Drepturi salariale (banesti). Decizia 635/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 635
Ședința publică de la 03 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Romașcanu Sorina JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
- - - - JUDECĂTOR 3: Petrina Manuela
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurenta-pârâtă SC SA - GRUP împotriva sentinței civile nr. 167 din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat cu delegație de substituire pentru apărătorul ales al intimaților-reclamanți - avocat, depunând împuternicirea avocațială și delegația de substituire la dosar; lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constată recursul la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat, legal scutit de plata taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri și/sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat cu delegație de substituire pentru apărătorul intimaților-reclamanți, reiterează oral concluziile scrise pe care le atașează la dosar, solicitând respingerea recursului atât pe excepție cât și pe fondul cauzei, menținerea sentinței instanței de fond. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de față, constată că:
Prin sentința civilă nr. 167 din 30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar -, s-a dispus:
Admiterea acțiunii formulată de reclamanții, aș, G, G, G, toți cu domiciliul la CABINET DE AVOCAT av. cu sediul în Str. - -.1a. 5 în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B Str. -. - 239, SECTOR 1.
Obligarea pârâtei să plătească reclamanților, drepturile salariale, reprezentând prime de Paști și de C, aferente ultimilor 3 ani introducerii acțiunii, în valoare actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, conform tabelelor - filele 13,14,15,16,17- coloana IV dosar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Potrivit art. 168 CCM încheiat în 2003 între SNP SA și salariații reprezentați de cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentarea drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment urmând să înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și a beneficiarilor.
Alineatul 2 al aceluiași articol stabilește că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat ( 13 dosar).
Pârâta susține că suplimentările salariale introduse în salariul de bază în anul 2003 au fost menținute și în anii următori astfel încât obligația prevăzută de art. 168 CCM a fost îndeplinită de către societate, însă această susținere nu ar putea fi verificată de instanță decât prin efectuarea unei expertize contabile care să precizeze mai întâi modalitatea în care a fost stabilit cuantumul primelor cuvenite salariaților de Paști și C la nivelul anului 2003 ( societatea pârâtă nefăcând nici un fel de dovadă în acest sens), care să definească noțiunile de " salariu de bază mediu" despre care vorbește CCM și de " salariu mediu brut" la care fac referire adresele nr. 3084/28.11.2007, 2919/12.11.2007, ( fl.28, 29) și care să stabilească dacă prin menținerea sumelor acordate în anul 2003 în salariile reclamanților se poate concluziona că obligația prevăzută de art. 168 CCM a fost îndeplinită de către SC SA.
În ceea ce privește baza de calcul a drepturilor salariale recunoscute de art. 168 alin. 1 CCM, deși pârâta a susținut că aceasta este reprezentată de salariul de bază mediu la nivel de, salariu ale căruia valori sunt cele stabilite prin adresele nr. 3084/28.11.2007, 2919/12.11.2007, ( fl.28, 29), instanța a constatat că această susținere nu poate fi luată în considerare având în vedere faptul că potrivit adresei nr. 2919/12.11.2007 pârâta a stabilit în mod unilateral și retroactiv abia în 2007 cuantumul salariului de bază mediu pentru anii 2003- 2007, în contradicție cu adresele transmise anula structurilor teritoriale ale care stabilesc cuantumul "salariului mediu brut" - adresele cu nr. 313/25.01.2005, 713/15.05.2006, 504/11.06.2007 ( 81-83 dosar).
Având în vedere însă, că societatea pârâta a refuzat să achite onorariul stabilit în sarcina sa, față de dispozițiile art. 287 Codul muncii potrivit cărora sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată, pârâta nefăcând dovada acordării drepturilor salariale solicitate și pe cale de consecință a obligat pârâta SC SA la plata sumelor constând în prime de Paști și C pentru anii 2005- 2007, suma de 1400 lei Paște 2005, 1850 lei Paști 2006, 1850 lei Paști 2007, 1400 lei C 2005, 1850 lei C 2006 și 1.850 lei C 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în conformitate cu dispozițiile art. 1084 Cod civil.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, și a fost respinsă; întrucât nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. e din Codul Muncii, care se referă la o prescripție specială, ci prevederile art. 283 lit. c din Codul Muncii, întrucât este vorba de drepturi salariale, astfel încât cererile pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs, în termen, legal scutit de plata taxei judiciare și motivat, pârâta SC" " SA, înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
În esență, criticile formulate au vizat următoarele:
- Dreptul reclamanților la acțiune este prescris, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.283 al.1 lit.1 din Codul muncii.
- Evoluția în timp a dispozițiilor a fost în sensul includerii drepturilor salariale suplimentare în salariu, începând cu anul 2003; voința părților a fost aceea de a include primele de Paști și de C în salariu, dovadă fiind și consemnările Comisiei Paritare.
- Mai mult, așa cum rezultă din adresa 2919/12 noiembrie 2007, salariul de bază mediu pe a crescut în fiecare an.
- Neachitarea c/valorii expertizei nu trebuia sancționată cu admiterea acțiunii din moment ce art. 287.muncii nu instituie o obligație exclusivă în sarcina angajatorului în a administra probe; oricum depusese acte în combaterea acțiunii ce nu au fost analizate și a apreciat că litigiul presupunea doar interpretarea clauzelor CCM.
În subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului sumelor acordate prin luarea în considerare a adresei 2919/2007 cu privire la cuantumul salariului de bază mediu pe anii 2004-2007.
Recurenta nu a administrat probatorii și nu a trimis reprezentant în instanță.
Legal citați prin apărător angajat, intimații reclamanți au fost reprezentați de av., nu au formulat întâmpinare, ci doar concluzii de respingere a recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Examinând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele invocate și față de dispozițiile art. 304/1, 312.pr.civ. prezenta instanță constată caracterul său nefondat, urmând a fi respins ca atare justificat de următoarele.
Pe lângă considerentele primei instanțe, în completarea acestora, se impune a se reține și faptul că:
În speță nu suntem în prezența neexecutării unei clauze sau a contractului colectiv de muncă, reclamanții adresându-se instanței pentru plata unor drepturi salariale, deci norma aplicabilă este art.283 al.1 lit.c din Codul Muncii; astfel, excepția a fost corect respinsă la 25.04.2008.
II. Pe fondul cauzei, prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii și apreciere a probatorului.
Interpretarea sintactică și morfologică a dispozițiilor art. 168 alin.1 și 2 din CCM așa cum au evoluat în timp între 2003-2005 ( formă menținută și în 2006,2007 ) este o falsă problemă, litigiul purtând asupra obligației de plată a drepturilor salariale prevăzute de alin.1 al respectivului text, restante prin neachitarea lor efectivă. Astfel, relevanță prezintă doar dacă în mod practic s-a dat curs respectivei obligații ( eficiență financiară ), pentru că este știut că simpla sa prevedere în CCM, deși necesară, nu este și o condiție suficientă.
Ori tocmai această dovadă pârâta nu a reușit să producă în cauză; în acest moment al analizei, este de menționat că, deși se susține în recurs că s-ar fi depus înscrisuri neluate în considerare de către prima instanță, se constată eroarea în care se află recurenta din moment ce în dosarul de fond nu a depus nici un înscris; expertiza contabilă pusă în discuție de către instanță ar fi fost singura probă pertinentă și utilă lămuririi situației reale, însă recurenta a refuzat administrarea sa și suportarea c/val salefără a aduce vreun argument în acest sens ( nici măcar cele invocate prima dată în recurs ).
Ori potrivit art. 287C.muncii sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare; prin urmare, atât timp cât aceste dovezi nu au fost făcute, reclamanta nu era obligată a ieși din pasivitate și a face dovadă contrară.
Mai mult, dacă trecem peste aceste dispoziții, aplicând regula instituită de art. 1169.civil - conform căruia cel ce face o propunere trebuie să o dovedească - obligația de a dovedi plata revenea tot recurentei pârâte.
În contextul celor expuse reiese că prima instanță a interpretat corect refuzul de a susține c/val expertizei contabile ca o recunoaștere a dreptului pretins.
Mai trebuie remarcat că această consecință nu-i era necunoscută recurentei din moment ce a beneficiat de asistență calificată, iar incidența sa a fost practic acceptată prin poziția procesuală adoptată.
Sub aspectul motivului subsidiar, cum că s-a greșit cuantumul primei cuvenite pentru perioada 2005-2007 acordându-se mai mult decât s-a negociat, prin luarea în considerare a nivelului "salariului mediu brut" în loc de "salariul de bază mediu" la nivel de, se reține că nici acesta nu este întemeiat întrucât:
- nu s-a dovedit că sumele comunicate cu adresa 2919/2007 au fost negociate cu conform obligației asumate prin CCM 2003-2007;
- dacă aceste sume s-ar fi inclus în salariu de bază încă din 2003, înseamnă că nu mai putea fluctua cuantumul lor și atunci apare ca lipsită de logică menținerea tezei a II-a a alin.1 în art. 168 al CCM pe anii ulteriori anului 2003 cu privire la obligația negocierii pentru stabilirea cuantumului, a modalității de acordare, etc.
- singurul criteriu obiectiv de determinare a cuantumului primelor a rămas salariul mediu brut, al cărui cuantum a fost recunoscut de pârât prin comunicările în teritoriu, acceptat de către reclamantă și însușit și de către pârâtă prin refuzul administrării probei cu expertiză contabilă.
Față de toate aceste considerente, constatând și că nu sunt alte motive care să fie analizate din oficiu, recursul va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenta-pârâtă SC SA - GRUP împotriva sentinței civile nr. 167 din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 03.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent. - /
red.dec.rec.- PM.
tehnored. BC/ 2 ex/ 09.06.2009
Președinte:Romașcanu SorinaJudecători:Romașcanu Sorina, Jănică Gioacăș, Petrina Manuela
