Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 640/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 640
Ședința publică de la 03 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
- - - - JUDECĂTOR 3: Petrina Manuela
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.363 din 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, în sensul că la fila 26 dosar prin serviciul arhivă al instanței intimații au depus întâmpinare,după care:
Instanța, constată recursul la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat, legal scutit de plata taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri și/sau excepții de formulat, și văzând că în cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin sentința civilă nr. 363 din 10.06.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admisă acțiunea pronunțată de reclamantele G, -, -, -, OG, -, -, -, -, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Consiliul Național pentru Conbaterea Discriminării și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să recunoască și să plătească reclamanților, proporțional cu perioada lucrată de fiecare, despăgubiri în cuantum de 15 % din salariul de bază brut lunar reprezentând echivalentul sporului de calculator începând cu luna februarie 2005 la zi și în viitor, sume actualizate cu indicele de inflație și 3 zile în plus la concediul de odihnă pentru anii 2006 și 2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 249/103 la data de 18.02.2008 reclamantele G, -, -, -, OG, -, -, -, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, plata unor drepturi salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut, corespunzător perioadei 1.05.2005 și în continuare, actualizat în raport de rata inflației la data plății efective, acordarea de 3 zile în plus la concediul de odihnă pentru anul 2006 și 2007 și în continuare, efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă privitor la acest spor.
În motivare, reclamantele au arătat că începând cu data de 1.05.2005 au lucrat numai la calculator, timp de 8 ore și, cu toate acestea nu au primit drepturile aferente acestei munci, așa cum se întâmplă în cazul salariaților din alte domenii ori, chiar a celor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În continuare reclamantele au precizat faptul că acest sport li se datorează, întrucât unor salariați le-a fost deja acordat enumerând cu titlu exemplificativ: personalul auxiliar de specialitate din cadrul ICCJ - serviciul contabilitate și informatică, salariații Ministerului Justiției, cei din domeniul sanitar, din industria chimică și petrochimică. Plata altor drepturi (sporuri) nu poate constitui un impediment în acordarea acestuia. Astfel, folosirea zilnică a ecranului impune întreruperea activității, pentru anumite intervale, în vederea reduceri suprasolicitării vizuale. Deși lucrează în condiții grele, nu beneficiază de cel puțin 3 zile în plus, la concediul de odihnă, așa cum este prevăzut în art. 142 Codul Muncii.
În final reclamantele au arătat că înțeleg să-și întemeieze cererea pe dispozițiile art. 6 alin. 2, art. 40 pct. 2 lit. c și art. 142 și art. 269 din Codul Muncii, art. 48 alin 1 din Lg.50/1995 și art. 14 alin. 1 din Lg.56/1996.
Pentru termenul de judecată din 28.03.2008 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (D) și-a fundamentat apărările prin întâmpinarea depusă (filele 20-22) invocând pe cale de excepție lipsa calității sale procesuale active cu motivarea:
D nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât, întrucât această instituție este abilitată și învestită prin lege, să aplice dispozițiile în materie de nediscriminare pe teritoriul României, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor formelor de discriminare, prin ori ce metodă și în ori ce domeniu de activitate.
Pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat prin întâmpinarea depusă la același termen de judecată, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât sporul de lucru la calculator nu reprezintă decât o reglementare sub "nomen juris" propriu a sporului pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, și nu un spor distinct, care de altfel nu este reglementat ca atare, în favoarea reclamantelor, prin nici un act normativ. Acestea primesc sporul pretins prin prezenta acțiune, de 15% acordat în mod corect, în urma efectuării la instanța unde funcționează, a unei expertize de specialitate, prin care a fost analizată existența condițiilor deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
Stabilirea și acordarea sporului de 15% reprezintă o problemă de legiferare, instanța competentă fiind obligată să aplice legea iar nu să o creeze prin acordarea unor drepturi neprevăzute.
