Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Sentința 2/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 2/F-CM
Ședința publică din 13 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu Cristina
Judecător - -
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR ÎN NUME SI CA REPREZENTANT AL STATULUI ROMÂN, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL BUZĂU, expert în domeniul discriminării fiind CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că reclamanta nu a depus la dosar dovadă cu privire la domiciliul actual sau reședința la data introducerii acțiunii. Mai arată că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus la dosar întâmpinare.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență teritorială.
CURTEA
Constată că prin încheierea din data de 11 noiembrie 2008, Curtea de APEL PITEȘTIa dispus judecarea separată a cererii de intervenție în interes propriu formulată de reclamanta în dosarul nr-, cu motivarea că are un obiect diferit de cel al cererii principale.
Prin cererea de chemare în judecare formulată, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Economiei și Finanțelor, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUZĂU și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata diferențelor de salarii în cuantum actualizat de la data plății efective, diferențe calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, actualizate la data plății efective cu rata inflației și cu dobânda legală astfel: pentru perioada 01 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005 la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform nr.OG9/2005; pentru perioada 01 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006 la valoarea de 297,4 lei; pentru perioada 01 februarie 2006 - 31 august 2006 la valoarea de 312,3 lei; pentru perioada 01 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006 la valoarea de 331,3 lei; pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 31 martie 2007 la valoarea de 347,55 lei; pentru perioada 01 aprilie - 30 septembrie 2007 la valoarea de 354,5 lei și pentru perioada 01 octombrie 2007 - 01 aprilie 2008 la valoarea de 393,49 lei.
Se solicită de asemenea obligarea pârâților ca și pe viitor să-i calculeze valoarea de referință sectorială la valoarea calculată pentru funcțiile de demnitate publică, potrivit nr.OG10/2008, cu cheltuieli de judecată, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure disponibilitățile bănești necesare plății acestor drepturi.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit art.2 din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, dispozițiile acestei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar. Art.3 din același act normativ prevede că funcția de demnitate publică este acea funcție publică ce se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate sau indirect, prin numire, potrivit legii. Legea nr.154/1998 se aplică și celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege.
În conformitate cu prevederile art.1 alin. 1 din nr.OG134/1999, începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr.154/1998. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar.
Art.11din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 stabilește că indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se calculează pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin legi, contravine spiritului de echilibru al puterilor statului.
Ordonanțele nr.27/2006 și 8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzut de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și de Constituția României.
Sunt încălcate astfel și dispozițiile Codului muncii, precum și cele ale nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. privilegiile și discriminările în exercitarea drepturilor, art.1 alin. 2 din ordonanță se referă și la dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească pentru perioada respectivă sunt nr.OUG123/2003, nr.OG9/2005, nr.OG3/2006 și nr.OG10/2007. Chiar dacă unele dintre acestea au fost între timp abrogate total sau parțial, au avut în vedere valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite.
Constatându-se că reclamanta arată că în prezent este detașată la Consiliul Superior al Magistraturii și este judecătoare la Judecătoria Buzău, instanța i-a solicitat să depună la dosar o dovadă cu privire la domiciliul actual sau reședința la data introducerii cererii de intervenție.
Cum reclamanta nu a depus o asemenea dovadă și din actele dosarului nu rezultă că aceasta ar avea domiciliul sau reședința pe teritoriul județelor A sau V, din oficiu s-a pus în discuție excepția competenței teritoriale a Curții de APEL PITEȘTI în soluționarea cauzei.
Analizând aceasta se constată că potrivit art.284 alin.1 din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul.
Este o derogare de la regula generală prevăzută de Codul d e procedură civilă, care la art.5 prevede că cererea se face la instanța domiciliului pârâtului. este justificată având în vedere că de cele mai multe ori calitatea de reclamant o are salariatul, creându-i-se astfel o facilitate. Chiar și atunci când angajatorul este reclamant, se dă satisfacției cerinței apropierii justiției de locul de muncă.
Necompetența teritorială, ca și cea materială, dacă nu a fost ridicată de părți, trebuie să fie pusă în discuție de către instanță, respectiv din oficiu. Excepția de necompetență este mijlocul procedural prin care una din părți poate solicita instanței de judecată investită cu soluționarea cauzei să se desesizeze și să trimită cauza spre soluționare la instanța de judecată sau la organul cu atribuții jurisdicționale competent potrivit legii.
Această excepție este pusă în discuția părților de către instanța de judecată, întrucât nesocotirea normelor de competență absolută atrage nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, instanța a solicitat reclamantei să-și precizeze domiciliul sau reședința și cum aceasta nu a făcut o altă precizare decât cea din dosar, din care să rezulte că are domiciliul pe raza județelor A sau V, se constată că este competentă a soluționa cauza Curtea de Apel București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, căreia i se va înainta dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂ RĂ ȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a soluționării cauzei.
Declină cauza privind acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR în nume propriu și ca reprezentant al Statului Român, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL BUZĂU, în favoarea Curții de Apel București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Asistent judiciar, Asistent judiciar,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./15.01.2009
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu Cristina
