Drepturi salariale (banesti). Decizia 421/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 421
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
CONSILIUL JUDEȚEAN V împotriva sentinței civile nr. 110 din 22.01.2009 a Tribunalului Vaslui, intimați fiind: și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, intimata a depus la dosar întâmpinare, întâmpinare care a mai fost depusă insa și la termenul anterior, fiind comunicat duplicatul recurentului. S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Vaslui sub nr-, din data de 31.10.2008, reclamanta personal contractual angajat în cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Județean V, a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Județean V pentru a fi obligat la acordarea și plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % lunar, calculat la salariul de bază, pentru perioada 1.11.2005- 1.10.2007, proporțional cu timpul de muncă lucrat, actualizate în raport cu rata inflației calculată de la data scadenței fiecărui spor și până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496 din 28 iulie 2003 s-a procedat la uniformizarea sistemului de acordare a veniturilor salariale pentru personalul care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, că potrivit art. 9.2 și 31.1. din Ordinul Administrației și Internelor nr. 496 /2003, indemnizația de dispozitiv, în procent de 25 % din salariul de bază, se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, că obligația de acordare a indemnizației rezultă și din prevederile art. 13 din aceeași lege. În opinia sa, prin neacordarea sporului de dispozitiv se încalcă principiul egalității între cetățeni și al excluderii privilegiilor și discriminărilor (art. 1 alin. 2 lit. din Legea nr. 137/2000).
La dosarul cauzei a fost practică judiciară în materie, respectiv hotărârea judecătorească, definitivă și irevocabilă, prin care s-a dispus plata indemnizației de dispozitiv pentru restul personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Județean
În drept,și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1, 13 și 47 din Legea nr. 138/1999, dispozițiile art. 9, pct. 2 din Ordinul nr. 496/2003 privind modificarea Ordinului nr. 273/2002 și art. 1, alin 2, lit. e din nr.OG 137/2000, republicată.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți, arătând că întrucât dispozițiile art. 9.2. din Ordinul MAI nr. 496/2003 sunt generale, în sensul că se referă la personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, nefăcându-se nici o precizare clară cu privire la acordarea acestei indemnizații personalului civil din administrația publică locală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanta a avut în perioada 1.11.2005-1.10.2007, calitatea de salariat în cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Județean
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de conducere și gradații, respectiv din salariul de bază.
Conform art. 1 din Legea nr. 138/1999, dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale, Ministerului Justiției.
În temeiul art. 9 din nr.OUG 63/2003, Ministerul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003, prin care a fost completat Ordinul nr. 275/2002, în sensul introducerii pct. 9.2. având conținutul: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice."
Instanța de fond a apreciat că această completare o vizează și pe reclamanta, care își desfășoară activitatea ca personal civil (în sensul dat de art. 31 pct. 1 din Ordinul nr. 275/2002) în cadrul Administrației Publice Județene
Este evident că prin Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003, Ministerul Administrației și Internelor a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv (astfel cum s-a stabilit prin Legea nr. 138/1999) să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Prin această măsură s-a reușit înlăturarea discrepanțelor în ceea ce privește drepturile de natură salarială acordate personalului aflat în subordinea sau coordonarea Ministerului Administrației și Internelor, asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități.
Față de aceste considerente, instanța de fond a admis cererea formulată de către reclamanta și a obligat pârâtul să-i plătească drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % lunar, calculată la salariul de bază, începând cu data de 01.11.2005 până la data de 1.10.2007, proporțional cu timpul de muncă lucrat, actualizată în raport cu rata inflației, calculată de la data scadenței fiecărui spor și până la plata efectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Consiliul Județean V, prin reprezentanți legali, considerand-o nelegala si netemeinica.
În motivarea recursului se arată că Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, care de altfel este inopozabil, nefiind publicat in Monitorul Oficial, se poate aplica doar persoanelor expres enumerate la art.1 din Legea 138/1999, respectiv personalului militar si civil din Ap. si Ministerul Justitiei,în caz contrar prin extinderea beneficiarilor ar însemna să se admită posibilitatea acordării unor indemnizații prin acte normative cu putere inferioară legii și care să reglementeze cu caracter general sistemul de salarizare al tuturor bugetarilor, ceea ce nu este legal.
