Drepturi salariale (banesti). Decizia 532/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 532/R-CM
Ședința publică din 13 August 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Florinița Ciorăscu
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - prin reprezentant legal prof.dr.univ. Șaguna, împotriva sentinței civile nr.1162 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: intimații-reclamanți -, și, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-au depus, note scrise, formulate de către intimații-reclamanți, la care s-a atașat și copii de pe o serie de acte.
Intimații-reclamanți prezenți, precizează că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Intimații prezenți -, și solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
CURTEA:
Examinând recursul civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 2 noiembrie 2007, reclamanții, G, G, G, toți prin reprezentant, au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând diferență indemnizație brută lunară cuvenită în baza OUG nr.160/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 1.07.2006 - 30.06.2007, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
S-a mai solicitat obligarea pârâtei și la plata diferenței sporului de vechime pe aceeași perioadă și a diferenței de premiu anual dintre premiul efectiv încasat cuvenit pentru anul 2006.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că potrivit art.1 și 2 din OUG nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari, aceștia se remunerează cu indemnizație lunară, iar valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare prevăzuți constituie bază de calcul pentru stabilirea indemnizației lunare a controlorilor financiari, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Se susține de către reclamanți că pârâta nu a aplicat corespunzător prevederile legii salarizării, astfel că au fost nevoiți să solicite obligarea la plata diferențelor salariale prin chemări în judecată, aceste drepturi obținându-le până la data de 30.06.2006, prin hotărâri irevocabile.
Au mai arătat că prin OG nr.3/23.01.2006 s-au stabilit creșteri salariale ce urmau să fie acordate în anul 2006, inclusiv a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, prevăzându-se creșteri salariale cu 5 % începând cu 01.02.2006 și cu 6 % începând cu 01.09.2006, la fel prin OG nr.10/2007 s-au stabilit creșteri salariale ce urmau a fi acordate în anul 2007 cu majorare în trei etape, și anume 5 % cu data de 01.01.2007, cu 2 % începând cu 01.04.2007 și 11 % începând cu 01.10.2007, pârâta aplicând o bază de calcul eronată, iar prin hotărârile judecătorești irevocabile s-a obținut diferența la aceste sume.
Privitor la capătul doi al cererii de plată a diferențelor sporului de vechime ca urmare a neindexării nivelului de referință sectorială, reclamanții au arătat că dispozițiile Legii nr.154/1998 au rămas în vigoare referitor la sporul pentru vechime în muncă, fapt confirmat și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia XXXVI, cât și prin hotărârea nr.64/27.03.2007 a
Referitor la ultimul capăt de sesizare, privind diferența de premiu anual, se susține că în conformitate cu art.24 alin.3 din Legea nr.154/1998, cât și art.11 alin.1 din Legea nr.50/1995, se prevede plata premiului anual, astfel că s-a încasat premiu anual într-o sumă mai mică decât cea cuvenită.
Au fost anexate cererii hotărârile judecătorești invocate și situații privind diferențele salariale.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art.111 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.1162 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost admisă acțiunea reclamanților și a fost obligată pârâta la plata către aceștia a diferențelor reprezentând indemnizația brută lunară cuvenită în baza nr.OUG160/2000 aprobată prin Legea nr.711/2001 cu modificările aduse ulterior, pentru perioada 1 iulie 2006 - 30 iunie 2007, diferențe spor vechime pe aceeași perioadă și diferențe premiu anual indexate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
S-a reținut astfel, referitor la primul capăt de cerere prin care se solicită să fie obligată pârâta la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând diferență indemnizație brută lunară cuvenită în baza OUG160/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 01.07.2006 - 30.06.2007, actualizate în funcție de coeficientul de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă, că este întemeiat, întrucât prin OG nr.9/2005 s-au stabilit creșteri salariale ce se vor acorda personalului contractual din sectorul bugetar, cât și personalului salarizat potrivit anexei 2-3 din Legea nr.154/1998 care prevede modul de calcul al indemnizației lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, iar coeficienții de multiplicare pentru Curtea de Conturi sunt prevăzuți la anexa II.
