Drepturi salariale (banesti). Decizia 342/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 342
Ședința publică de la 27 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind pe recursul formulat de - SA - GRUP și împotriva sentinței civile nr. 229 din 20.02.2008 a Tribunalului Iași (dosar -).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta-intimată -" "SA - GRUP și intimata-recurentă asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen.
Avocat pentru intimata-recurentă depune la dosar ordinul de deplasare din care rezultă că clienta sa a lipsit din localitate la data comunicării hotărârii primei instanțe. Mai depune la dosar un extras de cont pe luna aprilie prin care arată că -" "SA și-a plătit datoriile față de d-na. Consideră acest lucru ca fiind o recunoaștere a drepturilor solicitate.
Avocat pentru recurenta-intimată -" "SA - GRUP arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța acordă cuvântul părților pe excepția tardivității recursului formulat de intimata-recurentă și pe fondul cererilor de recurs.
Avocat pentru intimata-recurentă, cu privire la excepția tardivității recursului, arată că clienta sa nu a atacat în termen hotărârea primei instanțe deoarece a fost plecată în delegație din localitate. Ulterior a găsit hotărârea și a declarat recurs. Precizează că -" " a înțeles care este suma datorată și și-a onorat datoria. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurenta-intimată -" "SA - GRUP arată că recursul formulat de intimata-recurentă este tardiv. Consideră că ordinul de deplasare poate fi semnat "pe genunchi" și se poate susține că a fost plecată din localitate. Cu privire la recursul formulat de ei arată că cele două organisme interne de la nivelul unei societăți, patronatul și sindicatul, au făcut precizări și au venit cu o interpretare clară a prevederilor contractului colectiv de muncă. În acest sens, Comisia paritară, constituită din patronat și sindicat, a stabilit la 31.08.2007 interpretarea clară și definitivă a textului art. 168 din Contractul colectiv de muncă, respectiv că în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază primele de Paște și de Mai arată că ulterior anului 2003 s-a menținut această dispoziție și că s-a avut la vedere la majorarea salarială salariul din anul 2003, când primele erau incluse în salariu. Precizează că Comisia paritară este compusă din reprezentanții patronatului și a angajaților, iar hotărârile acesteia sunt obligatorii. Prin actul adițional din anul 2008 se prevede interpretarea contractului colectiv de muncă și s-a aplicat identic modelul din în anul 2003. Solicită admiterea recursului declarat de ei, casarea hotărârii primei instanțe și respingerea acțiunii. Mai precizează că dacă au executat hotărârea nu înseamnă că -" "SA a recunoscut dreptul. Nu au acceptat dreptul, dar nu au avut încotro deoarece reclamanta a venit cu o hotărâre definitivă.
Avocat pentru intimata-recurentă arată că art.287 din Codul Muncii permite ca angajatul doar să indice petitul acțiunii și obligă angajatorul să facă dovada că nu este așa. În cazul de față angajatorul nu a dovedit nimic. Precizează că expertiza extrajudiciară depusă la dosar nu se verifică pe situația persoanei pe care o reprezintă și că în aceasta se indică că sumele nu trebuie indicate separat ca sume diferite pe coloane separate. Mai arată că angajatorul a venit cu două adrese de la Comisia paritară. Acestea reprezintă acordul părților, dar sunt tardive deoarece nu reprezintă punctul de vedere al salariaților care au plecat din societate. Oricum acestea devin aplicabile de la momentul înregistrării noului contract de muncă la. Mai precizează că nu au solicitat executarea hotărârii deoarece nu o puteau executa, neavând trecută în aceasta suma datorată. Societatea a onorat benevol datoria. Depune concluzii scrise la dosar.
