Drepturi salariale (banesti). Sentința 3/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 3/F-CM
Ședința publică din 13 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu Cristina
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare în primă instanță, acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IALOMIȚA, TRIBUNALUL GALAȚI, TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect drepturi bănești, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Acțiunea și cererea de chemare în garanție sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-au depus la dosar concluzii scrise din partea reclamanților și întâmpinări din partea pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Ministerul Economiei și Finanțelor
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată acțiunea și cererea de chemare în garanție în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 11.11.2008 reclamanții, detașată la Consiliul Superior al Magistraturii, judecători în cadrul Judecătoriei Sectorului 5 B, judecător la TRIBUNALUL BUCUREȘTI, procuror la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, detașat la Consiliul Superior al Magistraturii și, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B, detașat la Consiliul Superior al Magistraturii au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IALOMIȚA, TRIBUNALUL GALAȚI, TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați în solidar la plata sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare pentru perioada noiembrie 2000 - august 2004, iar pentru reclamantele, și pentru perioada august 2004 la zi și pe viitor, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și să fie completate cu dobânda legală.
Reclamanții au mai solicitat obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pretențiile au constat în alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate.
În motivarea acțiunii se arată că prin art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a stabilit că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
În baza art.50 din nr.OUG177/2002, de la apariția acestui din urmă act normativ sporul menționat mai sus nu a fost acordat pe motiv că au fost abrogate atât prevederile art.11din Legea nr.50/1996, cât și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Art.41 din nr.OUG27/2006 modificată prin Legea nr.45/2007 a prevăzut abrogarea integrală a nr.OUG177/2002.
Din analiza succesiunii actelor normative rezultă că textul art.47 din Legea nr.50/1996 a continuat să rămână în vigoare și după apariția nr.OUG177/2002, un alt argument în susținerea acestei idei fiind acela că drepturile salariale câștigate nu pot fi anulate decât în mod expres și printr-un text de lege cu o valoare cel puțin egală cu cea a textului de lege prin care au fost acordate.
De altfel, se arată, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție învestită cu soluționarea recV. în interesul legii a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Reclamanții au susținut că în privința drepturilor solicitate nu a intervenit prescripția deoarece dreptul la acțiune s-a născut la data soluționării recV. în interesul legii și anume la data de 10.03.2008.
Arată reclamanții că nu se poate aprecia drept pasiv comportamentul creditorilor câtă vreme norma de drept care a reglementat drepturile în discuție nu era previzibilă.
Cererea de plată a daunelor- interese pentru neexecutare sau pentru lipsa folosinței sumelor de bani cuvenite este întemeiată pe dispozițiile art.1088 din Codul civil și pe prevederile nr.OG9/2000, precum și pe prevederile art.1082-1084 din Codul civil și pe cele ale art.161 alin.4 din Codul muncii.
Se precizează că pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporului și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă drept finalitate eliminarea discriminărilor salariale.
de inflație măsoară gradul de depreciere a monedei naționale, în timp ce dobânda legală reprezintă câștigul nerealizat prin neexecutare sau întârzierea în executarea obligației de plată a sumei de bani.
Reclamanții au desemnat ca reprezentant pentru comunicarea actelor de procedură, prin cererea de chemare în judecată, pe numita, având reședința în satul,-, comuna, județul
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru primul capăt de cerere și parțial pentru cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv pentru perioada august 2004 - 11.11.2005.
A motivat excepția prin aceea că data nașterii dreptului la acțiune este aceea la care dreptul subiectiv este încălcat, negat, contestat ori data de la care acest drept trebuia exercitat.
Fiind vorba despre prestații succesive, față de data introducerii acțiunii, dreptul la acțiune este prescris pentru perioadele menționate mai sus.
S-a arătat că operează prevederile art.3, 7 și 12 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
La data de 02.12.2008 pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul în care se va admite acțiunea, să ia act de obligația adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
A motivat cererea prin aceea că potrivit art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004 republicată, privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de le bugetul de stat.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, așa cum rezultă din prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite, este în imposibilitate de a efectua plata diferențelor bănești solicitate în lipsa rectificării bugetare.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de APEL PITEȘTI, arătând că în conformitate cu prevederile art.5 Cod procedură civilă cererea se face la instanța domiciliului pârâtului.
Pârâții menționați în acțiunea introductivă sunt Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, iar competența teritorială aparține Curții de Apel București.
În acțiune se indică domiciliul ales pe raza județului A, însă domiciliul persoanei desemnate ca reprezentant al reclamanților este în B,-, -.4,.36, sector 3, astfel cum reiese din copia cărții de identitate.
A mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere următoarele aspecte:
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002 - art.19-35.
Conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților în speța de față are Ministerul Justiției, între reclamanți și această instituție intervenind raporturile de muncă.
De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pe motiv că suplimentarea cheltuielilor stabilite prin legea bugetului de stat este o problemă de legiferare.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca prescrisă pentru perioada noiembrie 2000 - noiembrie 2005 și ca inadmisibilă pentru perioada noiembrie 2005 - la zi și pe viitor.
A arătat că instanța nu poate dispune plata și în continuare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, adăugând la legea specială de salarizare a judecătorilor și procurorilor, deoarece numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
În prezenta cauză nu există nicio convenție între reclamanți și pârâți cu privire la acordarea unor dobânzi, motiv pentru care nr.OG9/2000 nu își găsește aplicabilitate în speță.
Cu privire la reclamantele și, s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada noiembrie 2000 - noiembrie 2005, motivat de faptul că potrivit dispozițiilor cuprinse în art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, coroborate cu dispozițiile art.3 alin.1 din același act normativ, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani.
Ceea ce nu le-a împiedicat pe reclamante, ca și pe ceilalți reclamanți, să se adreseze instanței la momentul la care au făcut-o, nu-i putea împiedica să ceară respectarea dreptului lor nici înăuntrul termenului de prescripție.
Legat de fondul cauzei a făcut referire la recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ce a făcut obiectul dosarului nr.5/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite și a fost soluționat prin Decizia nr.21/10.03.2008, obligatorie potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
A susținut că raționamentul reclamantelor este corect, dar numai pentru perioada 01 octombrie 2000 - 03 februarie 2007, această dată fiind momentul intrării în vigoare a nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, act normativ care prin art.30 abrogă în mod explicit întreaga Lege nr.50/1996, deci și art.47.
Consideră că ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, soluționând recursul în interesul legii a avut în vedere dispozițiile nr.OG8/2007 și faptul că Legea nr.50/1996 a fost abrogată prin această ordonanță.
În opinia pârâtului instanța nu poate dispune plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada cuprinsă între noiembrie 2000 și noiembrie 2005 a fost invocată prin întâmpinare și de către pârâtul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Acesta a mai susținut că nu pot fi acordate două despăgubiri pentru același prejudiciu sub forma actualizării cu indicele de inflație și a dobânzii legale deoarece s-ar realiza o îmbogățire fără justă cauză a reclamanților.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, arătând că între părțile acesteia nu există vreo obligație de garanție.
Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite.
În acest sens sunt prevederile art.21 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Excepția de necompetență teritorială a instanței, examinată cu prioritate potrivit art. 137 pr.civ. este neîntemeiată.
Cererea de chemare în judecată are drept obiect plata drepturilor salariale decurgând din executarea raporturilor de muncă ale magistraților.
Suntem în prezența unui conflict de drepturi în sensul art. 281 din Codul muncii iar competența soluționării sale aparține, potrivit art. 284 din Codul muncii și art. 2 alin. 1 lit. c) pr.civ. coroborate cu art. I alin. 1 din nr.OUG 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, curții de apel în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul.
Primul dintre reclamanți are reședința în județul A conform actului de identitate de la fila 4 din dosar. Este în interesul bunei administrări a justiției soluționarea de către aceeași instanță a cererilor formulate de reclamanți având domicilii sau reședințe care atrag competența de soluționare a unor instanțe diferite, față de prevederile art. 164 pr.civ. între cereri existând strânsă legătură de obiect, cauză și părți.
În analiza excepției prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârâți, instanța va ține seama de termenul de prescripție reglementat de dispozițiile art.283 alin.1 lit. c) Codul muncii și de inexistența vreunui caz de suspendare/întrerupere a acestui termen, dintre cele reglementate limitativ de art.13 și 16 din Decretul nr.167/1958, privitor la prescripția extinctivă.
Obligația de plată a salariului este scadentă cel puțin o dată pe lună potrivit art.161 alin.(1) din Codul muncii.
Prescripția, în cazul drepturilor corelative acestor obligații cu termen, începe să curgă, potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, de la data la care se naște dreptul la acțiune, respectiv de la data la care trebuie efectuată plata salariului pentru fiecare lună calendaristică, chiar și pentru situația în care norma care a prevăzut dreptul salarial solicitat a fost abrogată. Fundamentul de drept al pretenției se cercetează odată cu fondul, după verificarea admisibilității acțiunii.