Dispozițiile din Codul Muncii referitoare la acordarea a trei zile de concediu nu poate fi aplicată reclamantelor întrucât acestora le sunt incidente prevederile art. 65 din Lg.567/2004 privind personalul auxiliar de specialitate având un caracter special. Reclamantele nu pot invoca regulile generale prevăzute de legislația muncii din moment ce actele normative speciale nu reglementează zile de concediu suplimentare pentru condiții grele, periculoase și vătămătoare. În ceea ce privește capătul de cerere privind actualizarea sumei pretinse, cu indicele de inflație până la data plății efective sunt aplicabile prevederile art. 1088 cod civil referitoare la dobânda legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de argumentele reclamantelor, dar și de apărările pârâților, care au formulat întâmpinări, instanța a reținut următoarele:
Reclamantele, în calitate de personal auxiliar de specialitate au solicitat instanței acordarea sporului de lucru la calculator, pentru perioada 1.05.2005-și în continuare, concretizat în drepturi bănești actualizate în funcție de indicele de inflație de la data plății efective. În justificarea dreptului indicat reclamantele au susținut acordarea lui și altor categorii profesionale, care-și desfășoară activitatea în condiții similare.
Pretențiile formulate de acestea, referitoare la acordarea sporului de calculator sunt pe deplin întemeiate. Prin activitatea pe care au desfășurat-o, și anume folosirea zilnică pe o perioadă îndelungată a calculatorului, datorită specificului acesteia, reclamantelor le sunt aplicabile prevederile și garanțiile generale dar și speciale de dreptul muncii.
Astfel problema îndeplinirii unor cerințe minime de securitate și sănătate în muncă, referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, a fost reglementată în mod general prin Hotărârea Guvernului nr. 1028/9.08.2006. Prin aceasta s-a urmărit transpunerea Directivei 1990/270/CEE publicată în Oficial al Comunităților Europene nr. /1990.
Din stabilirea unui cadru legal general, pentru care diferiți angajatori au și prevederi speciale, rezultă grija deosebită acordată pentru activitatea ce implică utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare. munca desfășurată în aceste condiții implică un risc major pentru sănătate, și mai ales pentru protecția ochilor și a vederii angajaților.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției referitoare la faptul că, reclamantele primesc deja acest spor, în procent de 15% și că acesta este identificat ca fiind acordat pentru existența condițiilor deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase, a fost înlăturată. Sporul pentru lucru la calculator nu este același cu sporul de 15% reținut mai sus, cunoscut în practică a fi acordat în realitate pentru ori alte împrejurări vătămătoare, identificate printr-o expertiză de specialitate, așa cum a recunoscut chiar pârâtul Ministerul Justiției.
Protecția ochilor, a vederii angajaților a implicat măsuri speciale și obligatorii distincte, nominalizate în anexa 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1028/2006 intitulată " preliminară". De fiecare dată, separat de sporurile acordate de angajatori, acolo unde specificul muncii impune utilizarea calculatorului, pentru această activitate este acordat un spor de 15% din salariul de bază brut lunar.
Munca desfășurată de reclamante implică un efort oftalmologic major și în situația în care pentru aceeași activitate, în condiții similare, sporul de 15% este dat altor angajați, reținerea lui și în favoarea reclamantelor este pe deplin justificată.
Motivarea pârâtului Ministerul Justiției referitoare la faptul că reclamantelor le sunt aplicabile numai prevederile speciale din Lg.567/2004 ( fiind excluse cele generale din Codul Muncii ) nu poate fi primită, întrucât ambele reglementări se completează și se întrepătrund reciproc, pentru a oferi celor cărora le sunt destinate cea mai sigură protecție. Nici susținerea referitoare la faptul că prin acordarea sporului instanțele si-ar depăși puterea judecătorească, întrucât acesta este un atribut exclusiv al legiuitorului nu a putut fi reținută.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a fost respinsă întrucât dispozițiile art. 27 alin. 1 și 3 din nr.OG 137/2000 permit persoanelor ce se consideră discriminate să se adreseze direct instanței de judecată cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării, necondiționat de sesizarea prealabilă a Consiliului, cu citarea obligatorie a acestuia.
Nefiind titular de pretenții în cauza de față, în absența altor cereri (de chemare în garanție, de intervenție principală sau accesorie), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate avea decât calitatea de pârât.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamantelor se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanta este îndreptățită să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Instanța a reținut că sistemul de salarizare, ca instituție de dreptul muncii, este guvernat, printre altele, de principiul egalității de tratament și de cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Principiul egalității de tratament implică recunoașterea acelorași drepturi salariale tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Doctrina și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant că există discriminare ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale - indiferent de funcție - care întruneau elementul generator al respectivului drept.