Prin nr.OG3/2006 s-au stabilit creșteri salariale, în art.1 prevăzându-se că aceste indemnizații se majorează în două etape și anume cu 5 % începând cu 01.02.2006 față de nivelul din ianuarie 2006 și cu 6 % începând cu 01.09.2006.
Prin nr.OG10/2007 este prevăzută creșterea indemnizațiilor cu 5 % începând cu 01.01.2007, cu 2 % începând cu 01.04.2007 și cu 11 % începând cu 01.10.2007.
Față de aceste dispoziții legale, pârâta avea obligația de a calcula indemnizația lunară și a reactualiza periodic această indemnizație, ținându-se cont atât de prevederile nr.OG3/2006, cât și de prevederile nr.OG10/2007, precum și de hotărârile judecătorești irevocabile în cauză, astfel că a fost admis acest capăt de cerere pentru perioada solicitată la care s-a aplicat indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă, având în vedere prejudiciul produs salariaților, conform art.161 alin.4 din Codul muncii.
Referitor la celelalte două capete de cerere privind diferența la sporul de vechime pe perioada 01.07.2006 - 30.06.2007, cât și a diferenței de premiu anual, instanța a reținut că sunt întemeiate, fiind practic strâns legate de primul capăt de cerere și admițându-se acest prim capăt, reclamanții au dreptul la aceste diferențe ce rezultă din sumele efectiv încasate și sumele care ar fi trebuit să fie corect calculate de către pârâtă, prin indexarea nivelului de referință sectorială, ținându-se cont și de sentința civilă nr.745/10.08.2007, irevocabilă, prin care s-a acordat reclamanților sporul de vechime pe perioada sus menționată, avându-se în vedere actualizarea sumelor cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.1 și 9 Cod procedură civilă.
Se susține că actul normativ cadru în baza căruia sunt stabilite drepturile salariale ale controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi este nr.OUG160 din 13 octombrie 2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, aprobată prin Legea nr.711 din 3 decembrie 2001.
Pentru anii 2002 - 2004 reclamanții au beneficiat de creșterile salariale prin actele normative care precizau expres fiecare categorie de personal din sectorul bugetar căreia i se acorda creșterea salarială și procentul cuvenit (OUG nr.187/2001, OUG nr.186/2000 și OUG nr.123/2003).
În anul 2005 nu a fost aprobat un act normativ care să menționeze expres creșteri salariale pentru controlorii financiari și ca atare nu există temei legal de acordare a sumelor solicitate de reclamanți.
Creșterile salariale la care se face referire în acțiune sunt expres prevăzute pentru funcțiile de președinte, vicepreședinte, președinți de secție și consilieri de conturi și nu se pot aplica prin analogie sau similitudine la alte categorii de salariați, în speță controlori financiari.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a include indicele de inflație în cuantumul drepturilor salariale, recurenta apreciază că nu are temei legal atâta vreme cât acestea vor fi calculate având în vedere o altă valoare de referință sectorială.
Analizând recursul în raport de critici se constată că este nefondat.
În motivarea recursului se face referire la anul 2005, arătându-se că pentru anul respectiv nu a fost aprobat un act normativ care să menționeze expres creșteri salariale pentru controlorii financiari și ca atare nu există temei legal de acordare a sumelor solicitate prin acțiune.
Se constată însă, că prin acțiunea formulată intimații se referă la diferențe cuvenite pentru perioada 1 iulie 2006 - 30 iunie 2007, neavând deci legătură cu anul 2005 care a format obiectul altei acțiuni și altui dosar, respectiv -, soluționat prin sentința civilă nr.914 din 30 iunie 2006 Tribunalului Dâmbovița și decizia nr.664 din 5 septembrie 2006 Curții de Apel Ploiești.
Având în vedere aceasta, în conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva sentinței civile nr.1162 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24 sector 1, împotriva sentinței civile nr.1162 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 august 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/15.09.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Florica Răuță, Florinița Ciorăscu
