Drepturi salariale (banesti). Decizia 393/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 393/CM
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Jelena Zalman Vanghelița Tase
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții reclamanți, și, toți cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Constanța,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 580/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în-, sector 5, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că hotărârea recurată a fost comunicată către reclamanți la data de 4.07.2008, iar recursul a fost declarat la data de 1.08.2008, fiind motivat și că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța, verificând dovezile de comunicare către recurenții reclamanți, constată că hotărârea a fost comunicată la data de 4.07.2008 către toți recurenții individual, însă niciuna dintre acestea nu este semnată de destinatar.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanții, și, au solicitat obligarea în solidar a pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Constanța, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, la plata sporului de
stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu data de 01.03.2005 pentru reclamanții, și, începând cu data de 16.03.2006 pentru și pentru perioada 01.03.2005 - 10.02.2006 pentru reclamantul.
În motivare s-a arătat că potrivit prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificată și republicată, cu completările ulterioare, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar". Ulterior, prin art.50 din nr.OUG 177/2002 a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006, astfel încât dreptul la sporul în cuantum de 50% a continuat să existe.
În ceea ce privește îndreptățirea la acest spor a asistenților judiciari, au arătat că potrivit art. III din nr.OUG 179/1999, nr.OG 83/2000, nr.OUG 20/2002 - art. II, nr.OUG 177/2002, asistenții judiciari au beneficiat și beneficiază de aceleași sistem de salarizare ca și judecătorii, intenția legiuitorului fiind de a asigura un sistem unitar de salarizare în condițiile în care art. 111 din Legea nr. 304/2004 stabilește și pentru asistenții judiciari aceleași interdicții, obligații și incompatibilități.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare în care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție respinsă la termenul din 14.05.2008 întrucât pretențiile reclamanților se referă la perioade care încep cel mai devreme la 01.03.2005, deci vizează drepturi salariale scadente în luna aprilie 2005 iar acțiunea a fost introdusă în 27.03.2008.
De asemenea, pârâtul Ministerul Justiției, cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii. În motivare a arătat că asistenții judiciari nu sunt și nu au fost niciodată beneficiari ai sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prin prisma prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 din nr.OUG 179/1999.
S-a mai arătat că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost în mod expres abrogat prin nr.OG 83/2000 iar reclamanții nu se bucură de un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 580 din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Constanțacuopinie majoritară, în complet de divergență, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au sau au avut calitatea de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Constanța, aspect necontestat de pârâți.
În conformitate cu art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificată și republicată, cu completările ulterioare, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-a stabilit că se abrogă art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. 21 având următorul conținut:
"Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe.
Dar, în decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, nu se face referire și la asistenții judiciari.
În aceste condiții, trebuie analizat dacă această categorie profesională are dreptul la aceleași sporuri salariale ca și judecătorii, la care se raportează reclamanții.
Prin pct. 13 de la art. I din nr.OG 83/2000 s-a stabilit introducerea art. 171alin. 1 în Legea nr. 50/1996 cu următorul cuprins "Asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt remunerați cu indemnizația lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare prevăzut la nr. crt. 29 din cap. A al anexei nr. 1".
Așadar, nici acest articol nu stabilea că asistenții judiciari ar beneficia de toate drepturile de care beneficiază judecătorii, ci numai li se stabilea indemnizația la nivelul indemnizației unui judecător cu un anumit grad și o anumită vechime.
Apoi, art. 15 din nr.OUG 177/2002 care în alineatul 1 stabilea că magistrații consultanți numiți în condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt remunerați cu indemnizația corespunzătoare nivelurilor de salarizare prevăzute, după caz, la nr. crt. 28-32 din cap. A al anexei nr. 1, în raport cu vechimea în funcții juridice.
Totuși, alineatul 2 stabilea în mod expres și limitativ, că această categorie profesională beneficiază și de unele din drepturile stabilite pentru magistrați, respectiv numai de drepturile prevăzute la art. 5, 21, art. 25 alin. 1, art. 27, 28 și 30.
Așadar, legiuitorul, nici atunci când a înțeles să acorde și asistenților judiciari unele drepturi suplimentare, de care beneficiau și magistrații, nu a înțeles să acorde toate aceste drepturi, ci numai o parte dintre ele, drepturi la care s-a referit în mod expres și într-o enumerare limitativă iar nu cu o formulare generală care să cuprindă toate celelalte drepturi de care beneficiau judecătorii și procurorii.
Aceeași este situația în cazul art. 16 din nr.OUG 27/2006 care în alineatul 1 stabilește că asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți, după caz, la lit. A din anexă, nr. crt. 28-31, în raport cu vechimea în funcții juridice iar în alineatul 2 stabilește că asistenții judiciari beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 5, 7, 18, 24 și 25.
Așadar, asistenții judiciari nu beneficiau și nu beneficiază de toate drepturile de care beneficiază magistrații, această concluzie fiind în acord cu statutul acestora, astfel cum a fost stabilit de Legea nr. 92/1992 și ulterior de Legea nr. 304/2004, legi în vigoare în perioada pentru care reclamanții solicită sporul de 50%.
