Drepturi salariale (banesti). Decizia 671/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.671
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr.500 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului intimat Orașul - prin Consiliul Local.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se recursul în stare de judecată cauza a fost lăsată în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr- din 03.02.2009 reclamanta a chemat în judecată pârâtul Orașul prin Consiliul local, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța acesta să fie obligat să-i plătească suma de 6633 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate începând cu data de 19.06.2008 și până la data promovării acțiunii, după cum urmează: 6142 - spor vechime și 491 lei premiul lunar de 2% precum și premiul anual care se acordă la sfârșitul anului și se determină ca fiind media salariilor de bază realizate în anul respectiv, cât și acordarea în viitor a acestor drepturi.
În motivarea cererii, arată reclamanta că este viceprimarul orașului începând cu data de 19.06.2008 și conform art.66 alin.1 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale îndeplinește o funcție de autoritate publică, iar suma solicitată reprezintă sporul de vechime în sumă de 6142 lei, premiul lunar de 25% în sumă de 491 lei și premiu anual.
Se mai arată că potrivit art.19 din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și al indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, acestea au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație lunar stabilită în conformitate cu prevederile anexei nr. II.
OUG nr.10/2008 stabilește doar salariile de bază din sectorul bugetar și echivalentul acestora pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, toate celelalte drepturi rămânând în continuare reglementate de acte normative anterioare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr. 40/1991 republicată persoanele salarizate potrivit prezentei legi beneficiază la funcția de bază de un spor de vechime în muncă de până la 25% calculate la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în program de lucru normal.
Art.17 din același act normativ prevede că pentru premierea individuală a personalului se constituie un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al unității, iar prin art.18 alin.1 din aceeași lege se reglementează premiul anual.
A mai arătat că cele trei articole din legea nr.40/1991 au rămas în vigoare între cele expres abrogate de dispozițiile Legii nr.154/1998 sau de OUG 10/2008 și că Legea nr.53/2003, modificată prevede dispoziții similare, stipulând la art. 155 că salariul cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
În susținerea cererii reclamanta a depus la dosar copia carnetului de muncă ( 4-16 dosar), adeverința nr. 890 din 02.02.2009 emisă de Primăria orașului (17 ds.), copia sentinței civile nr.12 din 05.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- (18-21 dosar).
Pârâtul deși legal citat nu a formulat apărări în cauză.
Prin sentința civilă nr.500 din data de 16 martie 2009 a Tribunalului Suceavas - respins acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta având calitatea de viceprimar, nu are dreptul la sporul de vechime și premiile solicitate, întrucât conform art.19 și 20 alin. (1) din Legea 154/1998, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație lunară ca unică formă de remunerare, fără acordarea sporurilor de care beneficiază persoanele salariate.
Pe de altă parte, sporurile primite sunt aferente salariului fiind incluse în fondul de salarii al cărui beneficiari sunt salariații, noțiuni diferite și distinct reglementate și în care nu poate fi cuprinsă reclamanta în calitatea sa de demnitar remunerat lunar cu indemnizația cuvenită.
Din această perspectivă, Legea 154/1998 ca lege specială, (de la care părțile nu pot deroga) nu poate fi aplicată trunchiat, cu completările din Legea 40/1991, după cum susține reclamanta, întrucât potrivit reglementărilor instituite de aceasta, sunt exceptate categoriile de personal pentru care s-a instituit o reglementare specială (ca în cazul nostru, de demnitate publică), fiind aplicabile persoanelor cuprinse în sectorul bugetar, motiv pentru care a procedat în consecință.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, arată că prin respingerea cererii îi sunt încălcate drepturile conferite de dispozițiile Legii nr.40/1991 menținute prin Legea nr.154/1998, referitoare la sporul de vechime în procent de 25% din salariul de bază, de plata premiului lunar și anual care se acordă la sfârșitul fiecărui an și se determină ca fiind media salariilor de bază realizate în anul respectiv. Precizează că aceste drepturi bănești sunt clar stabilite de actele normative anterior menționate și nu sunt aplicabile doar personalului salariat, indemnizația ca unică formă de remunerare a demnitarilor publici trebuie să conțină în mod obligatoriu și sporul de vechime, prin neacordarea acestuia încălcându-se un drept bănesc general pentru orice persoană care îndeplinește sarcini în cadrul unei instituții și reprezintă o discriminare din acest punct de vedere.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de reclamantă, curtea constată că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.19 din Legea nr.154/1998 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică au dreptul pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație lunară, stabilită în conformitate cu prevederile anexei nr. II și care conform art.20 din aceeași lege este unica formă de remunerare a activității, reprezentând baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
A susținut recurenta că prin respingerea cererii i-au fost încălcate drepturile conferite de Legea nr.40/1991 și menținute prin Legea nr.154/1998.
Or, acest din urmă act normativ reglementează salarizarea Președintelui, Guvernului și al celorlalte organe ale puterii executive, dispozițiile acestuia neaplicându-se categoriilor de personal pentru care s-a instituit o reglementare specială. În speță, este vorba de o persoană care ocupă o funcție de demnitate publică și care potrivit art.3 alin.5 din nr.OG3/2006 aprobată prin Legea nr.323/2006 nu beneficiază de sporul în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege, neputându-se vorbi nici de o discriminare, având în vedere că această dispoziție se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeași situație.
Față de considerentele de mai sus, curtea constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr.500 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Jud:
Asist.jud:
Tehnored. ex.2
29.05.2009
Președinte:Gheorghiu NicolaeJudecători:Gheorghiu Nicolae, Maierean Ana, Andronic Tatiana
