Drepturi salariale (banesti). Decizia 352/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 352 din 16 aprilie 2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16 aprilie 2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș JUDECĂTOR 2: Sorinaromașcanu judecător
- - - - judecător
GREFIER: - - -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, pârâta MINISTERUL JUSTIȚIEI și reclamanții, C, și împotriva sentinței civile nr.31/D din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că la dosarul cauzei s-a depus prin compartimentul arhivă recursul motivat al pârâtei Ministerul Justiției și întâmpinare din partea aceluiași minister.
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată și că în cauză au fost promovate trei recursuri:
- recursul pârâtei Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, declarat în termen, motivat și legal scutit de taxa judiciară de timbru;
- recursul promovat de pârâta Ministerul Justiției, declarat în termen, motivat și legal scutit de taxa judiciară de timbru;
- recursul reclamanților, declarat în termen, motivat și legal scutit de taxa judiciară de timbru.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.31/23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admisă prescripția dreptului material la acțiune. Prin aceeași hotărâre s-a dispus respingerea cererii reclamanților privind acordarea sporului de până la 15% din salariul de bază pentru perioada 01.06.2004 - 16.07.2004 ca fiind prescris dreptul material la acțiune, respingerea acțiunii formulată de reclamanții aprod, muncitor calificat și, șofer, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, admiterea în parte a acțiunii reclamanților, și, cu domiciliul ales la Judecătoria Podu Turcului,- județul B împotriva pârâților Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău, ambele cu sediul în B,- și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, obligarea primilor trei pârâți să acorde reclamantelor sporul prevăzut de art.3 din nr.OG 19/2006 începând cu 02.02.2006 la zi, în sumă actualizată cu indicele de inflație și pentru viitor, obligarea pârâtului Tribunalul Bacău să efectueze mențiunile corespunzătoare prezente în carnetele de muncă ale reclamantelor cărora li s-a admis acțiunea și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării drepturilor menționate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4455/110/16.07.2007 la Tribunalul Bacău, reclamanții, C, personal auxiliar de specialitate și personal contractual din cadrul Judecătoriei Podu Turcului, județul au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le calculeze și să le plătească sporul de confidențialitate de 15%începând cu luna iunie 2004, la zi și pentru viitor, în valoare actualizată cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data achitării sumelor și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților; de asemenea să fie obligat Ministerul Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Motivând în fapt acțiunea lor, reclamanții au arătat că acest spor se acordă personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională în baza Legii nr. 444/2006, același spor fiind prevăzut de nr.OG 6/2007 pentru funcționarii publici din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului și Consiliului Legislativ și, prin Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea 405/2002 acest spor a fost acordat membrilor plenului și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor; a fost invocată nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea discriminării-personalul din aparatul său, de asemenea beneficiind de acest spor.
Au fost invocate și reglementările specifice personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea - care impun păstrarea secretului profesional și și, de asemenea art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului dar și Constituția României și nu în ultimul rând nr.OG137/2000.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât doar legiuitorul are obligația și posibilitatea de a reglementa drepturile salariale și sporurile ce se pot acorda unei anumite categorii profesionale iar dispozițiile legale invocate de reclamanți nu le sunt aplicabile întrucât personalul sistemului autorității judecătorești beneficiază de reglementări legale privind salarizarea - distincte și specifice - și care nu prevăd acordarea acestor sporuri, iar lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați nu presupune plasarea într-o situație discriminatorie.
Reclamanții au răspuns întâmpinării, susținând în continuare ideea de discriminare.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Reclamantele, și aparțin categoriei personalului auxiliar de specialitate ( grefieri, respectiv grefier arhivar ) din cadrul Judecătoriei Podu Turcului.
Deși grefieri, conform art. 78 din Legea nr. 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, sunt obligați să păstreze secretul profesional, în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, aceștia nu beneficiază de sporul de confidențialitate de până la 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcții și atribuții ce implică păstrarea confidențialității.
Astfel, prin art. 3 din Legea 444/2006, pentru aprobarea nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul - avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază."
De asemenea, prin dispozițiile art. 15 alin.1 din nr.OG 6 /2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
În aceiași ordine de idei, prin art. 20 alin.3 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a spălării Banilor.
Este evident că, cel puțin în raport de dispozițiile nr.OG 19/2006 rezultă în mod clar voința de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de personal din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și alte informații confidențiale și nu doar celor prevăzute de Legea nr. 444/2006, adică celor din sistemul Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranță Națională.
Însăși nr.OG 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede în art. 30 alin.3, acordarea sporului de confidențialitate de 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențialitate.