Din acest motiv instanța a apreciat că reclamantele sunt discriminate în sensul art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OUG 137/2000 completată și modificată, întrucât nu li s-a acordat dreptul salarial reprezentând sporul de lucru la calculator deși întruneau condițiile pentru acordarea lui, dar că acesta a fost recunoscut tuturor celorlalte categoriilor profesionale care desfășoară activitatea în condiții similare. În considerentele Deciziei nr. 20/02.02.2000 a Curții Constituționale s-a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Marks contra Belgiei (1979) că"în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
Având în vedere cele reținute mai sus, apărările pârâtului Ministerul Justiției formulate, în sensul că reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor anumite categorii de persoane ar excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000, au fost înlăturate întrucât Curtea Constituțională a dispus, prin Deciziile nr. 1/08.02.1994 și nr. 135/05.11.1996, că"un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice,"și că"principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite."
În cauză, discriminarea s-a raportat nu numai la dispozițiile art. 16 din Constituție, ci și la Declarația Universală a Drepturilor Omului și la prevederile art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Nu a putut fi reținută susținerea pârâtului Ministerul Justiției referitoare la faptul că nu ar exista un text de lege care să recunoască reclamantelor dreptul pretins prin acțiune, întrucât acest drept - de a nu fi discriminat - este deja consacrat atât de legislația internă cât și de cea europeană. Ori, discriminarea poate rezulta nu numai din aplicarea defectuoasă a legislației existente, ci și din adoptarea unor acte normative injuste pentru anumite categorii de persoane. A considera că numai primei categorii de cauze îi sunt aplicabile prevederile nr.OG 137/2000 republicată ar însemna o restrângere nepermisă a domeniului de aplicare a normelor legale privind discriminarea și, implicit, a dreptului constituțional de liber acces la justiție.
Pronunțându-se asupraîmpotriva Românieia statuat că, pe baza art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă"nu are o justificare obiectivă și rezonabilă",ori dacă nu "există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat."
Instanța a considerat că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane nu excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 republicată, cum greșit s-a susținut, deoarece dreptul de legiferare, înțeles într-un sens larg, nu este unul absolut. Dacă s-ar accepta acest punct de vedere s-ar ajunge la negarea drepturilor altor titulari cărora autoritatea statală le datorează în egală măsură ocrotire, situație de neconceput într-un stat de drept, pe care însă pârâtul Ministerul Justiției, tributar al unei viziunipro cauza,determinată de interesul său exclusiv, înțelege să o ignore.
În temeiul art. 1 și 3 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă pârâtul Tribunalul Neamț a fost obligat să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al fiecărei reclamante.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției și, în motivare arată că prima instanță a interpretat eronat dispozițiile nr.OG137/2000 și a încălcat dispozițiile obligatorii referitoare la judecata statuată prin deciziile Curții Constituționale.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, curtea găsește recursul întemeiat, pentru considerentele ce succed:
Reclamantele personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Roman au solicitat instanței obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale constând în sporul pentru lucru de calculator, reprezentând 15 % din salariul de bază brut lunar și acordarea de 3 zile în plus la concediul anual de odihnă pentru anii 2006-2007, considerându-se discriminate prin legea de salarizare în raport cu alte categorii profesionale( din învățământ, sănătate, publicitate imobiliară, industrie chimică), care primesc acest spor, operând o discriminare între aceste categorii profesionale.
Cererea recurentelor de a li se aplica pe lângă legea lor de salarizare prin care li se recunoaște un spor de 15 % pentru condiții deosebite în muncă, un spor de 15 % din salariu de bază brut recunoscut altor categorii profesionale pentru lucru la calculator nu este de admis, întrucât instanța nu are competență să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege și să le înlocuiască cu prevederi cuprinse în alte acte normative referitoare la drepturile salariale ale altor categorii profesionale( din învățământ, sănătate, publicitate imobiliară etc.).
În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin deciziile nr.818, 819, 820 din 03.07.2008 prin care au fost soluționate excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1, art.2 alin.(3), art.27 alin.(1) din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Față de acestea, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința și va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil promovat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.363 din 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința recurată și respinge ca nefondată acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 03.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
ptr.
plecată în
președinte instanță
red.sent.- /
red.dec.rec. -
tehnored. - BC/ 3 ex/ 03.07.2009
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Petrina Manuela