Avocat pentru recurenta-intimată -" "SA - GRUP arată că se susține de reclamantă că adresele Comisiei paritare nu ar retroactiva. Dar nu s-a modificat contractul colectiv de muncă, ci s-a dat o interpretare a contractului de muncă. Precizează că prima hotărâre prin care s-a dat câștig de cauză angajaților s-a dat la Tribunalul Timiș înainte de prima notă a Comisiei paritare.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr.229/20.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta "" - Membru Grup și, în consecință, a obligat pârâta să achite reclamantei drepturile bănești reprezentând suplimentări salariale, aferente perioadei decembrie 2004 - 01.03. 2007, pentru sărbătorile de Paști și C, conform disp. art.168(1) din contractul colectiv de muncă, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.8571/99/22.11.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta B, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 7480 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și a sumei de 533,52 lei reprezentând daune materiale pentru neachitarea în termen a drepturilor cuvenite.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații beneficiază de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe. Deși CCM prevede această obligație, susține reclamanta că pentru anii 2004-2007 nu a beneficiat de aceste drepturi, care se ridică la suma de 7480 lei, conform adreselor nr.1666/2003, nr.313/2005 și nr.713/2006. Reclamanta a mai precizat că pentru neacordarea la timp a acestor drepturi salariale, pârâta îi datorează și suma de 533,52 lei, reprezentând corecția sumelor neacordate în baza coeficienților de inflație pentru perioada în discuție.
La termenul de judecată din 23.01.2008, pârâta a invocat excepțiile prescripției dreptului la acțiune și prematurității introducerii acțiunii.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată. Astfel, instanța a reținut că drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi de natură salarială, termenul de prescripție fiind de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit. c Codul muncii.
De asemenea, referitor la excepția prematurității formulării acțiunii, instanța a constatat că și această excepție este neîntemeiată. Instanța a reținut că dreptul reclamantului de a beneficia de suplimentările de Paști și de C există independent de negocierile dintre patronat și sindicat prevăzute în art.168 alin.1 teza 2, cu atât mai mult cu cât, chiar prin acest text se menționează că negocierile au loc în vederea stabilirii valorii concrete, modalităților de acordare, condițiilor și beneficiarilor. Lipsa negocierilor nu poate avea drept consecință negarea dreptului reclamantului, drept prevăzut în contractul colectiv de muncă.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamanta a fost salariata pârâtei "" - membru Grup până la data de 01.03.2007.
Potrivit dispozițiilor art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul "" pe anul 2004, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor". Potrivit alin.2 al aceluiași articol, "pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Dispozițiile art.168 alin.1 au fost menținute și prin contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 și 2006. 2 al art.168 a fost modificat prin contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 și 2006, în sensul că s-a prevăzut în aceste contracte că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Astfel, s-a reținut de către instanță că, din cuprinsul art.168 alin.2, în ambele variante, rezultă în mod clar că suplimentările salariale prevăzute în art.168 alin.1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și nu și pentru anii 2004-2006.
Prin Nota Comisiei Paritare s-au interpretat dispozițiile art.168 alin.2 din contractele colective de muncă în sensul că suplimentările salariale de Paști și de C vor fi incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003 și vor fi acordate salariaților sub această formă.
Potrivit dispozițiilor art.287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. Or, în speță, s-a reținut de către instanță că pârâta nu a făcut dovada achitării către reclamantă a suplimentărilor de Paști și De asemenea, pârâta nu a făcut nici dovada faptului că aceste suplimentări de Paști și de C le-ar fi introdus în drepturile salariale lunare ale reclamantei în perioada 2004-2006.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța a constatat că este întemeiată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta "" - membru Grup.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâta "" - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, reclamanta susține că, deși a admis acțiunea așa cum a formulat-o, instanța a omis să precizeze cuantumul sumei datorate de pârâtă, astfel încât nu poate obține executarea silită a sentinței. În consecință, solicită admiterea recursului și obligarea pârâtei la plata sumei totale de 8013,52 și a cheltuielilor de judecată.
În drept, motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului său, pârâta "" - Membru Grup susține, în primul rând, că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece suplimentările salariale prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă nu sunt drepturi salariale în înțelesul dispozițiilor Codului muncii ori ale Contractului Colectiv de Muncă, ci sunt drepturi fără caracter periodic izvorâte din Contractul Colectiv de Muncă, care tind, în esență, spre rezolvarea unor aspecte de ordin social și care se acordă în mod nediferențiat de vreunul din criteriile avute în vedere pentru componentele salariului.
