Drepturi salariale (banesti). Decizia 260/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 260/
Ședința publică din 19 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin B, TRIBUNALUL BRAȘOV și CURTEA DE APEL BRAȘOV, împotriva sentinței civile nr.1405/17.12.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, TRIBUNALUL BRAȘOV și Curtea de APEL BRAȘOV, precum și a intimaților reclamanți, -, A, B, și intimata intervenientă, și intimatul Consiliu Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursurile sunt declarate și motivate în termen, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și că la dosar prin serviciul registratură, s-a depus de către recurentul pârât MJ note scrise.
Se constată că prin motivele de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele de recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1405/M/2007 a Tribunalului Brașovs -a dispus următoarele:
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Finanțelor Publice, invocata de Direcția Generala a Finanțelor Publice B, în calitate de reprezentant legal al Ministerului Finanțelor Publice, prin întâmpinare.
A respins exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata de Tribunalul B, prin intampinare.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, -, () -, -, -, A, B, în contradictoriu cu pârâții:
- Ministerul Justiției;
- TRIBUNALUL BRAȘOV;
- Curtea de APEL BRAȘOV;
- Ministerul Economiei si Finanțelor.
A admis cererea de intervenție principala, formulata de intervenienta Centiu, in contradictoriu cu parații Ministerul Justiției, TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV si Ministerul Economiei si Finanțelor.
A bligat pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL BRAȘOV si Curtea de APEL BRAȘOV să plătească in solidar fiecarui reclamant si intervenientei in interes propriu,contravaloarea actualizata cu indicele de inflatie a tichetelelor de masa,pentru perioada iunie 2004 la zi,in cuantumul din raportul de expertiza judiciara tehnica contabila nr.-/2007, efectuat de experta, ce face parte integranta din sentinta.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor să vireze fondurile de bani necesare achitării drepturilor de natura salariala, reactualizate, menționate anterior.
A respins cererea reclamantilor de obligare a paratilor la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.
Pentru a pronunța această hotărâre TRIBUNALUL BRAȘOVa reținut următoarele:
Excepția autoritarii de lucru judecat nu este întemeiata, deoarece intre prezenta cauza si cea care a făcut obiectul dosarului nr- nu exista tripla identitate de elemente, prevăzuta de art.1201 Cod civil.
Astfel, nu este îndeplinita in speța condiția identitarii de cauza intre cele doua cereri de chemare in judecata.
Cauza unei cereri de chemare in judecata privește fundamentul raportului juridic dedus judecații, care nu este același, in cauza de.
Astfel, daca in dosarul nr- s-a invocat discriminarea de ceilalți salariați din cadrul sistemului bugetar, in cauza de se invoca discriminarea de aceeași categorie de persoane ca si reclamanții, si anume personalul auxiliar de specialitate din cadrul altor instanțe de judecata, care au beneficiat de contravaloarea tichetelor de masa.
de aceste considerente, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instanța a constatat ca aceasta este neîntemeiata, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ca urmare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamantele si intervenienta in interes propriu au calitatea de personal auxiliar de specialitate, desfășurând activitate în cadrul Tribunalului
Prin prezenta acțiune se solicită obligarea pârâților la plata contravalorii tichetelor de masa, invocandu-se ca temei juridic al acțiunii, dispozițiile OG 137/2000,si anume situația discriminatorie in care se afla reclamantii de persoanele care ocupă aceeași funcție și cărora le-au fost recunoscute aceste drepturi prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Potrivit art. 16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform dispozițiilor OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile legalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Articolul 2 pct.1 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării a drepturilor prevăzute de lege în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La pct. 2 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la punctul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Punctul 3 al aceluiași articol prevede că orice comportament activ ori pasiv care prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele, atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz.
Analizând reglementările internaționale referitoare la drepturile omului, instanța a constatat că potrivit art. 2, pct. 1 din declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricărei discriminări, iar potrivit art. 29, pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite de lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democrată.
