Drepturi salariale (banesti). Decizia 4871/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3065/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4871/
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin A
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenții: Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.388/F din data de 25.03.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Tribunalul Ialomița, Curtea de Apel București, având ca obiect "drepturi bănești spor de indemnizație de 10%".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, Ministerul Justiției a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2
Curtea având în vedere faptul că prin cererea de recurs Ministerul Justiției a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.388/F din data de 25.03.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția civilă, în dosarul nr-, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, și a fost constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantei pentru perioada 01 martie 2004 - 01 iulie 2004. fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul Ialomița și Ministerul Finanțelor Publice și au fost obligați, în solidar, pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul Ialomița să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând indemnizația de 10% lunară din salariul brut pentru perioada 01 iulie 2004 - 30 decembrie 2005.
Prin aceeași sentință, s-a admis cererea de actualizare cu indicele de inflație la data plății efective a sumelor acordate și a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune a pretențiilor aferente perioadei 01.03.2004 - 01.07.2004, excepție ridicată din oficiu de instanță, că este întemeiată, având în vedere dispozițiile art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii raportat la data la care a înțeles reclamanta să formuleze prezenta cerere, respectiv 10.07.2007. Pe cale de consecință, instanța constată prescris dreptul la acțiune al reclamantei pentru perioada 01.03.2004 - 01.07.2004.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că dispozițiile art.6 alin.2 din Codul Muncii stipulează că tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plata egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar OG 137/2000 aprobată prin Legea 48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004 prevede la art.1 alin.2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
De asemenea, conform art.20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Potrivit art.19 pct.3 din Legea 50/1996, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
Reclamanta din prezenta cauză a îndeplinit funcția de grefier în cadrul Tribunalului Ialomița, neefectuând activități din cele enumerate mai sus. Deși a îndeplinit aceeași funcție, iar în virtutea funcției, aceeași muncă egală cu beneficiarii sporului de 10%, ea nu a primit acest drept, fiind astfel prejudiciată și discriminată. Are loc astfel o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG137/2000 aprobată prin Legea 48/2002 modificată prin Legea 27/2004 și art. 6 alin.2 din Codul Muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împrejurarea că reclamanta nu a desfășurat activități din cele prevăzute in art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 și nu este astfel îndreptățită la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege nu poate conduce la respingerea pretențiilor reclamantei, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, pârâtul Ministerul Justiției neputând invoca propria sa culpă discriminatorie.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective, s-a apreciat că, în speța ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real, suferit de reclamantă ca urmare a neacordării unor drepturi bănești de natură salarială.
Repararea prejudiciului se face în condițiile răspunderii civile contractuale.
Beneficiul nerealizat, ca parte a prejudiciului suferit de reclamantă, este datorat devalorizării monetare survenite între data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate, și data plății efective, pe cale de consecință măsura reparatorie adecvată fiind actualizarea sumelor cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume, la data plății efective.
Având în vedere și evoluția economico-socială actuală, cât și soluțiile doctrinare și jurisprudențiale în materie, tribunalul a considerat că în materia dreptului muncii daunele pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor bănești se pot concretiza nu numai în dobânda legală, ci și în actualizarea cu indicele de inflație, de la data când fiecare sumă ar fi devenit scadentă, la data plății efective, principiul primordial ce se cere a fi respectat fiind repararea în totalitate a prejudiciului suferit.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9.pr.civ. recurentul Ministerul Justiției a arătat că instanța de judecată, cu respectarea competențelor stabilite prin dispozițiile legale, se impunea să analizeze pretențiile afirmate de reclamantă prin prisma prevederilor legale speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate.
Or, prin interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor legale și statuând în sensul obligației stabilite în sarcina pârâților prin dispozitiv, de a plăti un " drept" neprevăzut de lege, se instituie noi norme, act pentru îndeplinirea căruia este necompetentă absolut, ceea ce constituie astfel o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, încălcându-se astfel principiul separării puterilor în stat.
În nici un caz competența de a reconsidera poziția față de drepturile salariale cuvenite magistraților nu revine instanței de judecată ci legiuitorului, reprezentând o problemă de legiferare și nu de interpretare a unei legi.
