Drepturi salariale (banesti). Decizia 605/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 605
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 27 mai 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela judecător
- -- JUDECĂTOR 2: Sorina Romașcanu
-- JUDECĂTOR 3: Jănică
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta "" - GRUP B împotriva sentinței civile nr.210/D din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiectdrepturi bănești,dosarul se află la primul termen de judecată, procedura este completă, iar prin compartimentul arhivă s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimaților-reclamanți prin care se solicită și judecarea cauzei în lipsă.
Față de lipsa părților și a reprezentantului unității recurente-pârâte la primul apel nominal, se lasă cauza pentru al doilea apel.
La al doilea apel făcut la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare și față de faptul că nu mai sunt cereri de formulat, iar prin întâmpinarea depusă la dosar și aflată la fila 17 s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată că:
Prin sentința civilă nr.210/D/11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar -, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții:, G, -, G, B G, G, Ciuhat, G, C,C, G, -, G, -, G, OG, -, -, R, G, și G, împotriva - pârâtului SC "" SA B.
În temeiul art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anii 2005-2007, fost obligat pârâtul să plătească reclamanților drepturile salariale cuvenite si neacordate, în cuantum de 11.290,27 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând suplimentările salariale de C și de Paști, după cum urmează: 1637,02 lei /Paște 2005 +1564,64 lei /C 2005+ 2016,87 lei /Paște 2006 + 1971,54 lei C 2006 + 2100,2 lei /Paste 2007 +2000 lei /C 2007.
Sumele de mai sus au fost actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în speță a fost invocată excepția prematurității acțiunii - instanța apreciind că aceasta față de motivația invocată, nu este propriu - zis o excepție procesuală ci o apărare de fond privind cuantumul pretențiilor solicitate - practic invocându-se că acestea nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă - apărare ce nu poate fi reținută față de împrejurarea că prima de C și de Paște reprezentând un salariu de bază mediu la nivelul "" este simplu determinabilă și determinată ca atare.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat că acțiunea este întemeiată și a fost admisă în parte din următoarele considerente:
- Contractul Colectiv de Muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în art. 168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de "" - cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C - iar la alin. 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 - suplimentările prevăzute la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii care au urmat - pe unitate - negociate și aplicate la nivel de societate în anii 2004, 2005, 2006, 2007 - au menținut doar alin. 1 al art. 168 - iar al. 2 făcea referire tot la împrejurarea că aceste drepturi - pentru anul 2003 au fost incluse în salariu.
Ca urmare a acestor modificări ale al. 2 al art. 168 din - în cursul anilor 2004- 2007 - suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 al art. 168 nu au mai fost acordate.
Coroborând dispozițiile art. 168 din /2004 cu dispozițiile art. 168 din la nivelul "" SA - pentru anii următori - se poate concluziona că părțile semnatare ale au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art. 168 al. 1 din - și pentru anii 2004 - 2007 - aceste prime fiind incluse în salariul de bază ale fiecărui salariatnumaipentru anul 2003.
Având în vedere susținerile din întâmpinare formulate de pârâtă - instanța - în conformitate cu prevederile art. 129 al. 5 din Cod procedură civilă a ordonat din oficiu efectuarea unei expertize contabile având între obiective și verificarea includerii primelor respective în salariul de bază ulterior anului 2003, dacă acestea au fost corect calculate și dacă reclamanților li se mai cuvine vreo sumă de bani cu acest titlu.
Pârâta a refuzat achitarea onorariului de expert stabilită în sarcina sa - astfel că instanța a decăzut- o din această probă conform art. 170 Cod procedură civilă.
În ce privește decizia 5140/2007 a Comisiei Paritare invocată de pârâtă pentru a dovedi apărările sale și pentru a combate acțiunea - instanța a apreciat că nu pot fi avute în vedere concluziile ei întrucât ar însemna să se accepte retroactivitatea prevederilor acesteia ceea ce nu ar fi legal, întrucât pârâta nu și- respectat obligația de a achita suplimentările salariale potrivit dispozițiilor art. 168 alin.1 din CCM. - tribunalul a admis acțiunea principală și cea conexă astfel cum au fost precizate, aferent perioadei 2004-2006, în valoare actualizată pentru o justă despăgubire a reclamanților, având în vedere fenomenul inflației.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs, în termen, legal scutit de plata taxei judiciare și motivat, pârâta SC" " SA, înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
În esență, criticile formulate au vizat următoarele:
- Dreptul reclamanților la acțiune este prescris, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.283 al.1 lit.1 din Codul muncii.
- Evoluția în timp a dispozițiilor a fost în sensul includerii drepturilor salariale suplimentare în salariu, începând cu anul 2003; voința părților a fost aceea de a include primele de Paști și de C în salariu, dovadă fiind și consemnările Comisiei Paritare.
- Mai mult, așa cum rezultă din adresa 2919/12 noiembrie 2007, salariul de bază mediu pe a crescut în fiecare an.
- Neachitarea c/valorii expertizei nu trebuia sancționată cu admiterea acțiunii din moment ce art. 287 Codul muncii nu instituie o obligație exclusivă în sarcina angajatorului în a administra probe; oricum depusese acte în combaterea acțiunii ce nu au fost analizate și a apreciat că litigiul presupunea doar interpretarea clauzelor CCM.
În subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului sumelor acordate prin luarea în considerare a adresei 2919/2007 cu privire la cuantumul salariului de bază mediu pe anii 2004-2007.
Legal citați prin apărător angajat, intimații reclamanți au formulat întâmpinare solicitând judecarea recursului în lipsă și respingerea sa ca nefondat ( filele 17-19 ).
Examinând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele invocate și față de dispozițiile art. 304/1, 312 Cod procedură civilă, prezenta instanță constată caracterul său nefondat, urmând a fi respins ca atare justificat de următoarele.
Pe lângă considerentele primei instanțe, în completarea acestora, se impune a se reține și faptul că:
În speță nu suntem în prezența neexecutării unei clauze sau a contractului colectiv de muncă, reclamanții adresându-se instanței pentru plata unor drepturi salariale, deci norma aplicabilă este art.283 al.1 lit.c din Codul Muncii; astfel, excepția a fost corect respinsă la 25.04.2008.
II. Pe fondul cauzei, prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii și apreciere a probatorului.
Interpretarea sintactică și morfologică a dispozițiilor art. 168 alin.1 și 2 din CCM așa cum au evoluat în timp între 2003-2005 ( formă menținută și în 2006,2007) este o falsă problemă, litigiul purtând asupra obligației de plată a drepturilor salariale prevăzute de alin.1 al respectivului text, restante prin neachitarea lor efectivă. Astfel, relevanță prezintă doar dacă în mod practic s-a dat curs respectivei obligații ( eficiență financiară ), pentru că este știut că simpla sa prevedere în CCM, deși necesară, nu este și o condiție suficientă.
Ori tocmai această dovadă pârâta nu a reușit să producă în cauză; în acest moment al analizei, este de menționat că, deși se susține în recurs că s-ar fi depus înscrisuri neluate în considerare de către prima instanță, se constată eroarea în care se află recurenta din moment ce în dosarul de fond nu a depus nici un înscris; expertiza contabilă pusă în discuție de către instanță ar fi fost singura probă pertinentă și utilă lămuririi situației reale, însă recurenta a refuzat administrarea sa și suportarea c/val salefără a aduce vreun argument în acest sens ( nici măcar cele invocate prima dată în recurs ).
Ori potrivit art. 287 Codul munciisarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare; prin urmare, atât timp cât aceste dovezi nu au fost făcute, reclamanta nu era obligată a ieși din pasivitate și a face dovadă contrară.
Mai mult, dacă trecem peste aceste dispoziții, aplicând regula instituită de art. 1169 cod civil - conform căruia cel ce face o propunere trebuie să o dovedească - obligația de a dovedi plata revenea tot recurentei pârâte.
În contextul celor expuse reiese că prima instanță a interpretat corect refuzul de a susține c/val expertizei contabile ca o recunoaștere a dreptului pretins.
Mai trebuie remarcat că această consecință nu-i era necunoscută recurentei din moment ce a beneficiat de asistență calificată, iar incidența sa a fost practic acceptată prin poziția procesuală adoptată.
Sub aspectul motivului subsidiar, cum că s-a greșit cuantumul primei cuvenite pentru perioada 2005-2007 acordându-se mai mult decât s-a negociat, prin luarea în considerare a nivelului "salariului mediu brut" în loc de "salariul de bază mediu" la nivel de, se reține că nici acesta nu este întemeiat întrucât:
- nu s-a dovedit că sumele comunicate cu adresa 2919/2007 au fost negociate cu "" conform obligației asumate prin CCM 2003-2007;
- dacă aceste sume s-ar fi inclus în salariu de bază încă din 2003, înseamnă că nu mai putea fluctua cuantumul lor și atunci apare ca lipsită de logică menținerea tezei a II-a a alin.1 în art. 168 al CCM pe anii ulteriori anului 2003 cu privire la obligația negocierii pentru stabilirea cuantumului, a modalității de acordare, etc.
- singurul criteriu obiectiv de determinare a cuantumului primelor a rămas salariul mediu brut, al cărui cuantum a fost recunoscut de pârât prin comunicările în teritoriu, acceptat de către reclamantă și însușit și de către pârâtă prin refuzul administrării probei cu expertiză contabilă.
Față de toate aceste considerente, constatând și că nu sunt alte motive care să fie analizate din oficiu, recursul va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge recursul ca nefondat promovat de pârâta "" - GRUP B împotriva sentinței civile nr.210/D din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință în ședință publică azi 27 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- --- - -
-
GREFIER,
Red.sent.-C/
Red.dec.rec.-
Tehn.- / 2 ex./9.06.2009.
Președinte:Aștefănesei Petrina ManuelaJudecători:Aștefănesei Petrina Manuela, Sorina Romașcanu, Jănică
