Drepturi salariale (banesti). Decizia 4554/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1936/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4554/
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI Șl LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.494 din 05 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Civilă, în dosarul nr-(234/C/2008), în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, având ca obiect - drepturi bănești, despăgubiri 1700 RON.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 494/5.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași - Secția Civilă în opinie majoritară a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Călărași; a obligat în solidar pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Călărași să plătească reclamantului suma de1700 lei reprezentând despăgubiri echivalente cu stimulentele neacordate acestuia în mod discriminatoriu prin Ordinul nr.1921/C/2005 al Ministerului Justiției, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflație începând cu luna decembrie 2005 și până la plata lor efectivă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în cuantum de 1700 lei judecătorilor care aveau o vechime cuprinsă între 0-3 ani în cuantum de 500 lei personalului serviciului de protecție socială de pe lângă tribunale (consilieri de reintegrare socială și supraveghere) și personalului contractual al instanțelor și în cuantum de 900 lei funcționarilor publici, fundamentarea măsurii de acordare a stimulentelor fiind bazată pe prevederile art.4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 din Lg. nr. 146 1997 acordate prin Ordinul 2404/C/2004 potrivit cărora "principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor sunt: rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificativele anuale de foarte bine sau bine, complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora, celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lipsa sancțiunilor disciplinare".
salarale reprezintă adaosuri salarale, deci sunt drepturi în sensul art. 155 și art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii.
În plus. art. 2 al. 1. art. 6. lit. a și lit. c și art. 8 din nr.OG 137/2000 ocrotesc, în mod deplin și egal. toate drepturile sociale (indiferent dacă sunt salarale sau cu alt caracter), acordate in temeiul raportului de muncă. Deci, este incontestabil faptul ca dreptul la stimulentele salarale sunt drepturi recunoscute de lege în domeniul economic. Faptul că. pentru plata acestor drepturi, sunt prevăzute anumite criterii de performanță profesională, nu afectează în nici un caz caracterul de drept de natură salarala (remuneratorie) a stimulentelor salarale, reclamanții având și o "speranță legitimă" pentru beneficiul acestui drept (în sensul practicii Curții Europene a Drepturilor Omului), cu atât mai mult cu cât nu s-a putut face dovada, în condițiile art.287 din Codul muncii, a neîndeplinirii acestor criterii.
Însă, în fapt, pârâții au operat o selecție arbitrară între criteriile de acordare a stimulentelor salarale "cu ocazia sărbătorilor de iarnă" din decembrie 2005, în sensul că au considerat prioritar și peremptoriu criteriul vechimii în funcție până la 3 ani ai beneficiarilor, în detrimentul criteriilor de performanță profesională. Acest criteriu exclusivist și discriminatoriu a fost aplicat însă numai judecătorilor, nu și celorlalte categorii din personal (nici chiar personalului Ministerului Justiției asimilat magistraților).
Ca atare, prin excluderea asistenților judiciari de la acordarea stimulentelor, reclamantul asistent judiciar a fost supus - ca și majoritatea judecătorilor - la o dublă discriminare, acesta fiind exclus de la beneficiul stimulentelor salariale, atât sub pretextul vechimii mai mari de 3 ani, cât și cel al funcției (aceasta nefiind inclusă printre funcțiile care beneficiază de stimulente, deci există o discriminare directă) această selecție făcută de Ministerul Justiției nereprezentând o metodă adecvată și necesară pentru atingerea scopului legitim urmărit prin acordarea de stimulente salariale.
Reclamantul a solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, cerere pe care instanța o găsește admisibilă, ținând cont și de prevederile art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin.4 din Codul muncii.
Potrivit art. 1084 din Codul civil daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speță este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constatate în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
Astfel, fiind încălcate dispozițiile art. 16 alin.1 și 2 din Constituția României, art.1 alin.2 lit.e, pct.i din OG nr. 137/2000, art.2 alin. 1-3, art.29, pct.2 din OG nr. 137/2000, art.2, pct.2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art. 19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art.5, 6, 165, 269, 292 din Codul muncii și a art. 1082, 1084 și 1049 Cod civil, instanța de fond a apreciat întemeiată cererea reclamantului, a admis-o și a obligat în solidar, pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Călărași să-i plătească suma de 1700 lei reprezentând despăgubiri echivalente cu stimulentele neacordate acestuia în mod discriminatoriu prin Ordinul nr.1921/C/2005 al Ministerului Justiției, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflație începând cu luna decembrie 2005 și până la plata lor efectivă.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat, recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- Soluția primei instanțe este pronunțată cu aplicarea greșită a legii- art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 s-a aprobat repartizarea unui fond destinat doar anumitor categorii de personal din aparatul propriu al Ministerului Justiției și din instanțele judecătorești, printre care nu se numărau si asistenții judiciari.