În conformitate cu prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, purtând titlul "Interzicerea discriminării ", exercitarea drepturilor și libertăților cunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație ", acesta fiind principiul egalității tuturor în fața legii, " lista cuprinsă în art. 14 nefiind limitativă " dreptul la nediscriminare " protejând persoanele fizice și persoanele juridice aflate în situații asemănătoare, împotriva aplicării unui tratament diferit " ( 23 iulie 1968 citat de - "Convenția europeană a drepturilor omului "- Comentariu pe articole -.I - Drepturi și libertăți ). Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la care România aderat,trebuie respectată cu prioritate față de dreptul intern, în caz contrar instituindu-se răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor pe care și le-a asumat Statul Român.
Art. 4 și art. 16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării.
Art. 20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Imului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, or art. 23 din declarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plata egală pentru muncă egală. În acest sens sunt și dispozițiile art. 6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care pentru muncă egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este reluat și de art. 1 alin.2 lit. i din OG137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea 27/2004, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se
dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Față de cele arătate, tribunalul a admis în parte acțiunea, apreciind că reclamantelor personal auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Podu Turcului li se cuvine sporul de până la 15% ( sporul de confidențialitate ) de la data de 02 februarie 2006 ( data intrării în vigoare a Legii nr. 444/2006 - în raport cu care reclamantele au invocat discriminarea ) la zi și pentru viitor, în valoare actualizată cu rata inflației.
Conform Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, pârâtul Tribunalul Bacăua fost obligat la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Respingând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor - întrucât acesta este chemat în proces pentru opozabilitate și nu ca angajator, acest pârât a fost obligat să asigura fondurile necesare achitării drepturilor acordate.
Având în vedere că reclamanții C, și nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanței, acțiunea lor a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanții, C, și.
În motivarea recursului, reclamanții susțin că din greșeală instanța a omis să se pronunțe asupra drepturilor cuvenite și pentru perioada 16.07.2004 - 02.02.2006 și că neîntemeiat nu au acordat dreptul la sporul de confidențialitate și pentru reclamanții, C și care fac parte din personalul auxiliar al instanței.
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat, admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii formulate.
Un prim motiv de recurs invocat în cauză, este cel prevăzut de art.30 pct.4 Cod procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
În acest sens s-a arătat că instanța de fond, a admis acțiunea reclamanților în baza unor texte care se aplică altor categorii de personal din sectorul bugetar.
S-a susținut că nu există temei legale pentru acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul auxiliar.
În ceea ce privește reținerea discriminării, s-a arătat că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane, excede cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000 modificată.
Din examinarea cuprinsului OG nr.137/2000, rezultă că legiuitorul a avut în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege cât și prin alte acte normative.
În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale, care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale, în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte, care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG nr.137/2000.
În măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradictoriu cu dispozițiile art.16 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu, de competența instanțelor judecătorești cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi legale.
Acordând un drept neprevăzut de lege în beneficiul categoriilor profesionale din care fac parte reclamanții, s-au depășit atribuțiile puterii judecătorești și s-a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a personalului auxiliar.
S-a susținut că hotărârea este criticabilă și pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă.
În acest sens, s-a arătat că în cazul neacordării sporului de confidențialitate judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate, nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor OG nr.137/2000, a dispozițiilor Constituției și Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, pentru că nu ne aflăm în fața unui drept la sporul de confidențialitate, ca drept recunoscut și protejat de lege.
În speță, nu există niciun act normativ în vigoare, care să prevadă ori să garanteze, dreptul de a primi spor de confidențialitate personalului auxiliar.
apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații.
Categoriile de personal salarizat de la bugetul de stat care beneficiază de spor de confidențialitate, sunt expres prevăzute de lege. De principiu, acestea sunt salariații care gestionează informații clasificate, definite de Legea nr.182/2002.
Pentru a putea exista discriminare este necesară protecția în temeiul dreptului la tratament legal, trebuie să fim în prezența recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
Dreptul la sporul de confidențialitate pentru personalul auxiliar, nu face obiectul art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului, întrucât Protocolul 12 la Convenție, consacră la art. 1 că:"Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație", astfel că nu poate fi aplicat în speță câtă vreme, nu există nici un text legal, care să recunoască dreptul la sporul de confidențialitate.
Prevederile art.14 din Convenție, așa cum a statuat în jurisprudența sa, nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relația cu drepturile și libertățile protejate de Prevederile Convenției și Protocoalelor sale, or dreptul la diverse sporuri nu este, în mod evident, un drept fundamental apărat și garantat de Convenție.
în hotărârea nr.232/29.08.2007 a statuat că diferitele categorii de salariați, determină soluții diferite ale legiuitorului, în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție, să se încalce principiul egalității.
