Drepturi salariale (banesti). Decizia 5004/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3581/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5004R
Ședința publică de la 3 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, împotriva sentinței civile nr.151F din data de 12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, ., -, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Ialomița, Ministerul Justiției și expert Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, având în vedere că recurentul a solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod pr. civ. Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 151F din data de 12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă, au fost respinse, ca nefondate, excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în judecată, a prescrierii dreptului la acțiune al reclamanților pentru anul 2004 și a prematurității acesteia, pentru anii 2005 - 2006, excepții formulate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost respinsă excepția ridicată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții, ., - și, împotriva pârâților Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Ialomița, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă cererea formulată de reclamanta, împotriva acelorași pârâți și au fost obligați aceștia din urmă să achite reclamantei contravaloarea primelor de vacanță aferente anilor 2004 - 2006, inclusiv, actualizată în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, cu privire la excepțiile ridicate în cauză, că sunt nefondate, pentru considerentele de mai jos:
Astfel, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a unei părți nu poate fi primită, fără a se încălca principiul liberului acces la justiție.
Atât timp cât prin lege nu se reglementează în mod expres vreun caz care împiedică reclamanții să cheme în judecată Ministerul Economiei și Finanțelor, respingerea cererii acestora ca fiind inadmisibilă nu are suport legal.
Nici excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamanților pentru drepturile solicitate pe anul 2004 nu este fondată în raport de faptul că prin nr.OUG146/2007 se recunoaște existența dreptului la primele de vacanță și se stabilesc moduri de achitare a acestora, în cauză găsindu-și aplicarea și dispozițiile art.16 și următoarele din Decretul nr.167/1958.
În sfârșit, prematuritatea acțiunii reclamanților pentru drepturile aferente anilor 2005 - 2006 apare de asemenea ca fiind nefondată.
Motivația în sensul admiterii acestei excepții, făcută de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, neavând nici logică și nici suport legal, întrucât faptul că anumite drepturi solicitate de reclamanți nu își găsesc loc în reglementarea actuală, constituie motiv de respingere a cererii acestora ca neîntemeiată, iar nu motiv de respingere cererii ca fiind prematură.
Și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de apare nefondată, atât timp cât în cauză acesta a fost citat, potrivit art.27 alin.3 din nr.OG137/2000, în calitate de expert în nediscriminare și nu ca pârât.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că este întemeiată doar acțiunea reclamantei, care a ocupat și ocupă funcția de aprod, cererea celorlalți reclamanți care îndeplinesc funcția de șoferi fiind neîntemeiată.
Potrivit art.411din Legea nr.50/1996, introdus prin nr.OG83/2000, s- stabilit dreptul pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate la plata unei prime de concediu pe lângă indemnizația de concediu.
Ulterior, prin aplicarea nr.OUG177/2002, aceste drepturi pentru magistrați au fost abrogate, iar pentru personalul auxiliar au fost suspendate prin legile bugetare succesive până la data intrării în vigoare a nr.OG8/2007.
Prin urmare, în toată această perioadă dreptul la prima de vacanță pentru personalul auxiliar de specialitate din justiție a fost suspendat, aceasta reieșind și din interpretarea Deciziei Secțiilor Unite ale nr. XXII din 12 decembrie 2005 și încheierea de ședință din 21 mai 2007.
Pe de altă parte, potrivit art.3 alin.3 din Legea nr.567/2004, rezultă că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și funcțiile de agent procedural și aprod, aceștia din urmă fiind îndreptățiți a primi și toate drepturile de salarizare cuvenite acestui personal.
Funcția de șofer devine conexă abia la data de 22 iulie 2007, când au intrat în vigoare modificările art.3 alin.3 din Legea nr.567/2004, prin Legea nr.17/2006.
În cauză nu se poate constata nici existența unei situații de discriminare în care s-ar fi aflat reclamanții șoferi și aceasta, întrucât, prin natura atribuțiunilor funcțiilor lor, acestea diferă de atribuțiunile personalului auxiliar de specialitate.
Or, în concepția legiuitorului există discriminare atunci când deosebirea, excluderea, restricția sau preferința au la bază unul din criteriile prevăzute de art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 și se referă la persoanele aflate în situații comparabile, tratate în mod diferit, datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în acest articol.
De asemenea, O, legat de art.14, privind interzicerea discriminării, din Convenție a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații omoloage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă ( - decizia din 5 octombrie 2000, și alții contra ).
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 și art.3041pr.civ. pârâtul a arătat că invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, arătând că acesta nu poate fi obligat la plata către salariații altor instituții.
Pe fond, recurentul a arătat că instanța a nesocotit dispozițiile Legii nr.500/2002.
Faptul că Ministerul Finanțelor Publice gestionează bugetul de stat, nu ii conferă acestuia dreptul de a încălca legea finanțelor publice, prin alocări de fonduri din diverse capitole bugetare, nici o cheltuială neputând fi angajată și efectuată în lipsa unei baze legale ( art. 14 din Legea nr.500/2002).
S-a mai arătat că între Ministerul Finanțelor Publice și reclamantă nu exista nici un fel de raporturi legale sau contractuale, care să justifice chemarea în judecată a instituției.
Raporturile de munca sunt între reclamantă, pe de o parte, și instituțiile în care își desfășoară activitatea, pe de altă parte, Ministerul Justiției fiind ordonatorul principal de credite pentru aceasta, de altfel singura instituție care își elaborează proiectul de buget.
Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat, în funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, de necesitățile estimate pentru anul respectiv și în principal ținând cont de prioritățile stabilite de Guvern.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a făcut referire și la prevederile nr.OG146/2007, arătând că, în raport de dispozițiile acestui act normativ, acțiunea este lipsită de interes.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent și având în vedere dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată ( fila 3 dosar fond), reclamanții au solicitat obligarea pârâților, inclusiv a Ministerului Economiei și Finanțelor, la plata primelor de vacanță aferente anilor 2004 - 2006, inclusiv, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Așadar, având în vedere faptul că între Ministerul Finanțelor Publice și reclamanta nu exista nici un fel de raporturi legale sau contractuale, care să justifice chemarea în judecată a instituției pentru plata primelor de vacanță, este fondată critica referitoare la faptul că Ministerul Finanțelor Publice este lipsit de calitate procesuală pasivă în cauză.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr. civ. Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și, drept consecință, va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, împotriva sentinței civile nr.151F din data de 12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, ., -, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Ialomița, Ministerul Justiției și expert Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Modifică, în parte, sentința atacată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și respinge acțiunea formulată împotriva acestui pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
09.07.2009
Jud. fond:;
Președinte:Nițu Petronela IuliaJudecători:Nițu Petronela Iulia, Scrob Bianca Antoaneta
