Drepturi salariale (banesti). Decizia 680/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 680
Ședința publică din data de 13 mai 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.484 din data de 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, sat nr.20, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SA prin avocat din cadrul Baroului P, intimata-reclamantă prin avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, declarat și motivat în termen, iar pentru termenul de astăzi prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimata-reclamantă.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune în xerocopie adresele cu nr.830 din data de 05.02.2008 și nr.831/ 05.02.2008 emise de SA-Direcția Corporative-Juridic privind salariul de bază mediu pe unitate.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SA, avocat pentru intimata-reclamantă, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SA, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul de a se constata că sumele solicitate sunt prescrise.
De asemenea, într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, iar într-un al doilea subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul de a se acorda salariul de bază mediu pe SA comunicat prin adresele depuse la dosar.
Mai solicită ca în cuprinsul hotărârii să se menționeze dacă sumele sunt brute sau nete.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă, arată că acțiunea a fost promovată în termenul de 3 ani prevăzut de art.283 lit.c Codul muncii, fiind vorba de un conflict individual de muncă care are ca obiect plata drepturilor salariale.
Mai arată că susținerea recurentei-pârâte, potrivit căreia drepturile salariale suplimentare au fost introduse în salariul de bază lunar, este, deoarece recurenta-pârâtă nu a prezentat nicio decizie internă în acest sens și nu a făcut dovada plății acestor sume cu statele de plată.
În mod corect instanța de fond nu a dispus deducerea din drepturile datorate intimatei-reclamante a sumelor privind CAS, CASS și impozit, întrucât potrivit art.269 din Codul muncii aceste sume reprezintă despăgubiri
Consideră că adresa emisă de Departamentul Resurse Umane cu nr.2919/12.11.2007, prin care se menționează salariul mediu de bază, nu poate fi reținută de instanța de recurs ca un înscris valid din punct de vedere juridic, care să producă efecte față de terți, pentru următoarele motive: nu reprezintă voința comună a părților așa cum se stipulează în art.168 alin.1 din CCM; este o notă internă semnată de o persoană care nu are calitate de angajare a societății față de terți conform art.143 alin.4 din Legea nr.31/1990; recurenta-pârâtă nu a produs nicio dovadă din care să rezulte că directorul Departamentului Resurse Umane a fost delegat să semneze un act juridic care angajează răspunderea societății și produce efecte juridice față de terți; nu este ratificată de patronat și sindicat.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă și depune concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumelor de: 3623 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate cu titlu de prime de C și Paște și 423,59 lei daune pentru neachitarea la termen a drepturilor bănești, în total 4046,59 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a fost salariată a societății pârâte între anii 1988-2006 la Sucursala, că la data de 29 iunie 2006, raporturile de muncă încetând ca urmare a disponibilizării sale; că în această calitate nu a primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2004-2006, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanta a depus la dosar în extras copia contractului colectiv de muncă pe anul 2005 (fila 12) copia carnetului său de muncă
(filele 5-11) adresa nr.2919/2007 emisă de societatea pârâtă (fila 13) iar la termenul de judecată din 24 ianuarie 2008 și-a precizat acțiunea, mărind câtimea obiectului acesteia la 6370,6 lei (filele 19-24).
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare (filele 31-33) la care a atașat înscrisuri (filele 34-56) solicitând respingerea acțiunii în principal ca prescrise, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii iar în subsidiar, ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamantă au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de aceasta.
Prin sentința civilă nr.484 pronunțată la 8 februarie 2008, Tribunalul Prahova, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, ca fiind neîntemeiată, a admis acțiunea precizată formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 5630 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de C-2004,2005 și de Paște-2005,2006 actualizate conform indicelui de inflație, de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pt.anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariul reclamantei însă ulterior aceste suplimentări salariale nu i-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumei cerute de reclamant respectiv 5630 lei reprezentând prime de C pentru anul 2004, 2005 și de Paște pentru anul 2005, 2006 actualizate cu indicele de inflație.
Prin aceeași sentință, prima instanță a obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 350 lei-onorariul pentru apărătorul ales.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamanta avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanta primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamantă a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare (filele 9-10) și concluzii scrise (fila 15) prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței tribunalului care este legală și temeinică.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse,a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din Codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantei-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamantă fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Cu toate acestea, sentința urmează a fi modificată în parte, ca efect al admiterii recursului, deoarece sumele acordate de tribunal cu titlu de prime pentru C 2004 și 2005 respectiv Paște 2005 și 2006 contravin art.168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor și patronat. In conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SN.
Stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat greșit în calcul salariul mediu brut. În realitate, respectând clauzele contractului colectiv de muncă, drepturile reclamantului însumează salariul de bază mediu/ de 799 lei-corespunzător primei de C 2004; 927 lei-corespunzător primei de C 2005 și respectiv 850 lei pentru prima de Paște- 2005; 1047 lei corespunzător Primei de
Paști 2006 așa cum acestea reies din înscrisul depus la fila 56 dosar fond și fila 14 dosar recurs, în total 3623 lei sumă brută.
Această sumă urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă.
Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 rap.la art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ., va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma totală brută de 3623 lei ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.484 din data de 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, sat nr.20, județul
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma acordată la suma brută de 3623 lei, reprezentând: 850 lei- primă Paște 2005, 1047 lei- primă Paște 2006, 799 lei- primă C 2004, 927 lei- primă C 2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 13 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./22.05.2008
dosar fond - -- Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
5 iunie 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.680 din data de 13 mai 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr.- din data de 24 martie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