Prin urmare, pretinderea unor drepturi prevăzute de Contractul Colectiv de Muncă, urmată de presupusa neacordare a acestora, echivalează cu neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pentru care termenul de prescripție este prevăzut de art.283 alin.1 lit. e Codul muncii, respectiv 6 luni de la data nașterii dreptului.
Pe fondul cauzei, recurenta susține că a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile Contractul Colectiv de Muncă. Evoluția în timp a dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă referitoare la drepturi salariale suplimentare relevă faptul că, începând cu anul 2003, acestea au fost incluse în salariul de bază al angajaților.
Dacă părțile ar fi considerat că alin.2 al art.168 se aplică doar pentru anul 2003, nu ar fi avut nici un sens să-i mai aducă modificări în anul 2005, prin act adițional, când părțile au realizat necesitatea clarificării textului, întrucât el urma să fie în continuare util, fiind aplicabil și ulterior anului 2003.
Între cele două versiuni ale textului, sunt două deosebiri esențiale.
Astfel, textul din 2003 folosește prepoziția "pentru" și forma de viitor a verbului, "vor fi introduse", în timp ce versiunea din 2005 folosește prepoziția "în" și timpul perfect compus al verbului, "au fost introduse", fiind evident că s-a dorit să se scoată în evidență faptul că, în anul 2003, avut loc introducerea respectivelor drepturi salariale suplimentare în salariul de bază.
Prin urmare, începând cu anul 2004, nu a avut loc operațiunea inversă introducerii lor în salariul de bază, în acest sens fiind și concluzia comisiei paritare, potrivit căreia, intenția comună a părților a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de C și Paști au fost incluse în salariul de bază al salariaților iar negocierile anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data introducerii primelor în salariu.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii formulate.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurenta-intimată a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului intimatei-recurente.
În susținerea recursului său, pârâta "" - Membru Grup a depus înscrisuri.
Din oficiu, instanța a invocat și a pus în discuția părților excepția tardivității recursului formulat de reclamantă.
Analizând cu prioritate această excepție, în conformitate cu dispozițiile art.316, 298 și 137 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că este întemeiată.
Potrivit art.80 din Legea 168/1999, la care face trimitere art.301 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, termenul de recurs în cazul conflictelor de muncă este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
În speță, sentința instanței de fond a fost comunicată reclamantei la data de 31.03.2008, conform dovezii de la fila 90 dosar.
Cererea de recurs a fost însă depusă la Tribunalul Iași la data de 18.04.2008, deci cu depășirea termenului de 10 zile care, calculat conform art.101 alin.1 Cod procedură civilă, a expirat la 11.04.2008.
Se susține că recurenta a fost plecată în delegație în perioada 31.03.2008-14.04.2008, însă doar din ordinul de deplasare depus la dosar (nedatat și neînregistrat în contabilitatea societății) nu rezultă această împrejurare.
În situația în care aceasta împrejurare era reală, reclamanta ar fi trebuit să solicite repunerea în termenul de recurs, cu arătarea motivelor care au împiedicat declararea căii de atac în termenul prevăzut de lege, în conformitate cu dispozițiile art.103alin.1 și 2 Cod procedură civilă.
În lipsa unor asemenea mențiuni, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă și art.80 din Legea 168/1999, Curtea de Apel va respinge ca fiind tardiv introdus recursul reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul pârâtei este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin cererea introductivă, reclamanta-intimată a solicitat plata suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C prin Contractul Colectiv de Muncă. Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2006, salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Articolul 155 din Codul muncii prevede că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Ca atare, instanța de fond a aplicat corect prevederile art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, atunci când a stabilit că cererea putea fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune (care, în speță, este data la care aceste suplimentări erau datorate) și a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta-recurentă.