Instanța de fond a reținut în mod eronat existența unei stări de discriminare, în raport cu prevederile OG nr. 137/2000, care prevede că exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
În sprijinul acestei afirmații au fost aduse următoarele argumente:
Personalul auxiliar de specialitate, reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar, cu un statut special, reglementat de Legea nr.567/2004, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv OG nr.8/2007. Astfel, drepturile salariale cuvenite magistraților sunt stabilite exhaustiv prin legea specială de salarizare, neputând beneficia de alte drepturi care nu sunt expres prevăzute în beneficiul lor.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, respingerea ca nefondată a acțiunii sau ca inadmisibilă față de Ministerul Economiei și Finanțelor, datorită lipsei calității procesuale pasive.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, care se încadrează în motivul de modificare, prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, ținând seama și de dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, curtea a constatat că recursurile pârâților sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Personalul din sistemul autorității judecătorești și drepturile acestora au un regim de salarizare distinct față de alte categorii de salariați din sistemul bugetar salariați, care prin diferite acte normative speciale au beneficiu unui spor de confidențialitate. Din analiza dispozițiilor legale, ce reglementează activitatea acestor categorii de personal reiese că sporul de confidențialitate de 15% este acordat prin acte normative speciale prin prisma atribuțiilor speciale pe care aceștia le exercită, respectiv protecția informațiilor clasificate, așa cum sunt reglementate de Legea nr.182/2002.
Categoriile de persoane care au acces la aceste informații sunt strict reglementate de lege, fiind verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea și profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informații și incluse într-un sistem permanent de pregătire și perfecționare, la intervale regulate, potrivit standardelor naționale de protecție(art.8 din Legea nr.182/2002).
Mai mult, persoanele care au acces și lucrează cu astfel de informații sunt supuse unei proceduri de autorizare, în baza căreia primesc un certificat de securitate, documente care atestă verificarea și acreditarea persoanei de a deține, de a avea acces și de a lucra cu informații clasificate.
Din analiza dispozițiilor amintite prin raportare la Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și Hotărârea nr.387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, rezultă că personalul auxiliar de specialitate nu are acces și nici nu este autorizat să lucreze cu informații de natura celor prevăzute de Legea nr.182/2002 și nici atribuții asemănătoare personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și alte categorii de funcționari publici, respectiv cei din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, categorii de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate.
Păstrarea secretului în legătură cu informațiile obținute în cursul îndeplinirii atribuțiilor specifice nu echivalează cu obligațiile personalului arătat mai sus, diferența fiind dată de genul informațiilor respective(informații clasificate sau nu).
Astfel, diferența de tratament între cele două categorii de persoane este obiectiv justificată de atribuții diferite pe care le exercită în legătură cu munca lor, neexistând o situație echivalentă între aceștia, cu alte cuvinte nu există o soluție comparabilă între cele două categorii de persoane.
Pe de altă parte din dispozițiile art.5 și art.6 Codul muncii și din dispozițiile OG nr.137/2000 rezultă că trebuie să existe o legătură de cauzalitate între diferența de tratament și criteriile de discriminare interzise de lege ori în acest caz nu se poate identifica o legătură de cauzalitate între acestea și tratamentul diferențiat.
Față de toate aceste considerente, pretenția recurenților-reclamanți de a li se acorda sporul de 15% neprevăzut de lege în ceea ce îi privește, pe motiv că legea este discriminatorie, în lipsa arătării criteriilor de discriminare, nu are fundament legal, iar neacordarea acestuia nu duce la încălcarea principiul salarizării egale pentru o muncă de valoare egală consacrat de art.23 pct.2 din declarația Universală a Drepturilor Omului.
Totodată, relevantă, în acest sens, este și Hotărârea nr.415/27.11.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin care s-a constatat că petenții, în calitatea lor de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, beneficiază de drepturi clar stabilite de Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, iar între aceste drepturi nu figurează acordarea sporului de confidențialitate. Salarizarea și celelalte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate s-a stabilit ținându-se seama de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției.
Se apreciază că situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să încalce principiul egalității.
Față de acestea văzând și dispozițiile art.304 pct.9 și 312 Cod procedură civilă urmează a admite recursurile formulate de pârâți.
Pe cale de consecință criticile formulate de recurenții-reclamanți se găsesc a fi neîntemeiate. Nici critica omisiunii tribunalului dea se pronunța asupra perioadei 16.07.2004 - 02.02.2006 nu este întemeiată.
Prima instanță s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, însă a găsit întemeiată cererea doar de la apariția Legii 444/2006 în raport cu care reclamanții au invocat discriminare.
Așa fiind, urmează a fi modificată în parte sentința recurată, a fi respinsă ca nefondată acțiunea și a fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.31/D din 23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.31/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Respinge acțiunea, ca nefondată, în ce privește perioada 2.02.2006 la zi.
Menține dispozițiile din sentință cu privire la respingerea acțiunii pentru perioada 1.06.2004 - 16.07.2004, respingerea acțiunii pentru reclamanții C, și și respingerea excepției lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge, ca nefondat, recursul reclamanților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 16 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.- /
Red. rec. - /12.05.2008
Tehn. - /3 ex.
12.05.2008/13.05.2008.
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Sorinaromașcanu, Camelia Drăghin
