Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 424/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 424
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de recurenții: MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE B, recurent MINISTERUL FINANȚELOR PE - prin I împotriva sentinței civile nr. 309 din 27. 02. 2008 Tribunalului Iași, intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată;- recurentul Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar, prin registratura instanței, răspunsul la excepția invocată de instanță la termenul anterior privind prescripția dreptului la acțiune a reclamantului pentru perioada 1.10.2004 - 12.10.2004.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, referitor la excepția privind tardivitatea declarării recursului de către Ministerul Economiei și Finanțelor, excepție invocată de Curtea de Apel Iași prin încheierea de ședință din 10 VI 2008 în ds-,revine si constată că recursul este declarat în termen în raport de înscrisul depus la fila 6 la dosarul - al ICCJ.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul sub nr.-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Ministerul Public, Departamentul Național Anticorupție, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea primilor 2 pârâți la plata actualizată, a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % prevăzut de art. 47 din Legea 50/ 1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1.10.2004 și până la data de 01.10.2005 și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților și obligarea pârâților să înregistreze în carnetul de muncă sporul de 50% pentru perioada solicitată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50 /1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar și că ulterior, prin art. 50 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27 /2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
A mai menționat că la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor 2 factori de risc.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanț ca inadmisibilă, invocând și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, motivat de faptul că potrivit art.36 al.2 din OG.27/29.03.2006, competența de soluționare a cererii revine Curții de Apel București.
Totodată pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
S-a susținut că art. 47 din Legea nr. 50/1996, învederat de reclamant în susținerea pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată a fost abrogat total și explicit prin art. 1 pct. 52 din nr.OG 83/2000 și că potrivit art.62 al.3 din Legea nr.24/2000, abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv.
Direcția Națională Anticorupție a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii ca nelegală.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat precizări prin care solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive și menționează și sediul procedural.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Având în vedere disp.art.21 din Constituția României și art.6 din CEDO, instanța respins excepția inadmisibilității acțiunii.
Cu privire la excepția necompetenței materiale, instanța de fond a retinut ca întrucât disp.art.36 alin.2 din OUG nr.27/2006 se referă la situația când personalul salarizat este nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, în speța de față nefiind incidente aceste prevederi, ci disp.art.281 din Codul muncii.
Totodată, instanța de fond, față de disp.art.1 din OG.nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.148/2002, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Reclamantul a formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă- Constituția potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În speță, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Ministerul Publica invocat faptul că acest articol ar fi fost abrogat prin NR.OG 83/2000 de modificare a Legii 50/1996.
Tribunalul a constatat că legea incidentă în cauză are caracter de lege organică conform disp. art. 73 pct. 1 lit. e din Constituție. În art. 47 se prevede că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar.
Acest text a fost într-adevăr abrogat, așa cum susține Ministerul Public prin art. 42 al OG83/2000. Abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât ordonanța 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 54 pct.2).
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege în vigoare în perioada de referință să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
Pentru considerentele expuse, instanța de fond respins excepțiile inadmisibilitatii actiunii, necompetentei materiale, lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor iar pe fond, a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE B si MINISTERUL FINANȚELOR PE obligand paratii sa plateasca, respectiv sa aloce sumele necesare,sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica pe perioada 1.10.2004-01.10.2005.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE B si MINISTERUL FINANȚELOR PE criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, Ministerul Economiei și Finanțelor susține că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Arată recurentul că nu există raporturi juridice între el și reclamantul -intimat, iar în conformitate cu dispozițiile art.47 alin.4 din Legea 500/2002 creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Citând dispoziții din OUG 75/2008 și Ordinul comun nr.1859/C/2484/26650-/C, recurentul susține că, dată fiind existența unor obligații de plată stabilite prin aceste acte normative, nu se impune pronunțarea unei hotărâri care să oblige la ceea ce este deja obligat prin lege.
Ca atare, solicită admiterea recursului și a excepției lipsei calității procesuale pasive și, în consecință, respingerea acțiunii în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Mai solicită respingerea cererii de chemare în garanție, având în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.60 Cod procedură civilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE susțin că hotărârea este pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Consideră că în mod greșit a reținut prima instanță că a intervenit o întrerupere a prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului, actiunea fiind partial prescrisa iar pe fondul litigiului considera ca art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat prin pct.42 din OG 83/2000.
Mai sustin recurentii ca in mod nelegal s-a respins si cererea de chemare in garantie,fiind incidente in cauza disp.art.60 pr.civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor.
