Drepturi salariale (banesti). Decizia 556/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 556
Ședința publică din data de 24 martie 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
: - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, -, ta, -, toți cu domiciliul ales în P, str.-.-. nr.148,.3 1, parter,.2, județul P - la Cabinet de avocatură și pârâta SC "" SA, cu sediul în B,Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2864 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenții-reclamanți avocat din cadrul Baroului P, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, recurenta-pârâtă SC "" SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul solicită să-i comunice pârâta copie certificată a înscrisurilor depuse la dosar la termenul anterior într-un singur exemplar. Invocă totodată excepția nulității cererii de recurs, întrucât acesta nu este formulat de reprezentantul legal al societății, nu poartă ștampila societății și nici nu este înregistrat la registratură.
Avocat pentru recurenta-pârâtă având cuvântul arată că apărătorul recurenților reclamanți a avut un termen la dispoziție pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse la dosar și dacă instanța apreciază necesar le certifică pe loc.În ceea ce privește excepția invocată, arată că are la dosar delegație pentru pârâtă.
Curtea apreciază cererea formulată de apărătorul recurenților reclamanți ca neîntemeiată și o respinge.
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții reclamanți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în parte și admiterea acțiunii în tot, cu acordarea cheltuielilor de judecată în integralitatea lor.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, în subsidiar admiterea excepției autorității de lucru judecat pentru reclamanții indicați în nota de ședință, care au mai obținut prima de C 2007.
Pe fond, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar într-un ultim subsidiar - admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și admiterea acțiunii având în vedere sumele comunicate de societate ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute.
Privind recursul formulat de reclamanți solicită respingerea în totalitate întrucât art. 168 din CCM s- modificat și nu se mai acordă prima de C 2008.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, nu pot fi obligați față de reclamanții pentru care acțiunea va fi respinsă în totalitate.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului formulat de pârâtă, instanța de fond apreciind în mod corect în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, pârâta a depus la dosar doar niște copii simple ce nu pot fi avute în vedere întrucât nu există identitate de persoane nefiind făcută dovada cu marca de angajat, domiciliul din actul de identitate, sentința tribunalului și decizia dată de instanța de recurs. Depune la dosar note scrise, cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul arată că acțiunile și hotărârile depuse sunt copii din dosar și au indicat CNP-ul fiecărei persoane, urmând ca instanța să aprecieze cu privire la excepția invocată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, -, ta, -, și au chemat in judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să fie obligată pârâta la plata către fiecare reclamant a sumelor brute reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru C 2007 și Paște 2008, reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt angajații pârâtei, iar potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, pe perioada indicată, salariații societății aveau dreptul la suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de C și Paște, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fond, s- solicitat respingerea acțiunii arătându-se că drepturile solicitate au fost incluse in salariul de bază începând cu anul 2003, astfel că reclamanții nu mai pot solicita un drept salarial care le-a fost plătit.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 2864 pronunțată la data de 11 noiembrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis în parte acțiunea obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant prima de C 2007 conform art.168 din CCM la nivel de societate, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței sumei până la data plății efective.
Prin aceeași sentință, a fost respins capătul de cerere privind acordarea primei de Paște 2008 ca neîntemeiat, iar pârâta a fost obligată să plătească fiecărui reclamant câte 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că este neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă întrucât în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii în raport de care prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani, care a început să curgă de la data scadenței sumelor.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că disp.art.168 din contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2005, 2006, 2007.
S-a mai arătat că reclamanții sunt salariații pârâtei, însă în anul 2007 aceștia nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, neexistând nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Prin urmare, instanța, în baza contractelor colective sus-menționate și prevederilor art.161 si urm. Codul muncii, a admis în parte acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Capătul de cerere privind acordarea primei de Paște 2008 fost respins ca neîntemeiat pe motiv că nu există un CCM pe anul respectiv, care să instituie in favoarea reclamanților un asemenea drept.
Împotriva acestei sentințe, reclamanții și pârâta au declarat în termen legal recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
În recursul lor, reclamanții au susținut că în mod greșit le-a fost respinsă cererea privind acordarea primei de Paște pe anul 2008, întrucât potrivit art.969 cod civil și art.236 alin.4 Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar potrivit art.243 alin.2 Codul muncii, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Așa fiind, recurenții-reclamanți arată că în raport de disp.art.168 alin.1 din aplicabil în anul 2008, angajatorul are obligația de a acorda în continuare suplimentările salariale, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada plății acestora cu statul de plată sau a includerii efective a primelor în salariu.
O altă critică se referă la acordarea parțială a cheltuielilor de judecată, soluție ce nu corespunde probelor dosarului, invocându-se art.132 alin.1 din Statutul profesiei de avocat, ce sunt îndeplinite în cauză și în raport de care se impunea acordarea integrală a cheltuielilor de judecată.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul obligării pârâtei la plata primei de Paște către fiecare recurent pe anul 2008, sume ce se vor reactualiza cu indicele de inflație de la data scadenței, la data plății efective, precum și acordarea în integralitate a cheltuielilor de judecată la instanța de fond, pentru fiecare reclamant, cerându-se cheltuieli de judecată și în recurs.
La rândul său, pârâta a criticat sentința susținând că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției invocate prin întâmpinare, privind prescripția dreptului material la acțiune, arătându-se că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004, potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
O altă critică se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art.168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile, fiind eronată, potrivit susținerilor recurentei, modalitatea de soluționare a cauzei prin simpla referire la drepturi salariale, conform art.168 din CCM, fiind necesar să fie menționat cuantumul sumei datorate și sărbătorile pentru care se datorează.
Printr-un ultimul motiv de recurs se invocă excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește pe reclamanții, ta, -, și, susținându-se că aceștia au obținut prima de C pe anul 2007 în alte dosare, ce au fost indicate, depunându-se la dosar și hotărârile judecătorești pronunțate în acele cauze, respectiv sentințele civile nr.1040/31.03.2008 și 2349/19.09.2008 ale Tribunalului Prahova, deciziile civile nr.1280/24.06.2008, nr.1632/09.09.2008 și nr.1695/12.09.2008 ale Curții de Apel Ploiești, precum și copii ale cererilor de chemare în judecată incluzând numele și codurile numerice personale privind reclamanții din acele pricini.
La termenul din 24.03.2008, recurenții-reclamanți, prin apărător, au invocat excepția nulității recursului pârâtei susținând că acesta nu este formulat de reprezentantul societății, nu poartă ștampila societății ca modalitate de individualizare și nici nu este înregistrat în registratura societății, excepție ce este neîntemeiată întrucât recursul pârâtei a fost declarat de apărătorul ales al societății pârâte avut de aceasta la instanța de fond, care a reprezentat societatea și în recurs, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, fiind respectate disp.art.68 și 69 din Codul d e procedură civilă privitoare la reprezentarea părților în judecată și actele pe care le poate îndeplini avocatul ales în numele părții pe care o reprezintă, neexistând motive de nulitate a cererii de recurs.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursurile declarate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul pârâtei este fondat, iar al reclamanților este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește recursul pârâtei, ce se impune a fi analizat cu prioritate în raport de soluția pronunțată prin prezenta decizie, se reține că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, ca în cauza de față.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora, fiind neîntemeiată și susținerea potrivit căreia instanța ar fi omis să se pronunțe asupra excepției prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare, pe care în mod corect a respins-o prin sentința atacată.
Din cuprinsul înscrisurilor noi depuse la dosar în recurs de către recurenta-pârâtă, rezultă că anterior promovării prezentei acțiuni reclamanții, ta, -, și solicitaseră și obținuseră prin hotărâri irevocabile, de la aceeași pârâtă, prima de C pe anul 2007, actualizată.
Astfel, reclamanții, și au obținut prima de C pe anul 2007 actualizată, în dosarul nr- al Tribunalului Prahova soluționat prin sentința civilă nr.1040/31.03.2008.
Reclamanții și au obținut aceeași primă aferentă Cului 2007, actualizată, în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, prin sentința civilă nr.1372/12.05.2008, astfel cum a fost modificată în parte prin decizia civilă nr.1695/12.09.2008 a Curții de Apel Ploiești.
și G au solicitat și obținut acordarea primei de C pe anul 2007, actualizată, în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, soluționat prin sentința civilă nr.1041/31.03.2008, astfel cum a fost modificată în parte prin decizia civilă nr.1281/24.06.2008 a Curții de Apel Ploiești, iar reclamanta ta a cerut și obținut aceeași primă actualizată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, soluționat prin sentința civilă nr.2349/19.09.2008.
De asemenea, reclamantul a cerut și obținut prima de C pe anul 2007, actualizată, în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, soluționat prin sentința civilă nr.928/18.03.2008, ce fost modificată în parte prin decizia civilă nr.1632/09.09.2008 a Curții de Apel Ploiești.