Precizează recurentul că potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară."
De asemenea, în conformitate cu prevederile art.3 alin.8 din OG nr.8/2007 " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport de timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate."
Astfel cum rezultă din dispozițiile legale enunțate mai sus, beneficiază de procentul de 10% din salariul brut numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acestea și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate.
Totodată, prin art.38 alin. (2), art.42 alin.(2) și art.48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/2005 se dispune:"Personalul este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora, iar în cadrul secției, de către președintele secției. Atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt cuprinse în fișele posturilor. Președintele instanței stabilește, prin ordin de serviciu, repartizarea personalului pe secții, în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia".
În vederea acordării indemnizației de 10% din salariul brut prevăzută de art. 19 din Legea nr.50/1996 și în prezent de art.3 alin.8 din OG nr.8/2007, persoana care are stabilite atribuții în fișa postului dintre cele menționate de dispozițiile articolului citat completează un raport în care precizează atribuția îndeplinită cât și timpul efectiv lucrat, referat care se conformă de superiorul acestuia, în baza acestui referat se completează pontajul lunar compartimentul economic efectuând plata în funcție de timpul efectiv lucrat.
Așadar nu se poate reține existența unei stări de discriminare între grefierii care participă la activitățile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 50/1996 și cei care nu participă la acestea întrucât așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională prin deciziile pronunțate principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport de persoanele aflate în situații diferite.
Mai mult, prin Hotărârea nr.333 din 8.10.2007, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării fiind sesizat cu o petiție adresată acestuia de persoane care îndeplinesc funcția de grefieri prin care se solicita constatarea existenței unei discriminări generate de prevederile art.8 din OG nr.8/2007, a constatat că faptele prezentate nu constituie acte de discriminare conform nr.OG137/2000.
Mai arată recurentul că dispozițiile art. 19 din Legea nr. 50/1996 și art.3 alin.8 din OG nr.8/2007 nu contravin art. 6 alin. 2 din Codul Muncii care consacră pentru toți salariații principiul potrivit căruia pentru muncă egală și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod legal, întrucât personalul auxiliar de specialitate care nu desfășoară activitățile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 50/1996 nu desfășoară o muncă egală cu cei care îndeplinesc atribuțiile în discuție. Legiuitorul a înțeles să atribuie o indemnizație concretizată printr-un procent la salariu brut în raport cu timpul efectiv lucrat numai personalului care desfășoară activități ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate, tocmai pentru că activitatea în discuție este diferită de celelalte activități îndeplinite în mod obișnuit de personalul auxiliar.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, în recursul său, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. a arătat ca soluția instanței de fond este netemeinică si nelegală. Potrivit art.19 al.3 din Legea nr.50/1996 "(3) care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, a actelor de publicitate imobiliara, a celor de executare penala si executare civila, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum si cei care sint secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de i indemnizație lunara de 10% din salariul brut, calculata in raport cu timpul efectiv lucrat in aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază si conducătorii de carte funciara." Totodată, conform art.3 alin.8 din OG nr.8/2007 proivind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești si a parchetelor de pe lingă acestea, precum si din cadrul altor unități din sistemul justiției, " care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, a actelor de publicitate imobiliara, a celor de executare penala si executare civila beneficiază de i indemnizație lunara de 10% din salariul brut, calculata in raport cu timpul efectiv lucrat in aceste activități." Pe de alta parte nu pot fi reținute susținerile reclamanților potrivit cărora intre grefierii care participa la activitățile prevăzute de art.19 din Legea nr.50/1996 si cei care nu participa la acestea ar exista o stare de discriminare, intrucit, asa cum s-a statuat si de Curtea Constituționala prin deciziile pronunțate, principiul egalități nu se opune ca o lege sa stabilieasca reguli diferite in raport cu persoane care se afla in situații diferite.Așadar, tratamentul diferențiat sub aspectul salarizării personalului auxiliar de specialitate are o justificare obiectiva, un scop legitim, constind in recompensarea unei activități specifice, suplimentare.