Or, potrivit art. 17 alin. 12din Legea nr. 92/1992, magistrații consultanți participau la deliberări cu vot consultativ iar în conformitate cu art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ.
În aceste condiții, reclamanții nu sunt supuși niciunui risc profesional rezultat din activitatea desfășurată în cadrul instanței și niciunei suprasolicitări neuropsihice, similar cu cele la care sunt supuși judecătorii, responsabilitatea cu privire la hotărârea judecătorească revenind în întregime judecătorilor care fac parte din completul de judecată, din aceasta derivând riscurile și suprasolicitarea neuropsihică pentru care se acordă sporul de 50% magistraților.
Reclamanții au expus în hotărâre și unele motive din care se înțelege că ar invoca un caz de discriminare, raportându-se generic la "celelalte categorii de personal din cadrul autorității judecătorești" precum și la "celelalte categorii de lucrători", fără a indica în concret la ce categorie profesională se referă.
În cazul de față existența unei salarizări diferențiate în privința asistenților judiciari este stabilită de lege.
Criteriul care a stat la baza tratamentului diferențiat aplicat diverselor categorii de personal poate fi considerat "categoria profesională".
Se pune problema în această situație dacă diferențierea salarială constituie un tratament discriminatoriu prin prisma dispozițiilor constituționale și legale evocate sau nu.
Un tratament diferențiat devine discriminatoriu prin prisma condițiilor enunțate anterior numai dacă determină distincții între persoane aflate în situații analoage și comparabile, astfel încât unele dintre acestea sunt tratate diferit din cauza apartenenței la o categorie care constituie și motivul tratamentului diferențiat.
Trebuie avut în vedere că aceasta este o chestiune de fapt, în sensul că trebuie determinat de la caz la caz, în concret, dacă persoana care reclamă o discriminare se regăsește într-o situație analogă și comparabilă cu alte persoane la care se raportează și care beneficiază de un tratament diferențiat, favorabil.
Activitatea desfășurată fiind în strânsă legătură cu atribuțiile de serviciu, este posibil ca, în unele cazuri, din simpla analiză a atribuțiilor de serviciu stabilite de legi și regulamente să rezulte în mod neechivoc că persoana care reclamă o discriminare nu se putea afla într-o situație analogă cu persoanele la
care se raportează, dispozițiile legale împiedicând-o să desfășoare activități similare cu persoanele la care se raportează.
Or, din cele expuse anterior referitor la atribuțiile asistenților judiciari în raport cu cele ale judecătorilor, rezultă fără echivoc faptul că asistenții judiciari nu se regăsesc în situații analoage și comparabile cu judecătorii, nefiind deci îndeplinită situația premisă pentru constatarea unui tratament discriminatoriu.
Potrivit opiniei separate, acțiunea reclamanților a fost apreciată ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin nr.OG 83/2000 legiuitorul a stabilit salarizarea asistenților judiciari la nivelul acordat unui judecător cu o vechime de 1-2 ani corespunzătoare coeficientului de multiplicare de 7,5 prevăzut la poziția nr. 29 din capitolul A al anexei nr. 1.
Prin nr.OUG 20/2002 la art. II s-a stabilit că magistrații consultanți (asistenți judiciari) beneficiază în raport cu vechimea în specialitate juridică de drepturile de salarizare prevăzute de Legea nr. 50/1996 pentru judecătorii de la judecătorii precum și de celelalte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
OUG nr. 177/2002, care a abrogat Legea nr. 50/1996, stabilește prin art. 15 că magistrații consultanți (asistenți judiciari) numiți în condițiile Legii nr. 92/1992 sunt remunerați cu indemnizația corespunzătoare nivelurilor de salarizare prevăzute, după caz, la pozițiile 28-32 din cap. A al anexei nr. 1 în raport cu vechimea în funcții juridice, respectiv 11,5, coeficient stabilit pentru judecătorii cu peste 4 ani vechime în magistratură.
Prin Legea nr. 303/2004 s-a stabilit pentru asistenții judiciari aceleași obligații, interdicții și incompatibilități ca și cele aplicabile judecătorilor.
Astfel, asistenții judiciari beneficiază de aceleași drepturi salariale ca și judecătorii, inclusiv de sporurile recunoscute și acordate acestora.
S-a reglementat, de asemenea, prin art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000, modificată, faptul că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Pe fondul cauzei, recurenții au solicitat admiterea recursului și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului au fost formulate următoarele critici:
În ceea ce privește prima solicitare, recurenții invocă prevederile art. 81 alin. 2 lit. b din Legea nr. 168/1999, în sensul că judecata în fond a cauzei a avut loc în lipsa părții care nu a fost legal citată.
Apreciază recurenții că sunt incidente dispozițiile art. 81 alin. 2 lit. b din Legea nr. 168/1999 coroborate cu prevederile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, în sensul că se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pe fondul cauzei recurenții au solicitat admiterea recursului cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, având în vedere următoarele considerente:
Sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, astfel cum este prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Potrivit prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificată și republicată, cu completările ulterioare "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și, pe cale de consecință, el trebuie acordat în continuare.