Articolul 2 pct. 2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede că diferențele, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație nu sunt considerate discriminatorii.
În speță, însă trebuie analizat dacă, prin faptul că instanțele judecătorești din țară au acordat aceste drepturi unor persoane ocupând aceeași funcție ca și reclamantele,se instituie un tratament discriminator față de reclamante,care nu sunt beneficiarii drepturilor respective.
A discrimina, în sensul dispozițiilor OG 137/2000, înseamnă a diferenția sau a trata diferit două persoane sau situații atunci când nu există nici o distincție relevantă și a trata într-o manieră identică două sau mai multe persoane sau situații care sunt în fapt diferite.
În speță, neacordarea tichetelor de masa reclamantelor,pe prioada solicitata, instituie un tratament inegal în raport de personalul auxiliar de la alte instanțe din tară care au obținut în justiție recunoașterea acestor drepturi. (Decizia nr.506/08.05.2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului interzice orice discriminare, nu numai în privința drepturilor prevăzute în Convenție ci și în exercitarea oricăror drepturi recunoscute de legislația internă a statelor membre.
Discriminarea constatată în prezenta cauză își are temeiul în dispozițiile OG 137/2000 care sancționează orice discriminare în,stabilirea și modificarea atribuțiilor de serviciu, locului de muncă sau salariului și acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul".
Prin urmare, existând o hotărâre judecătorească irevocabilă ce vizează personalul auxiliar al Tribunalului Bihor si Curtii de Apel Oradea, neacordarea drepturilor salariale solicitate de reclamanți din prezenta cauză ar crea o situație de discriminare directă, un tratament diferențiat prin exceptarea de la aplicarea art.411din Legea nr.50/1996, introdus prin OG nr.83/2000, având ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la egalitatea în activitatea economică, și în materie de angajare și profesie, potrivit art.6 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, văzând dispozițiile legale sus-menționate, și constatând că reclamantele au fost prejudiciate cu drepturile bănești neîncasate, constând în tichetele de masa pe perioada solicitata, instanța a admis acțiunea, precum si cererea de interventie principala si, pe cale de consecință, a dispus obligarea pârâților TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV, si Ministerul Justiției să plătească in solidar fiecarui reclamant si intervenientei in interes propriu, contravaloarea actualizata cu indicele de inflatie a tichetelelor de masa, pentru perioada iunie 2004 la zi (nu si in continuare, cum au solicitat reclamantii, neexistand o justificare legala in acest sens), in cuantumul din raportul de expertiza judiciara tehnica contabila nr.-/2007, efectuat de experta, ce face parte integranta din sentinta.
In ceeea ce priveste petitul referitor la actualizarea sumelor acordate, conform indicelui de inflație, instanța a constatat ca acesta este intemeiat, avand in vedere prevederile art.1082 si art.1084 civ.
Este de notorietate faptul ca sumele de bani datorate se devalorizeaza continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare in materie,in mod justificat s-a solicitat actualizarea creantei conform indicelui de inflatie.
A obligat paratul Ministerului Economiei și Finanțelor, al carui rol este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, să vireze fondurile de bani necesare achitării drepturilor de natura salariala, reactualizate, menționate anterior.
Împotriva hotărârii de la fond au formulat recurs Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Justiției.
Prin motivele de recurs au fost reiterate excepțiile invocate și în fața instanței de fond privind:
1. lipsa calității procesuale pasive a Curții de APEL BRAȘOV pentru perioada 1.06.2004-1.07.2005 când nu a avut calitate de ordonator secundar de credite;
2. lipsa calității procesuale pasive a MEF întrucât între această instituție și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă;
3. autoritatea de lucru judecat față de acțiunea din dosar nr.4670/2006.
Pe fondul cauzei, prin motivele de recurs pârâții au criticat hotărârea atacată pe considerentul că drepturile cerute și acordate reclamanților nu sunt prevăzute de lege și, în consecință sunt date, cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, neexistând nici o discriminare din punct de vedere al exercitării drpetului de protecție socială.