În recurs a fost depusa minuta Deciziei nr.21 din 10 martie 2008 pronuntata de ICCJ.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel reține următoarele:
Cu privire la recursul declarat de pârâtii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, Curtea constată că acestea sunt fondate.
Potrivit dispozițiilor art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Așadar, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut lunar, solicitat de intimații reclamanți, este un drept salarial.
Art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Prin dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii se prevede, pentru situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale, și care este data nașterii dreptului la acțiune, respectiv "data la care drepturile respective erau datorate".
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită, care începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, care este data la care, conform art. 161 alin. 1 Codul muncii, se plătește salariul, cel puțin o dată pe lună.
Intimatul-reclamant a solicitat plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 1.10.2004-1.10.2005, însă acțiunea a fost formulată la data de 12.10.2007, când era împlinit termenul de prescripție extinctivă pentru o parte din drepturile salariale succesive solicitate.
Potrivit art.16 lit. a din Decretul 167/1958, pentru a avea efect întreruptiv al prescripției, recunoașterea dreptului la care se referă textul trebuie să fie neîndoielnică. În speță, actul normativ are ca obiect aprobarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 și a Planului de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 și Cap. VI, pct.3.2, Anexa 2 prevede ca obiectiv pentru anul 2005,Plata sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate pentru care nu există hotărâri judecătorești aferente perioadei 2000- 2004", fără a face referire la sporul de risc și suprasolicitare de 50%, pentru a se putea vorbi de o recunoaștere neîndoielnică, cu atât mai mult cu cât acțiunile judecătorești având ca obiect plata acestui spor au fost înregistrate pe rolul instanțelor începând cu anul 2007, astfel că dreptul nu putea fi recunoscut în anul 2005.
Nu se poate considera nici că dreptul s-a născut după pronunțarea Deciziei în interesul legii nr.21/10.03.2008. Aceasta deoarece deciziile pronunțate în interesul legii nu au efect întreruptiv de prescripție, scopul declarat al recursului în interesul legii fiind doar acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe teritoriul țării, în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești și nu de recunoaștere a unor drepturi. Decizia în interesul legii presupune, implicit, că persoane interesate s-au adresat, anterior pronunțării acesteia, instanțelor judecătorești, în vederea recunoașterii dreptului patrimonial pretins a fi supraviețuit dispozițiilor de abrogare prevăzute de OG nr. 83/2000, și că instanțele judecătorești au soluționat aceste cereri, deci că dreptul la acțiune - care nu se confundă cu dreptul material - se născuse. Prin urmare, nimic nu a împiedicat pe intimați, ca și pe orice altă persoană, să ceară, deci să exercite dreptul la acțiune supus prescripției, și, eventual, să obțină în justiție, anterior pronunțării deciziei în interesul legii, protecția dreptului său material.
Prin urmare, față de data introducerii acțiunii reclamantul este îndreptățit să pretindă drepturi salariale doar într-un interval de 3 ani anterior introducerii acțiunii, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii coroborat cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958. Ca atare, drepturile constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.10.2004- 12.10.2004 sunt prescrise extinctiv.
Reclamantul este insa indreptatit la acordarea sporului pentru perioada 13.10.2004-1.10.2005 intrucat este fara echivoc ca au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, respectiv art 47 din Legea 50/1996, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
În acest sens este și Decizia în interesul legii nr.21 din 10.03.2001 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe conform art.329 (3) pr.civ.
Cu privire la recursul MINISTERULUI FINANȚELOR PE, Curtea retine urmatoarele.Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamant, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține recurentul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de aceștia erau deja prevăzute într-un titlu executoriu. Prin urmare, nu poate fi reținut motivul de recurs privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 pr.civ combinat cu art. 312 al.1 pr.civ. Curtea va admite recursurile declarate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE B, va modifica în parte sentința, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune și respingerii acțiunii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâții pentru perioada 1.10.2004-12.10.2004.
Va respinge recursul Ministerului Economiei și Finanțelor.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE B împotriva sentinței civile nr.309 din 27.02. 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte in sensul ca:
Respinge, ca prescrisă, acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pâratii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE B și Ministerul Finanțelor Publice privind acordarea sporului de risc si suprasolicitare pentru perioada 1.10.2004-12.10.2004.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței ce nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei si Finantelor impotriva aceleiasi sentinte.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -,
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
20.05.2009 - 02 ex.
Tribunalul Iași: -,.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
