Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 10/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 80
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta Primăria Municipiului B, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 924 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosarul nr-).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat G și avocat, pentru intervenienții în interesul apelantei și G, lipsă fiind aceștia din urmă cât și reprezentantul pârâtei apelante Primăria municipiului B - consilier jr..
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședințe, după care:
Avocat, pentru intervenienții în interesul apelantei, arată că expertul topo i-a predat un plic sigilat, pe care îl înaintează instanței.
Instanța, procedând la desigilarea plicului depus la dosar de apărătorul intervenienților în interesul apelantei, constatând că a fost finalizat suplimentul la raportul de expertiză topo, dispus a fi întocmit în cauză, înmânează părților prezente câte un exemplar.
Reclamantul intimat, primind o copie a suplimentului de expertiză topo, solicită instanței lăsarea cauzei pentru o nouă strigare, la sfârșitul ședinței de judecată, pentru a lua cunoștință de conținutul acestuia.
Apărătorul intervenienților în interesul apelantei este de acord cu solicitarea reclamantului intimat.
Curtea, apreciind întemeiată cererea reclamantului intimat, lasă cauza pentru o nouă strigare la sfârșitul ședinței de judecată, pentru a da posibilitatea părților de a studia conținutul suplimentului de expertiză topo.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă aceleași părți, respectiv reclamantul intimat și avocat, apărătorul intervenienților în interesul apelantei, care lipsesc în continuare, lipsă fiind și reprezentantul pârâtei apelante Primăria Municipiului
Reclamantul intimat G precizează că nu are de formulat obiecțiuni cu privire la suplimentul de expertiză topo, indicând vechiul amplasament al terenului ca fiind cel conturat de expert cu nuanța galbenă. Totodată, arată că nu mai are de formulat cereri.
Apărătorul intervenienților în interesul apelantei precizează că nu are de formulat obiecțiuni cu privire la suplimentul de expertiză topo.
Curtea, văzând că nu mai sunt de formulat alte cereri, constatând apelul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru intervenienții în interesul apelantei și G, solicită admiterea apelului declarat de Primăria municipiului B, admiterea cererii de intervenție în interesul apelantei și schimbarea hotărârii primei instanțe,în sensul respingerii plângerii, motivând că nu sunt îndeplinite condițiile restituirii în natură a suprafeței solicitate, ci doar acordarea despăgubirilor la valoarea terenului de 465 mp revendicat, vechiul amplasament al acestuia fiind ocupat de construcțiile care au justificat exproprierea. Totodată, solicită cheltuieli de judecată.
Reclamantul intimat G solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică și cheltuieli de judecată în valoare de 5.000 lei, reprezentând contravaloarea expertizei și transportul la instanță.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin dispoziția nr. 154 din 30 ianuarie 2003, Primăria Municipiului Bar espins solicitarea de restituire în natură a suprafeței de 465 mp, situat în-, formulată de dl. G, motivat de faptul că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren, respectiv pe terenul solicitat sunt edificate blocuri, alei de acces și dotări tehnico-edilitare aferente. Prin aceeași dispoziție s-a stabilit că solicitantul va beneficia de măsuri reparatorii ce urmează a fi stabilite conform art. 11 al. 4 și 8 din Legea 10/2001.
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani, reclamantul Gas olicitat restituirea în natură a terenului ori acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001.
În motivarea contestației, reclamantul a arătat că a fost proprietarul unei suprafețe totale de 2500 mp, situată în- din orașul B, dobândit prin cumpărare, conform contractului autentificat sub nr. 1988 din 3.10.1967, terenul fiind expropriat în două etape, a doua etapă ducând la deposedarea sa de suprafața de 465 mp, în temeiul Decretului prezidențial nr. 274/1975. Reclamantul a susținut că această din urmă suprafață este liberă de construcții și poate fi restituită în natură, dispoziția prin care i s-a respins solicitarea adresată Primăriei B, fiindu-i comunicată împreună cu adresa nr. 12344/11.05.2007. Diferența de 2035 mp expropriată în prima etapă a fost restituită în temeiul Legii 18/1991, conform Ordinului prefectului județului B nr. 51/31.08.1992, ordin ce a fost ulterior anulat.