Asistenții judiciari îndeplinesc o funcție similară celei de judecător concluzia la care se ajunge fiind total greșită, întrucât nu se poate reține existența unor situații analoage din punctul de vedere al reglementărilor legale cu incidență în ceea ce privește conținutul celor două funcții, de magistrat, pe de o parte, si de asistent judiciar, pe de altă parte.
Statutul judecătorilor și procurorilor este reglementat pe larg în cuprinsul Legii nr.303/2004, republicată, cu completările ulterioare, în vreme ce statutul funcției de asistent judiciar este reglementat de art.55 și de următoarele din Titlul V - "Asistenții judiciari" din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, completată.
Asistenții judiciari beneficiază de anumite drepturi de care beneficiază și magistrații și sunt supuși la incompatibilități și interdicții, precum și acelorași sancțiuni disciplinare ca și magistrații, însă asemănările dintre funcții se opresc aici.
- Nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze asistenților judiciari dreptul de a primi stimulente.
- asistenții judiciari nu fac parte din de personal pentru care se pot utiliza ca stimulente fondurile constituite în temeiul art.25 din Legea nr.146/1997.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, având în vedere că sistemul de salarizare este guvernat, printre alte două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 din muncii) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studii treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizări determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compun se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art.1 Codul muncii ).
În speță, nu este vorba despre aplicarea unui act normativ cu putere de lege, ci despre un Ordin al Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, aplicat arbitrar ce nu intră în sfera de reglementare a actelor cu putere de lege, adoptate de legiuitor.
financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu retribuția, iar acordarea sau neacordarea acestor stimulente le conferă un caracter incert, imposibil de prevăzut, astfel încât nu constituie un drept.
Însă, în speță, s-a realizat o selecție arbitrară între criteriile acordare a stimulentelor salariale "cu ocazia a sărbătorilor de iarnă" decembrie 2005, în sensul că s-a considerat prioritar criteriul vechimii în funcție până la 3 ani a beneficiarilor, în detrimentul criteriilor de performanță profesională.
Deși criteriile de repartizare a stimulentelor prevăzute de Normele interne au caracter exemplificativ și de recomandare ele au fost aplicate arbitrar. s-au acordat următoarelor categorii socio-profesionale:pentru întregul personal din aparatul propriu al Ministerului Justiției, indiferent de funcție sau vechime; din cadrul personalului instanțelor judecătorești, numai pentru judecătorii cu o vechime de 0-3 ani, consilierii de reintegrare, funcționarii publici, personalul contractual (aceștia din urmă fără deosebire de vechime).
Astfel, în cadrul personalului din justiție s-au aplicat tratamente diferențiate arbitrare și discriminatorii, în funcție de locul de muncă (categoria socio- profesională).
Prin decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale, dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, au fost declarate neconstituționale, însă în considerentele acestei decizii Curtea Constituțională a constatat că aceste prevederi sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciare sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Discriminarea și implicit necesitatea protecției în temeiul dreptului la un tratament egal, există doar în cazul recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori celor recunoscute de lege însă în situația de față nu poate fi vorba despre discriminare întrucât nu există un drept la acordarea de stimulente ori a unui drept de a fi premiat, conferit și garantat prin vreun act normativ, legea recunoscând ordonatorilor de credite doar posibilitatea de a acorda stimulente, cu respectarea criteriilor pentru repartizare stabilite prin norme interne aprobate prin ordin al Ministerului Justiției.
Protocolul nr.12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, intrat în vigoare pentru România ulterior Hotărârii nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, consacră interzicerea generală a discriminării cu referire la exercitarea oricărui drept prevăzut de lege, ceea ce în speță nu are aplicabilitate, în condițiile în care nu există un text legal care să recunoască dreptul asistenților judiciari la stimulente.
Astfel, față de cele reținute în precedent, cum instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală în sensul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată cu recurs în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.494/5.03.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimatul-pârât TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI.
Modifică sentința atacată în sensul că:
Respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./21.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