Față de cererea reclamanților privind obligarea Ministerului Economiei si Finanțelor la alocarea sumelor nesare plații drepturilor salariale, arată recurentul că invocă excepția lipsei calității procesuale pasive pe considerentul neindeplinirii condițiilor necesare prevăzute de art.282 din Codul Muncii. Ministerul Economiei si Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, întrucat ministrul economiei si finanțelor este ordonator principal de credite pentru instituțiile din subordinea sa, neputand fi obligat la plata pentru salariații altor instituții. Rolul Ministerului Economiei si Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum si a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea nr. 500/2002.
Mai arată recurentul că între Ministerul Economiei si Finanțelor si reclamanți nu există nici un raport de muncă izvorand din contractul de muncă, acesta neputand fi obligat la plata unor eventuale sume ce ar decurge dintr-un asemenea raport care există între Ministerul Justiției și reclamanți.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate și de temeiurile de drept invocate de către recurenți, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, Curtea constată că este fondat.
Astfel, față de atributiile ce revin acestei institutii, aceasta nu are legitimare procesuala pasiva, exceptia invocata fiind intemeiata. Pretentiile reclamantei intimate decurg din raporturi juridice de dreptul muncii astfel incat nu pot fi indreptate decat impotriva angajatorilor. Or, intre Ministerul Finantelor Publice si reclamanta intimata nu exista raporturi juridice care sa dea dreptul acesteia din urma sa solicite plata acestor sume sau alocarea sumelor necesare efectuarii platii. Atributiile ce revin Ministerului Finantelor Publice in legatura cu elaborarea proiectului bugetului de stat sunt de natura administrativ fiscale si fac parte parte din speficul activitatii acestei institutii publice, fiind exercitate in conditiile legii. Acestea nu creeaza raporturi juridice intre Ministerul Finantelor Publice si orice alt subiect de drept si nu justifica legitimarea procesuala pasiva a ministerului, caruia nu-i poate fi impusa modalitatea de eleborare a proiectului bugetului si de rectificare a acestuia in sensul includerii sau nu a unei anumite sume de bani in acest buget. Mai retinem ca potrivit dispozițiilor nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice in temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se incadreaza obligația de plata respectiva, ordonatorii principali de credite bugetare avand obligația de a lua masurile ce se impun pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Retinand calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finantelor Publice, prima instanta a facut o aplicare gresita a legii, fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct 9 Cpc.
Referitor la recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea reține că este de asemenea fondat.
În acest sens, avem în vedere că potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, act normativ în vigoare în perioada ce face obiectul acțiunii, " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară."
Acordarea acestei indemnizații era condiționat, după cum reiese cu claritate din textul citat, de participarea la efectuarea actelor legate de procedura reorganizării judiciare și a falimentului.
Or, chiar tribunalul a reținut că intimata reclamantă nu îndeplinește această condiție, recunoscand totuși acest drept în baza principiului nediscriminării.
Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile existenței unei situații discriminatorii, deoarece stabilirea dreptului la plata acestei indemnizații unei anumite categorii de grefieri a fost determinată de atribuțiile specifice pe care le exercitau, existand astfel o justificare obiectivă a diferenței de tratament. Mai mult, acordarea indemnizației era realizată numai în raport cu timpul efectiv lucrat în acest activități.
Mai reținem că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin Decizia nr.24 din 12 mai 2008, că "dispozițiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, și ale art. 3 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Avand în vedere obligativitatea acestei decizii, conform art. 329 alin 3 Cpc, Curtea constată că pria instanță a făcut o aplicare greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct 9 Cpc.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursurile, va modifica, în tot, sentința recurată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, va respinge acțiunea formulată împotriva acestui pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, va fi respinsă acțiunea formulată împotriva celorlalte părți, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.388/F din data de 25.03.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Tribunalul Ialomița, Curtea de Apel București.
Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, respinge acțiunea formulată împotriva acestui pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea formulată împotriva celorlalte părți, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
20.07.2009
Jud. fond:;
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Enache Daniela Georgeta