Primăria Municipiului Bad epus întâmpinare, prin care a arătat că cererea de restituire în natură a fost respinsă prin Dispoziția nr. 154/2003, stabilindu-se cu acea ocazie că reclamantul va beneficia de măsuri reparatorii în echivalent, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau ca tardivă.
Prin încheierea din 22 noiembrie 2007, Tribunalul Botoșania respins excepția tardivității contestației, reținând că intimata nu a făcut dovada comunicării dispoziției către reclamant.
Prin sentința civilă nr. 924 din 5 iunie 2008, Tribunalul Botoșania admis plângerea formulată de reclamant, a dispus anularea Dispoziției nr. 154/2003 a primarului municipiului B și a dispus restituirea în natură a suprafeței de 465 mp, teren identificat conform raportului de expertiză.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul împreună cu soția sa, în prezent decedată, a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 2500 mp situat pe- din orașul B, în temeiul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1988/1967. Totodată, s-a reținut că suprafața de 465 mp a fost expropriată în temeiul Decretului prezidențial nr. 274/1975, amplasamentul acesteia fiind identificat prin raportul de expertiză topometrică dispus a fi efectuat în cauză. Constatând că preluarea imobilului a fost una abuzivă, conform art. 2 lit. h din Legea 10/2001, iar terenul este liber de construcții, instanța a constatat că reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură, conform art. 3 al. 1 lit. a din același act normativ. Chiar dacă intimata a arătat că terenul în litigiu a făcut obiectul restituirii către alte persoane considerate a fi îndreptățite la aceasta, instanța a apreciat că nu poate analiza concursul vocațiilor la restituire a acestor persoane și a reclamantului, acestuia din urmă cuvenindu-i-se suprafața în litigiu în calitate de fost proprietar deposedat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata Primăria municipiului B, care a susținut că în mod greșit s-a dispus restituirea terenului solicitat către reclamant, terenul constituind fostul amplasament al acestuia fiind efectiv ocupat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, respectiv două blocuri, alee de acces și dotări tehnico-edilitare. Față de această situație de fapt, prin Dispoziția nr. 154/2003 s-a dispus acordarea reclamantului de măsuri reparatorii, amplasamentul solicitat în prezenta cauză de reclamant și identificat de expert fiind atribuit altor persoane conform dispozițiilor 1181/2003 și 3754/2007, nefiind vorba de fostul amplasament al reclamantului. Identificarea făcută de expert nu prezintă relevanță, neavând temei legal, bazându-se pe Ordinul prefectului nr.51/1992, ce a fost deja anulat, și pe declarația reclamantului, față de această situație solicitând respingerea acțiunii acestuia ca inadmisibilă.
La termenul din 23 septembrie 2008, au formulat cerere de intervenție în interesul apelantei numiții și G, în calitate de beneficiari ai dispozițiilor de atribuire în natură a suprafeței de 465 mp, care au solicitat respingerea plângerii reclamantului întrucât terenul ce a făcut obiectul restituirii nu este vechiul amplasament al acestuia. Pentru a dovedi situația de fapt, au solicitat admiterea probei cu înscrisuri și efectuarea unei expertize topometrice judiciare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată apelul ca fiind neîntemeiat.
