Drepturi salariale (banesti). Decizia 350/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 350/
Ședința publică din 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DGFP B și TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.198/25.01.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B și TRIBUNALUL BRAȘOV, precum și a intimaților reclamanți și, și a intimatului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursurile sunt declarate, motivate în termen și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că prin motivele de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele de recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.198/2008 a Tribunalului Brașovs -a dispus respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei si Finanțelor invocata de DGFP B, prin întâmpinare.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a CNCD, ca fiind fără obiect.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții și - în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Justiției să majoreze salariul de bază al fiecărui reclamant, conform dispozițiilor art.1 din OG 10/2007 respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
A obligat pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Justiției să plătească reclamanților diferențele de drepturi de natura salariala menționate anterior, reactualizate conform indicelui de inflație si cu dobânda legala până data plății efective.
A obligat paratul Ministerul Economiei si Finanțelor să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala, reactualizate, menționate anterior.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
In soluționarea excepțiilor si a fondului totodată, instanța a avut in vedere faptul ca reclamanții au calitatea de asistenți judiciari in cadrul Tribunalului Brașov iar aceștia, in temeiul art 16 din OUG nr. 27/2006, sunt numiți în condițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare si sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți, după caz, la lit. A din anexă, nr. crt. 28 - 31, în raport cu vechimea în funcții juridice, fiind asimilați din punct de vedere al modalității de salarizare, judecătorilor.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instanța a constatat că potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ca urmare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Ca urmare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
In ceea ce privește excepția invocata de către CNCD si aceasta a fost respinsa întrucât citarea acestuia a fost făcuta in temeiul prevederilor art.27 alin. 3 din G:.nr. 137/2000.
Pe fond instanța a reținut ca prin art.1 din OG 10/2007 s-a stabilit că în anul 2007 salariile de bază ale personalului contractual din sistemul bugetar precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998, să se majoreze în trei etape, respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Așa cum rezultă din anexa II din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, beneficiari ai acestor drepturi sunt și judecătorii Curții Constituționale, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație și adjuncții acestuia.
Așadar, singurii exceptați de la acordarea majorărilor salariale amintite sunt judecătorii din cadrul curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor, cei din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii si personalul asimilat printre aceștia din urma numărându-se și reclamanții.
Faptul că de majorarea salariilor au beneficiat numai anumiți magistrați conduce la existența unei discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale, aducându-se astfel atingere principiului pentru muncă egală, plată egală și al egalității în fața legii.
Conform dispozițiilor OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile legalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Articolul 2 pct.1 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării a drepturilor prevăzute de lege în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. La pct. 2 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la punctul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Având în vedere definiția discriminării directe, așa cum este prevăzută în Directiva 2000/EC/43 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/EC/78 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, tratamentul diferențiat este analizat prin prisma unor persoane în situații comparabile și nu în situații similare.
A discrimina, în sensul dispozițiilor OG 137/2000, înseamnă a diferenția sau a trata diferit două persoane sau situații atunci când nu există nici o distincție relevantă și a trata într-o manieră identică două sau mai multe persoane sau situații care sunt în fapt diferite.
Astfel, raportând definiția discriminării la efectele produse de OG 10/2007, Tribunalul a reținut faptul că numai anumiți magistrați - respectiv judecătorii Curții Constituționale, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație și adjuncții acestuia au beneficiat de majorarea salariilor în timp ce ceilalți magistrați-judecătorii din cadrul curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii - si au fost excluși de la beneficiul normei legale, aduce o atingere folosinței drepturilor economice, recunoscute de art.6 lit.c din OG 137/2000.
Prin urmare, Tribunalul a constată și reținut tratamentul diferențiat aplicat unor persoane care efectuează aceiași muncă și se află în situații comparabile, astfel că distincția făcută de legiuitor încalcă drepturile consfințite de art.1 alin.3 din OG 137/2000.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamanții.
În ceea ce privește petitul referitor la actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație, instanța a constatat că acesta este întemeiat, având în vedere prevederile art.1082 și art.1084 Cod civil.
Potrivit art. 15 din HG 83/2005, instanțele judecătorești și parchetele sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În conformitate cu art. 3 alin.1 pct.2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii anuale bugetare și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, este necesar ca acest minister să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare achitării drepturilor salariale restante.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții MEF, Ministerul Justiției și TRIBUNALUL BRAȘOV.
Prin motivele de recurs invocate de MEF este reiterată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții bazată pe lipsa raporturilor de muncă cu reclamanții.