Recursurile sunt fondate, cu privire la aspectele invocate pe fondul cauzei.
Pentru admisibilitatea unor pretenții rezultate dintr-o faptă discriminatorie, potrivit art.27 alin.4 din OG Nr.137/2000 republicată, "persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare".
În delimitarea noțiunii de "discriminare" trebuie pornit de la interpretarea sistematică și teleologică a întregului act normativ care reglementează prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a OG nr.137/2000.
Potrivit definiției legale (art.2) "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontengioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
În continuare, prin art.3 se prevăd expres atribuțiile cu privire la care instituțiile publice pot săvârși acte de discriminare iar printre acestea nu se regăsește situația dedusă judecății.
Astfel, pretențiile din acțiune au la bază o pretinsă discriminare rezultată din hotărâri judecătorești potrivnice pronunțate de instanțe diferite cu privire la situații juridice similare, adică o discriminare rezultată dintr-un act al puterii judecătorești, ori, prevederile art.3 din OG nr.137/2000 nu au în vedere sub nici o formă acte de discriminare săvârșite de cele trei puteri în stat, puterea legislativă, puterea executivă și puterea judecătorească.
Eventualele discriminări care rezultă din acte ale celor trei puteri (legi, acte administrative, acte normative prin împuternicirea dată de parlament și hotărâri judecătorești) pot fi înlăturate doar prin mijloace speciale reglementate în acest sens prin Constituție și celelalte legi. În acest sens interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, constituie un obiectiv primordial al actului de justiție iar împlinirea acestui deziderat poate fi realizat doar prin căile prevăzute de lege la momentul actual, respectiv prin sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de către instanțele judecătorești.
Cererea adresată unei instanțe de drept comun de a constata existența unei discriminări în cazul unor hotărâri judecătorești potrivnice nu se circumscrie dispozițiilor speciale ale OG Nr.137/2000 întrucât discriminările reglementate în acest act normativ au în vedere deosebirile realizate pe bază de rasă, etnie, religie, etc, ori hotărârile judecătorești potrivnice invocate ca izvor al discriminării, ca de altfel, în principiu, orice hotărâri judecătorești, nu au la origine deosebiri de acest gen, soluția diferită a instanțelor bazându-se pe interpretarea proprie dată legilor aplicabile situației juridice respective.
O interpretare contrară ar face ca actul de justiție să cadă în derizoriu câtă vreme orice instanță de drept comun ar putea să înlăture dispozițiile unei hotărâri judecătorești prin constatarea unei pretinse discriminări săvârșite prin aceasta.
În plus, curtea reține că problema de drept supusă judecății a fost dezlegată în cadrul unui recurs în interesul legii prin decizia nr.14/18.02.2008 a ÎCCJ prin care s-a stabilit că tichetele de masă nu se cuvin procurorilor, judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, funcționarilor publici, categorii de personal care nu își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, precum și personalului contractual din cadrul instanțelor și parchetelor.
Potrivit art.329 alin.3 teza ultimă Cod procedură civilă "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe" astfel încât recursurile pârâților vor fi admise.
Față de aceste considerente, în baza art.304 pct.9 și 312 Cod procedură civilă, recursurile declarate de pârâți vor fi admise iar sentința atacată va fi modificată în sensul respingerii acțiunii și menținerii dispozițiilor referitoare la soluționarea excepțiilor care au fost corect și legal soluționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții pârâți Curtea de APEL BRAȘOV, MEF prin DGFP B, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.1405/M/2007 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea reclamanților, -, -, () -, -, -, A, B, și în contradictoriu cu pârâții menționați mai sus.
Respinge cererea de intervenție formulată de intervenienta în contradictoriu cu aceiași pârâți.
Menține restul dispozițiilor privind soluționarea excepțiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 19 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: CȘ/20.03.2008
Dact: MD/27.03.2008 - 3 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu
