot beneficia de cota din profitul societății care conform legii are destinație specială.
De asemenea, ca urmare a modificării Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale, prin Legea nr.161/2003, dreptul salariaților de a primi o cotă parte din profit a fost înlăturat, întrucât în mod direct sau pe cale ocolită se încalcă dreptul de proprietate privată, profitul net fiind cuvenit exclusiv acționarilor iar asupra destinației acestuia neputând-se dispune decât prin hotărâre AGA dată în condițiile respectării legislației privind dreptul acționarilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, -, C, G, (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au arătat recurenții, în esență, că în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata unei cote de profit, aceasta este legală și temeinică, deoarece acest drept este clar reglementat de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și nu poate fi pusă în discuție existența lui.
Ori, în situația în care negocierea nu a avut loc, deoarece nici sindicatele, nici patronatul nu au luat o astfel de inițiativă nu se poate considera că dreptul salariaților la cota de profit nu ar mai exista, iar invocarea propriei culpe de către pârâtă nu poate fi reținută.
Curtea, verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse de recurenți, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale dar și sub toate aspectele, conform art.3041cod pr.civ. constată și reține următoarele:
Cererea reclamanților privind acordarea cotei de participare la profit este neîntemeiată, și aceasta pentru că, prin modul de redactare al textului art.139 din CCM rezultă că părțile nu au negociat un criteriu sau mai multe prin care dreptul salariaților să poată fi determinat sau determinabil, fiind vorba mai mult de o vocație a salariaților care trebuie analizată nu numai prin prisma disp. art. 139 din CM ci și legilor în vigoare prin care este reglementat regimul juridic al profitului.
Sub acest aspect, în mod corect s-a reținut că, în urma modificărilor Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale prin Legea nr. 161/2003, vocația salariaților de a primi o cotă parte din profitul unei societăți comerciale cu capital integral sau majoritar privat a fost înlăturată, întrucât se aducea o atingere regimului juridic al proprietății private, astfel că singurul organ îndreptățit să dispună asupra profitului este AGA.
Trebuie înțeles sub acest aspect că anterior oricărei negocieri între patronat și sindicate, mai precis între administrația intimatei și sindicatul reprezentativ trebuie să existe o hotărâre a acționarilor prin care aceștia să determine o anumită cotă din profit ce urmează a fi cesionată salariaților și numai după emiterea unei astfel de hotărâri se poate discuta despre aplicabilitatea dispozițiilor art. 139 din CCM.
Cum o astfel de hotărâre nu există, caracterul de vocație al dreptului pretins prin acțiune devine evident.
De asemenea, așa cum s-a reținut mai sus cuantumul sumelor care eventual ar trebui acordate salariaților nu este determinat și nici nu poate fi determinat prin prisma prevederilor contractuale, iar aplicarea în speță a OG nr.64/2001 este greșită, deoarece acest act normativ se referă în mod exclusiv la societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, el nefiind aplicabil în domeniul economiei private.
de considerentele mai sus arătate, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, C, G, (), toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1826 din data de 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4.ex./ 17.02.2010
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond- ;
operator de date cu caracter personal; număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