În cauza de față, Legea nr. 50/1996 are caracter de lege organică, conform dispozițiilor art. 73 pct. 1 lit. a din Constituție. Chiar dacă acest text a fost abrogat prin art. 42 din nr.OG 83/2000, întrucât acest act normativ este de nivel inferior Legii nr. 50/1996, acesta vine în contradicție cu prevederile Constituției și ale Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificată (art. 56 alin. 2), ducând la imposibilitatea de a concretiza în practică a unui drept stipulat într-o lege.
În ședința din 10 martie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secțiile Unite, în dosarul nr. 5/2008, a pronunțat decizia nr. 21, având următorul conținut:
"Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată:
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe.
Așa cum a reținut și instanța de fond, în decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legiui, nu se face referire și la asistenții judiciare și nici nu aveam cum să facă referire la situația asistenților judiciari în condițiile în care prin recursul în interesul legii a fost sesizată doar cu privire la drepturile judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și personalului auxiliar de specialitate.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat în mod greșit că acest spor nu se cuvine și asistenților judiciari.
Cadrul legal pentru acordarea drepturilor salariale a fost reglementat de Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin art. II alin. 1 din nr.OUG 20/2002, neabrogat, legiuitorul a stabilit fără echivoc că "magistrații consultați beneficiază, în raport de vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fapt care presupune acordarea tuturor drepturilor bănești cuvenite unui judecător de judecătorie, drepturi care cuprind atât indemnizația brută de încadrare, cât și toate sporurile și adaosurile constând în sport de vechime, spor de solicitare neuropsihică, spor de toxicitate, etc.
Se reține că asistenții judiciari sunt remunerați la nivelul unui judecător de judecătorie, coeficient la această dată de 13,5 deși își desfășoară activitatea la nivelul Tribunalului în cadrul completelor specializate de conflicte de muncă și asigurări sociale unde un judecător are stabilit un coeficient de 15.
Asistenții judiciari își asumă responsabilitatea hotărârilor pronunțate prin motivarea acestora, motivare agreată și semnată de judecători, ceea ce implică și o anume responsabilitate și din perspectiva eventualelor casări.
Iată, deci, că în raport de prevederile Legii nr. 304/2004 cât și prin Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, se prevăd în mod expres la art. 36 - (1) Asistenții judiciari participă la deliberare cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.
(2) Asistenții judiciari sunt datori să studieze temeinic dosarele în cauzele la a căror soluționare participă, să respecte programarea ședințelor stabilită de președintele tribunalului și să se conformeze dispozițiilor date în aplicarea legii și regulamentelor.
În consecință, având în vedere și cutuma privind motivarea hotărârilor, fundamentată pe îndeplinirea obligațiilor trasate de președintele completului de judecată, asistenții judiciari se implică atât în măsurile premergătoare cât și ulterioare ședinței de judecată, justificând astfel acordarea sporului de risc și suprasolicitare, ce se susține a fi inexistent de către instanța de judecată.
Astfel, potrivit art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, "sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
În acest condiții este evidentă situația de discriminare a asistenților judiciari în raport de celelalte categorii de personal, respectiv judecători, procurori, magistrați asistenți și grefieri, personal care prin întreaga lor activitate contribuie la înfăptuirea actului de justiție.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
Casarea este un act procedural prin care se traduc în practică două dintre cele mai importante principii ale procedurii judiciare, respectiv contradictorialitatea și dreptul la apărare.
Doar în măsura în care părțile cunosc data și locul judecății, ele sunt puse într-o situație de egalitate, își pot pregăti apărarea, pentru ca apoi să prezinte în contradictoriu și într-o ședință publică toate împrejurările de fapt și de drept de care depinde soluționarea cauzei.
Potrivit art. 85 Cod procedură civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
La rândul său, art. 107 Cod procedură civilă îl obligă pe președintele instanței să verifice dacă părțile au fost legal citate și să dispună amânarea cauzei ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Această obligație este impusă judecătorului sub sancțiunea nulității actelor de procedură întocmite în cauză.
În cauză, deși acțiunea a fost formulată de 5 reclamanți, din analiza dovezilor de citare existente la dosarul de fond rezultă că reclamantul nu a fost citat niciodată pe parcursul derulării litigiului.
Potrivit art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, republicată, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Prin alin. 3 din același articol se prevede faptul că judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului.
Din analiza dovezilor de citare existente la dosarul de fond rezultă că judecata cauzei a avut loc fără citarea obligatorie a Consiliului Național de Combatere a Discriminării, care este autoritatea de stat în domeniul discriminării, cu personalitate juridică, garant al respectării și aplicării principiului discriminării.
Dispozițiile procedurale privitoare la citarea părților au un caracter imperativ iar nesocotirea lor conduce la nulitatea hotărârii pronunțate de instanță.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare.
Întrucât motivul de recurs analizat a atras casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei pentru nelegalitate, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs referitoare la fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Constanța,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 580/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiTRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C șiMINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în-, sector 5.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Jelena Zalman Vanghelița Tase
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu legal de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond -, ( - opinie separată)
Red. dec. jud. /10.07.2009
gref.
4 ex./13.07.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman Vanghelița Tase