Prin motivele de recurs invocate pe fondul cauzei de Ministerul Justiției și TRIBUNALUL BRAȘOV se arată că prin hotărârea pronunțată instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Astfel, reclamanții sunt salarizați în temeiul unei legi speciale și nu pot beneficia de alte drepturi prevăzute de alte legi pentru alte categorii profesionale.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că interpretarea instanței de fond din care rezultă că Procurorul General și adjuncții acestuia ar fi beneficiari ai majorărilor prevăzute de OG nr.10/2007 este eronată întrucât dispozițiile privind salarizarea procurorului general și adjuncților acestuia cuprinse în Legea 154/1998 au fost abrogate prin OUG nr.27/2006.
De asemenea, argumentația instanței de fond cu privire la discriminarea creată între magistrații Curții Constituționale și ceilalți magistrați ca urmare a indexării salariilor este nefondată prin prisma art.1 alin.3 din OG nr.137/2000 deoarece între cele două categorii profesionale există deosebiri majore în ceea ce privește atribuțiile, modul și condițiile de numire în funcție
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cererea reclamanților nu trebuie interpretată ca rezultatul acordării unor drepturi salariale fără suport legal.
Este atributul instanțelor de judecată potrivit art.27 din OG 137/2000 să soluționeze cererile pentru acordarea de drepturi și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, iar judecata cauzei are loc cu citarea obligatorie a CNCD. A considera că problema de drept cu care reclamanții au sesizat instanța ține de constituționalitatea unor texte de lege și nu de aprecierea ca discriminatorie a unei stări de fapt izvorâtă din lege poate fi interpretată ca o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului sancționând statul român pentru aceste încălcări ale dreptului consacrat de art.6 alin.1 al convenției pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului reținând că încălcarea acestui drept rezultat din soluțiile instanței interne care au respins ca inadmisibile unele acțiuni pe considerente procedurale, părțile având la dispoziție o altă cale procedurală de urmat în valorificarea dreptului (cauza Gheorghe împotriva României).
Pentru o apreciere discriminatorie a situației de fapt invocată de reclamanți, constând îneliminarea dintre categoriile salariaților bugetari care beneficiază de majorarea ori indexarea salariilor în anul 2007, judecătorilor,procurorilor, personalului asimilat, a asistenților judiciari (numiți și magistrați consultați până la intrarea în vigoare a Legii 304/2004) instanța a reținut corect că până în ianuarie 2007 aceste indexări salariale au avut o reglementare juridică pentru toate categoriile de personal al instanțelor.
Această categorie de personal a instanței a fost salarizată conform art.III din OUG 179/1999 privind modificarea și completarea Legii 92/1992 cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar ar I-II. Apoi OUG 20/2002 pentru modificarea și completarea Legii 92/1992 prevede la art.II asimilarea ca sistem de salarizare a asistenților judiciari (pe atunci numiți magistrați consultanți) ca judecători de la judecătorii conform Legii 50/1996. Deci, pentru această categorie de personal sistemul salarizării cunoaște aceeași reglementare juridică ca și în cazul judecătorilor, făcându-se trimiteri la criteriul de salarizare al unui judecător stagiar.
Legiuitorul a înțeles să îi așeze pe asistenții judiciari sub aspectul salarizării, pe poziție de egalitate cu magistrații. De altfel în această idee s-au și adoptat o mulțime de acte normative care au adus modificări denumirii de asistenți judiciari în "magistrați consultanți" pentru ca în final să se revină la forma inițială de asistenți judiciari.
Conform dispozițiilor art.15 din OUG 177/2002, magistrații consultanți numiți în condițiile Legii 92/1992, sunt remunerați cu indemnizația corespunzătoare nivelului de salarizare, prevăzut la nr.crt.28-32 din Cap.A al anexei nr.1, în raport de vechimea în funcții juridice. Pct.28-32 vizează funcția de judecător și prin urmare magistrații consultanți sunt asimilați ca salarizare categoriei magistraților din cadrul judecătorilor.
OG 27/2006, reglementează atât salarizarea magistraților cât și salarizarea și unele drepturi ale asistenților judiciari, aceștia fiind salarizați, conform normelor prevăzute la lit.A din anexa la ordonanță, norme ce se referă la indemnizațiile judecătorilor, procurorilor și ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor potrivit Legii 303/2004, neexistând astfel nici o distincție la salarizare între aceștia și magistrați, fiind asimilați acestora, respectiv având o salarizare la fel cu cea a unui magistrat încadrat la nr.crt.28-31 din anexa A, a Ordonanței 27/2006.
Prin urmare, existând norme juridice comune de reglementare a salarizării asistenții judiciari ca și pentru magistrați, se constată că până în ianuarie 2007 indexările salariale au fost acordate și acestei categorii de personal al instanțelor prin aceste normative succesive (OG 23/2005, OUG 27/2006).