Abrogarea normei legale sau imprevizibilitatea legislației nu constituie cauze de amânare a nașterii dreptului la acțiune, nici de amânare a curgerii termenului de prescripție dintre cele prevăzute expres în decret.
În Strategia de reformă a sistemului judiciar pe anii 2003 - 2007, aprobată prin nr.HG2052/2003, s-a făcut referire la întărirea statutului magistraților prin creșterea indemnizațiilor judecătorilor cu sporurile ce se acordă pentru judecarea cauzelor de corupție, titlul de doctor în drept, vechimea efectivă în magistratură, ceea ce nu are legătură cu drepturile bănești în discuție sau cu înlăturarea discriminării din salarizarea celor două categorii profesionale, magistrați și personal auxiliar al instanțelor judecătorești sau al parchetelor de pe lângă acestea.
Pentru aceleași motive nu se poate reține că dreptul la acțiune s-a născut abia la data pronunțării în recurs în interesul legii. Tocmai, recursul în interesul legii este introdus ca urmare a formulării în interiorul termenului de prescripție a unor acțiuni cu același obiect, soluționate prin hotărâri irevocabile.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 1 din Decretul nr. 167/1958 se vor respinge ca prescrise pretențiile vizând perioada noiembrie 2000 - noiembrie 2005.
Pe fond, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar și a susținerilor părților, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Prin Decizia nr. XXI/2008, pronunțată în soluționarea recV. în interesul legii, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a statuat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție și prin interpretarea per a contrario a prevederilor art.147 alin.(1) raportat la art.126 alin.(1) din Constituție.
Prin aceeași decizie, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Efectul supraviețuirii normei care a reglementat sporul în discuție dispozițiilor de abrogare neconstituționale constă în aceea că dreptul consacrat inițial se cuvine și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele prevăzute de lege.
Din interpretarea literală și sistematică a prevederilor art. 1 și 30 din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, rezultă că sunt abrogate de la data intrării în vigoare a acestui act normativ dispozițiile Legii nr. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare vizând salarizarea acestei categorii de personal.
Reclamantele, și, care au formulat cererea în interiorul termenului de prescripție, au calitatea de judecător și procuror, iar față de cele reținute mai sus și de dispozițiile art.329 alin.(3) Cod procedură civilă, pretențiile lor vor fi privite ca întemeiate.
Plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică va fi dispusă pentru viitor și în considerarea prevederilor art.110 alin.(2) Cod procedură civilă, potrivit cărora se poate cere înainte de termen, executarea la termen a unei prestații periodice, cum este plata drepturilor salariale cuvenite în baza raporturilor de muncă existente.
Daunele-interese pentru repararea prejudiciului produs prin neplata drepturilor salariale cuvenite vor fi stabilite în temeiul art.161 pct.4 din Codul muncii iar efectuarea înscrierilor corespunzătoare în carnetele de muncă va fi dispusă în baza art.40 alin.2 lit.g) coroborat cu art.11 alin.(1) din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă.
În ceea ce privește cererile de obligare a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la virarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi bănești, se rețin următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare.
Cu toate acestea pregătirea proiectelor amintite și măsurile de aplicare a politicii fiscal-bugetare au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite și se înscriu în limitele stabilite prin legile bugetare anuale sau prin legile de rectificare.
Pentru aceste motive, acțiunea și cererea de chemare în garanție formulate împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, cu domiciliul ales în comuna, sat,-, județul A, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B, B-dul. - nr.37, sector 3, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B, Calea nr.141 B, sector 6, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B,--3, sector 3, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, B-dul. - nr.12-14, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IALOMIȚA, cu sediul în S, B-dul. - nr.10, județul I, TRIBUNALUL GALAȚI, cu sediul în G,-, județul G, TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, B-dul. - nr.34, județul D și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Obligă pe pârâții ordonatori de credite Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul București la plata către reclamanta a sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada decembrie 2005 la zi și pe viitor, actualizat cu indicele de inflație.
Obligă pe pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii pentru reclamanta și pe pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Consiliul Superior al Magistraturii pentru reclamanta, de la data de la care au devenit ordonatori de credite, la plata sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada decembrie 2005 la zi și pe viitor, actualizat cu indicele de inflație.
Obligă pe pârâții angajatori de mai sus la efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetele de muncă ale celor trei reclamante.
Respinge celelalte cereri.
Respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Asistent judiciar, Asistent judiciar,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
21 ex./19.01.2009
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu Cristina