Sistemul actual de salarizare aplicabil domeniului de activitate, nu prevede acordarea indemnizației de dispozitiv și pentru categoria salariaților din care fac parte reclamanții.
Sporul de dispozitiv se încadrează între sporurile pentru misiune permanentă, în sensul că persoana care beneficiază de plata acestui spor se află în dispozitiv, în regim comandat, adică se află în permanență la dispoziția unității, fiind obligată să intervină ori de câte ori este nevoie, la orice oră din zi și din noapte.
Acest ordin reprezintă o normă metodologică de punere în aplicare a legii, neputând modifica legea. Rezultă, așadar, că prin acest act nu s-a adus o modificare a legii, în sensul că toți angajații administrației publice să beneficieze de această indemnizație ci a fost precizat faptul că și salariații din cadrul administrației publice care au fost comasați în cadrul Ministerului Administrației și Internelor să beneficieze de această indemnizație.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatei și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Reclamanta-intimata a avut calitatea de personal contractual la Consiliul Județean V pana la data de 1.10.2007.
Problema litigioasă este dacă acesteia i se aplică, în mod direct sau prin analogie (din perspectiva dispozițiilor OG137/2000) prevederile art. 9.2 din Anexa 1 Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 275/2002, astfel cum a fost modificat prin Ordinul 496/2003, pentru a fi beneficiara sporului de dispozitiv de 25%.
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată de Legea 138/1999 (art. 13) act normativ ce vizează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și ale personalului civil din aceste instituții.
Prin Ordinul 496/2003 de modificare și completare a Ordinului 275/2002, de punere în aplicare a Legii 138/1999, se prevede în art. 9.2 că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Potrivit aceluiași ordin, prin personalul civil il reprezinta funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor Legii 138/1999 cu Ordinul 496/2003 de completare a Ordinului 275/2002 se reține că reclamanta, ca personal contractual al administratiei publice locale, nu poate fi beneficiara acestor acte normative ce reglementează sporul de dispozitiv.
Este reală susținerea intimatei că s-a urmarit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizație de dispozitiv (astfel cum s-a stabilit anterior prin Legea 138/1999) să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. S-a avut însă în vedere doar personalul civil ce desfășoară activitate în cadrul unor servicii ale internelor din administrația publică, ce a fost preluat în urma reorganizării, tocmai pentru a se evita crearea unei situații discriminatorii între personalul rămas la interne și cel preluat de administrație.
Reclamanta intimata nu este îndreptățita la sporul de dispozitiv nici din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 2 combinat cu art. 27 din OG137/2000 și art. 16 din Constituția României. Aceasta deoarece nu se poate reține analogia si comparabilitatea cerută de actele normative ce sancționează discriminarea.
Activitățile desfășurate de personalul vizat de dispozițiile Legii 138/1999, cu precizările făcute în Ordinul 246/2003 de modificare a Ordinului 275/2002 presupun o disponibilitate permanentă a acestuia de a participa dincolo de durata normală de lucru, la servicii operație sau speciale, în regim comandat în dispozitiv.
Ori, atat timp cat activitatea reclamantei a fost cea de secretar-dactilograf, este fara echivoc ca aceasta nu poate fi indreptatita la acordarea unui spor destinat personalului își desfășoară activitatea în regim comandat, cu un specific clar stabilit, și prin urmare nu i se pot aplica prin analogie dispozițiile art. 13 din Legea 138/1999.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul disp. art. 312 al.1 Cod procedură civilă, constatand ca prima instanta a solutionat cauza pe fond cu aplicarea gresita a legii, fiind incident motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 pr.civ. va admite recursurile și va modifica în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulat de pârâtul Consiliul Județean V împotriva sentinței civile nr.110/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean V privind acordarea sporului de dispozitiv.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
19.05.2009
Tribunalul Vaslui:
-
-.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