Trebuie remarcat că în prezent, respectiv pentru anul 2008, prin ordonanțe de guvern, guvernul a prevăzut din nou creșteri salariale, pentru reclamanți existând: OG 13/30.01.2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Omisiunea reglementării acestor drepturi la creșteri salariale pentru o anumită categorie de personal pentru anul 2007, deși până în ianuarie 2007, cât și din 1.01.2008, au existat și există prevederi cu privire la indexările salariale pentru această categorie de personal, în comparație cu prevederea cu continuitate a acestor drepturi pentru magistrații ÎCCJ (de exemplu), cât și pentru alte categorii de personal bugetar, echivalează cu aplicarea unui tratament discriminatoriu constând în încălcarea principiului egalității de tratament pentru o situație asemănătoare, principiu protejat de legislația secundară comunitară, respectiv prin Directiva 2000/43/CE/29.06.2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică și prin directiva 2000/78/CE/27.11.2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă care stabilește că "prin principiul egalității de tratament" se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte cu privire și la "condițiilede încadrare șide muncă, inclusiv condițiile de concediere și de remunerare"(art.3 lit.c din directivă).
Nu poate fi primită susținerea recurenților prin care se arată că nu poate constitui discriminare situația prezentată de reclamanți. Recurenții se raportează la criteriile de discriminare recunoscute de dispozițiile OG 137/2000 pe care le interpretează restrictiv, fără a ține cont de faptul că modificările aduse acestei ordonanțe prin Legea 324/2003 au drept scop transpunerea în legislația internă a prevederilor directivelor mai sus invocate în respectarea principiului supremației dreptului comunitar și efectului direct al acestuia asupra legislației interne.
În consecință, recunoașterea acordării acestor creșteri salariale pentru anul 2007 echivalează cu acoperirea prejudiciului produs prin această formă de discriminare directă.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă instanța va respinge recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenții pârâți TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Justiției, MEF prin DGFP, împotriva sentinței civile 198/2008 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 16 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Cu opinie separată
în sensul admiterii recursurilor formulate de pârâți și respingerii acțiunii reclamanților.
Judecător,
- -
Opinie separată
În dezacord cu opinia majoritară consider că în cauză recursurile formulate de pârâți se impunea a fi admise iar sentința atacată modificată în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Drepturile bănești ce fac obiectul pretențiilor din acțiunea dedusă judecății sunt solicitate în baza art. 1 din OG 10/2007 si sunt aplicabile doar personalului contractual din sistemul bugetar si personalului care ocupa funcții de demnitate publica, in aceasta din urma categorie incluzându-se si judecătorii ICCJ si ai Curții Constituționale.
În opinia reclamanților, însușită de instanța de fond, majorarea indemnizațiilor instituite de legiuitor în favoarea numai a unor categorii de magistrați a condus la aplicarea unui tratament discriminatoriu în rândul acestora.
În primul rând această concluzie la care a ajuns instanța de fond este eronată întrucât principiul egalității astfel cum acesta se aplică in speța dedusă judecății are la bază ideea că pentru o muncă egală se impune o plată egală. Această condiție ce este de esența principiului egalității nu este îndeplinită în cauză deoarece intre magistrații de la instanțele supreme și cei de la instanțele ordinare există o multitudine de diferențe in ceea ce privește munca prestată de aceștia și din această cauză plata muncii nu este și nici nu a fost niciodată egală
În altă ordine de idei pretențiile reclamanților au la bază premisa potrivit căreia textul legal invocat este discriminatoriu întrucât încalcă principiul egalității instituit atât de Constituția României cât și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Cu privire la acest aspect, curtea reține că instanțele ordinare au posibilitatea să constate doar existența unei discriminări în aplicarea unei legi de câtre anumiți subiecți de drept, nefiind posibil să se solicite constatarea faptului că o lege este discriminatorie.
În situația în care un act normativ conține dispoziții discriminatorii cu privire la anumiți subiecți de drept, soluția legală este aceea de a se invoca și a se constata neconstituționalitatea respectivei norme pe considerentul că încalcă principiul egalității instituit prin legea supremă. Doar Curtea Constituțională are competența legală de a aprecia că un text legal creează o discriminare și, ca atare poate stabili modalitatea în care trebuie interpretat textul respectiv pentru a elimina încălcarea principiului egalității. În acest sens părțile sau instanțele ordinare din oficiu pot invoca excepția de neconstituționalitate în cadrul procesului pendinte.
În contextul în care norma legală invocată nu a fost declarată neconstituțională în perioada în care aceasta a fost în vigoare, instanțele ordinare au obligația de a respecta conținutul respectivei norme, în caz contrar actul de justiție căzând în derizoriu.
Față de aceste considerente, cu opinie separată recursurile se impunea a fi admise și acțiunea reclamanților respinsă.
Judecător,
- -
Red.op.maj.: AP/9.05.2008
Red.op.sep.: CS/9.05.2008
Dact: MD/14.05.2008 - 2 ex.
Jud.fond:/
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