Pe fond, Curtea de Apel constată că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză și clauzele Contractului Colectiv de Muncă încheiat între părți.
Astfel, Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate în vigoare în anul 2003 și 2004 prevedea la art.168 alin.2 că "pentruanul 2003, suplimentările de la alin.1vor fi introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (actul adițional din 25.02.2003).
Începând cu anul 2005, art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă a fost modificat în sensul că: "În anul 2003 suplimentările de la alin.1 al prezentului articolau fost introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat".
Prin Nota nr.22/31.08.2007 (înregistrată sub nr.5140/31.08.2007), Comisia Paritară a procedat la interpretarea art.168 alin.1 și 2, după cum urmează: "Începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 ("Prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă.
Începând cu anul 2003, având în vedere faptul că Primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile Contractului au înțeles că art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că Primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii Primelor în salariu".
Interpretarea Comisiei Paritare este o interpretare prin consens, obligatorie pentru părți, în conformitate cu prevederile art.9 și 10 din Contractul Colectiv de Muncă.
Astfel, potrivit art.9 din Contractul Colectiv de Muncă, interpretarea clauzelor din contract se va face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului. Potrivit art.10 din Contractul Colectiv de Muncă, pentru soluționarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă, părțile convin constituirea unei comisii paritare., organizarea și funcționarea acestei comisii sunt stipulate în Anexa 2 la Contractul Colectiv de Muncă.
Ca urmare, având în vedere că părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă nu au avut divergențe în ceea ce privește interpretarea art.168, nici nu mai era necesară o interpretare judiciară a acestei clauze contractuale.
Conform interpretării prin consens, cât și interpretării gramaticale a textelor în discuție, rezultă că, începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute de art.168 alin.1 din CCM au fost incluse în salariul de bază al salariaților (inclusiv al reclamantei-intimate), devenind astfel parte a salariului de bază, nemaifiind calculate și acordate în mod distinct.
În consecință, reclamanta-intimată a beneficiat până la data desfacerii contractului individual de muncă de aceste suplimentări salariale, nu în mod distinct, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, ci lunar, prin includerea lor în salariul de bază din anul 2003.
Din carnetul de muncă rezultă cu claritate că salariul de bază nu a fost modificat în anii următori, în sensul micșorării lui prin efectuarea operațiunii opuse celei care a avut loc în anul 2003, respectiv prin eliminarea drepturilor salariale suplimentare prevăzute de art.168 alin.1 din CCM, ci, dimpotrivă, a fost majorat, ca urmare a negocierilor colective, pornind de la nivelul celui din anul 2003 (și nu de la un nivel redus față de anul 2003, prin excluderea suplimentărilor salariale incluse conform prevederilor CCM).
Este lipsită de relevanță împrejurarea că interpretarea Comisiei Paritare a intervenit după încetarea contractului de muncă al reclamantei; interpretarea nu este echivalentă modificării contractului colectiv de muncă, pentru a vorbi de opozabilitate de la data înregistrării la. ci ea s-a făcut atunci când s-a impus clarificarea înțelesului clauzei contractuale respective, după judecarea primelor acțiuni introduse de salariații societății-pârâte, când instanțele au dat o interpretare contrară celor avute în vedere de părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Raportat tuturor considerentelor expuse, constatând că prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile art.236 alin.4 Codul muncii și ale contractului colectiv de muncă (ce reprezintă legea părților), precum și că a făcut o apreciere greșită a probelor aflate la dosar, fiind astfel incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, Curtea de Apel, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâtei și va modifica în parte sentința, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și înlăturării, potrivit art.274 Cod procedură civilă, a dispoziției de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta - membru Grup împotriva sentinței civile nr. 229/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta - membru Grup privind plata drepturilor salariale.
Înlătură dispoziția de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Respinge ca tardiv recursul formulat de reclamanta împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27. 05. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
09.06.2008 - 2 ex.
Tribunalul Iași: -
-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Daniela