Din analiza sistematică a tuturor înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, inclusiv planurile de amplasament întocmite cu ocazia cumpărării terenului în litigiu de către reclamant (fila 14 dosar apel), a exproprierii suprafeței de 465 mp (filele 29, 30, 114, 57), planurile de situație depuse de Primăria municipiului B, care reflectă situația actuală a terenului (filele 31 - 33, 37, 13- 15, 43, 60, 61), instanța reține că deși terenul aparținând reclamantului și dobândit de acesta în anul 1967 fost arondat, conform mențiunilor din contractul de vânzare cumpărare, cu nr. 2 din str. -, amplasamentul acestuia nu a fost limitrof acestei străzi. Din planurile de situație depuse rezultă că străzile - și - nu sunt învecinate, dar cu toate acestea terenul reclamantului a fost situat în apropierea străzii -, aspect susținut în mod repetat de către reclamant și confirmat de mențiunea din planul de situație întocmit în 1967, conform căreia terenul reclamantului se afla în apropierea intersecției dintre șoseaua B - S și "drumul spre cimitirul -". Reclamantul a susținut că str. - a suferit o modificare de amplasament, susținere confirmată de planul de amplasament atașat de expertul desemnat de instanță, suplimentului la raportul de expertiză întocmit în cauză (fila 94, 119), precum și de constatările expertului, consemnate în suplimentul de expertiză (fila 118), modificarea fiind determinată de construirea ansamblului de locuințe și sistematizarea zonei.
Pârâta apelantă nu a confirmat aceste susțineri, dar nici nu a putut explica în ce modalitate a fost arondat străzii - terenul solicitat de reclamant, respectiv cum a putut face obiectul exproprierii în vederea construirii unui ansamblu de locuințe în municipiul B, o suprafață de teren situată în-, - nr. 2, respectiv nr. 52 (filele 114, 29, 57).
Față de menționarea în același plan de situație anexat Decretului prezidențial de expropriere nr. 274/1975 a suprafețelor expropriate, care nu puteau fi decât învecinate unele celorlalte și formând un trup de teren compact, pe care a fost efectiv construit ansamblul de blocuri de locuit, instanța constată că terenul ce a aparținut reclamantului și a fost expropriat nu s-a aflat în vecinătatea străzii - astfel cum a susținut pârâta apelantă (filele 32, 33, 37, 14).
Susținerile privind amplasamentul terenului aparținând reclamantului s-au dovedit a fi convingătoare și sub aspectul identificării și explicării existenței în vecinătatea terenului solicitat a unei fântâni, susținerile reclamantului cu privire la acest aspect nefiind infirmate în vreun fel de către pârâta apelantă sau de către intervenienți, fiind însă confirmate, în ceea ce privește existența acestei fântâni, prin suplimentul la raportul de expertiză topometrică.
Față de aceste rețineri ale instanței, privind corecta identificare a vechiului amplasament a terenului aparținând reclamantului, în sensul că acesta coincide cu terenul solicitat a fi restituit în natură, instanța constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 și 3 din Legea 10/2001, privind restituirea în natură a terenurilor trecute abuziv în proprietatea statului.
Faptul că după emiterea dispoziției privind soluționarea notificării reclamantului și până la comunicarea efectivă a acesteia au fost emise alte două dispoziții prin care a fost restituit terenul în natură unor alte persoane, în compensare pentru suprafețele de teren ce au aparținut acestora și care nu mai pot fi restituite în natură (filele 16 - 43), nu poate înlătura îndreptățirea reclamantului la restituirea proprietății sale, unitatea emitentă fiind cea care va trebui să ia măsurile corespunzătoare în vederea despăgubirii acestor persoane. Prin modalitatea în care s-a procedat la comunicarea dispoziției către reclamant, acesta a fost practic împiedicat să conteste Dispoziția nr. 154/2003, înainte de atribuirea efectivă a terenului pe care l-a solicitat către alte persoane.
Constatând că prima instanță a făcut o corectă stabilire a situației de fapt, probele administrate în apel confirmând că reținerile acesteia, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, în baza art. 296 Cod procedură civilă, raportat la art. 2, 3, 7 al. 1 din Legea 10/2001, astfel cum a fost completată și modificată, instanța urmează a respinge ca nefondat apelul.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondată cererea reclamantului intimat privind acordarea cheltuielilor de judecată din apel, întrucât acesta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli, expertiza topometrică dispusă în apel fiind suportată de către intervenienți, iar solicitările privind cheltuielile de transport nefiind susținute cu înscrisuri.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului B, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 924 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosarul nr-).
Respinge ca nefondată cererea reclamantului intimat de acordare a cheltuielilor de judecată din apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.TC
Tehnored. SP/07.07.2009
Jud. fond:
Nr.ex.6
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Plăcintă Dochița