În conformitate cu disp.art.1201 Cod civil, există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
Curtea constată îndeplinite aceste dispoziții legale în privința reclamanților sus-menționați, operând pentru cererea de acordare a primei de C pe anul 2007, actualizată, formulată prin prezenta acțiune, tripla identitate de părți, obiect și cauză față de acțiunile anterioare, soluționate în mod irevocabil, astfel încât apare ca întemeiată critica din recurs prin care se invocă excepția autorității de lucru judecat pentru acești reclamanți.
Pe fondul cauzei, ce îi vizează, în consecință, numai pe reclamanții - și, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă, în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că soluția de obligare a recurentei-pârâte la plata către reclamanții - și a primei de C pe anul 2007, conform art.168 din CCM la nivel de societate, sumă ce s-a dispus fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței, până la data plății efective, apare ca fiind corectă.
Chiar dacă prin hotărârea atacată nu a fost stabilit în concret cuantumul sumei datorate, suma respectivă este determinabilă, câtă vreme prin sentință pârâta a fost obligată să plătească prima de C 2007, conform art.168 din CCM la nivel de societate - ce face referire în mod expres la salariul de bază mediu pe unitate, fiind vorba de sumă brută și nu la salariul mediu brut pe unitate, care include și sporurile - fiind neîntemeiată și susținerea conform căreia nu s-ar fi prevăzut în dispozitiv sărbătoarea pentru care este datorată suma respectivă.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă, va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge cererea pentru prima de C 2007 actualizată, formulată de reclamanții, ta, -, și pentru autoritate de lucru judecat, înlăturând, în consecință, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către acești reclamanți, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
În ceea ce privește recursul reclamanților, este neîntemeiată critica acestora prin care se susține că în mod greșit nu le-a fost acordată prima de Paște pe anul 2008, actualizată, astfel cum au cerut prin acțiunea formulată.
Aceasta, deoarece, soluția de respingere a cererii privind acordarea primei de Paște pe anul 2008, actualizată, apare ca fiind corectă, în condițiile în care din cuprinsul art.168 al CCM la nivel de societate pe anul 2008, depus în copie, în extras, la dosarul de fond, rezultă în mod evident că reclamanții nu sunt îndreptățiți la acordarea primei de Paște pe anul 2008, părțile contractante confirmând în cuprinsul contractului colectiv de muncă (spre deosebire de contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 2007) că primele au fost incluse în salariul de bază al angajaților, devenind parte a acestuia, ca întreg, regulă ce s-a statuat că se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel.
Nici critica referitoare la acordarea parțială a cheltuielilor de judecată nu este întemeiată.
Pentru reclamanții pentru care a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de recurenta-pârâtă, privind acordarea primei de 2007, actualizată și pentru care a fost admis recursul pârâtei în sensul celor sus-arătate, menținându-se ca fiind corectă soluția de respingere a cererii de acordare a primei de Paște pe anul 2008, actualizată, s-a impus înlăturarea obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată acordate la fond, de vreme ce, practic, acțiunea acestora apare ca respinsă în întregime.
În ceea ce-i privește pe reclamanții - și, a căror acțiune a fost admisă în parte acordându-li-se prima de C pe anul 2007, actualizată, soluția de obligare a pârâtei la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată către acești reclamanți apare ca fiind corectă.
Astfel, în conformitate cu disp.art.276 Cod pr.civilă, atunci când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Pe de altă parte, potrivit art.274 alin.3 Cod pr.civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, astfel încât, în acord cu aceste prevederi legale, ținând seama de natura pricinii, de complexitatea acesteia și de volumul de muncă depus în cauză, în mod corect pârâta a fost obligată să plătească acestor reclamanți câte 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Dispozițiile cuprinse în Statutul avocaților, la care s-a făcut trimitere în recurs, nu justifică, raportat la considerentele ce preced, acordarea în integralitate a cheltuielilor de judecată.
În consecință, Curtea privește recursul reclamanților ca nefondat, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B,Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2864 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu recurenții-reclamanți, -, ta, -, toți cu domiciliul ales în P, str.-.-. nr.148,.3 1, parter,.2, județul P - la Cabinet de avocatură și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge cererea pentru primă C 2007 actualizată, formulată de reclamanții, ta, -, și, pentru autoritate de lucru judecat.
Înlătură obligația pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamanții de mai sus.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, ta, -, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 24 martie 2009, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex./17.04.2009
/VS
Trib.P nr-
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
