Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 683/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 683
Ședința publică din data de 13 mai 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.438 din data de 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, domiciliat în,-,.23,.3,.14, județul P, domiciliat în comuna, județul P, G, domiciliat în comuna, sat nr.522, județul P, domiciliat în Câmpina,-,.9, județul P, domiciliat în Câmpina,-, -.3,.B,.2, județul P, domiciliat în Câmpina,-, -.A,.1,.7, județul P, domiciliat în Câmpina,-, -1,.A,.20, județul P, domiciliat în comuna, sat de nr.384, județul P, domiciliat în comuna Izvoru, sat de nr.97, județul P, domiciliat în comuna nr.97, județul P, domiciliat în comuna, sat de nr.15, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimații-reclamanți:, G,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, declarat și motivat în termen.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune în xerocopie adresele cu nr.830 din data de 05.02.2008 și nr.831/ 05.02.2008 emise de SA-Direcția Corporative-Juridic privind salariul de bază mediu pe unitate.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SA, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SA, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul de a se constata că sumele solicitate sunt prescrise.
De asemenea, într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, iar într-un al doilea subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul de a se acorda salariul de bază mediu pe SA comunicat prin adresele depuse la dosar.
Mai solicită ca în cuprinsul hotărârii să se menționeze dacă sumele sunt brute sau nete.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față,
în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamanții, G, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumei de câte: 9330 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate în perioada 2004-2007 și a sumei reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumei pretinse, în total 9863,52 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sunt salariați ai societății pârâte-Sucursala; că în această calitate nu au primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2004-2007, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanții au depus la dosar în extras copiile carnetelor de muncă (filele 7-120) adresele nr. 1666/2003 și nr.313/2005 emise de societatea pârâtă (filele 139-140).
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare (filele 143-145) la care a atașat înscrisuri (filele 146-168) solicitând respingerea acțiunii în principal ca prescrise, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii iar în subsidiar, ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamanți au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de aceștia.
Prin sentința civilă nr.438 pronunțată la 5 februarie 2008, Tribunalul Prahova, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, ca fiind neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei brute de câte 9330 lei reprezentând suplimentări salariale
corespunzătoare primelor de C-2004-2006 și de Paște-2005-2007, actualizate conform indicelui de inflație, de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pt.anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariile reclamanților însă ulterior aceste suplimentări salariale nu le-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumei cerute de fiecare reclamant respectiv 9330 lei brut, reprezentând prime de C pentru anul 2004-2006 și de Paște pentru anul 2005-2007, actualizate cu indicele de inflație.
Prin aceeași sentință, prima instanță a obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei-onorariul pentru apărătorul ales.
La cererea reclamanților, sentința a fost îndreptată în sensul că fiecărui reclamant i-a fost acordată suma de 200 lei cheltuieli de judecată (fila173).
Împotriva sentinței, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamanta avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanții primindu-și drepturile salariale pe care le-au pretins din nou prin acțiunea lor.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamanți a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au înfățișat la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse,a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c
din codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamanți îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamanților-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamanți fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Cu toate acestea, sentința urmează a fi modificată în parte, ca efect al admiterii recursului, deoarece sumele acordate de tribunal cu titlu de prime pentru C 2004-2006 și respectiv Paște 2005-2007 contravin art.168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor și patronat.
In conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SN.
Stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat greșit în calcul salariul mediu brut. În realitate, respectând clauzele contractului colectiv de muncă, drepturile reclamanților însumează salariul de bază mediu/ de:
- 799 lei-corespunzător primei de C 2004; 927 lei-C 2005; 1160 lei-C 2006 și respectiv 850 lei pentru prima de Paște- 2005; 1047 lei-primă Paști 2006 și 1260 lei-primă Paști 2007, așa cum acestea reies din înscrisurile depuse la fila 168 dosar fond și la filele 20-21 dosar recurs, în total câte 6043 lei sumă brută.
Aceste sume urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă.
Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 rap.la art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ., va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta să plătească reclamanților suma totală brută de câte 6043 lei ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în calitate de salariată cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la societatea pârâtă între 1991 și 25 octombrie 2006, nu a primit suplimentările salariale cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2004-2006, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamantul a depus la dosar copia contractului colectiv de muncă pe anul 2006, copia carnetului său de muncă, adresele nr.5819/2000 și 313/2005, sentința civilă nr.806/2007 și decizia civilă nr.581/19 iunie 2007 T (filele 6-26).
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare (filele 37-39) prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamant au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de reclamantul.
În dovedirea acestor susțineri, pârâta a depus înscrisuri (filele 40-59) și a solicitat efectuarea unei expertize contabile-salarizare care să verifice apărările sale (fila 24).
Instanța de fond a încuviințat proba cerută (fila 62) expertiza fiind efectuată de expert contabil (filele 66-76).
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1635 pronunțată la 14 decembrie 2007, admis acțiunea reclamantului și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 2923 lei reprezentând prime de C pentru anii 2004-2006 și prime de Paște pentru anii 2005-2006 conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului, că sarcina probei revine, în litigiile de muncă, angajatorului acesta având obligația depunerii dovezilor în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Deși pârâta a susținut în întâmpinare că sumele cerute de reclamantă au fost incluse în salariul său de bază și încasate efectiv, din nici un mijloc de probă nu rezultă această situație.
Faptul că în nota întocmită de comisia paritară s-a stabilit includerea primelor de Paște și C în salariu începând cu anul 2003, nu înseamnă că aceste drepturi suplimentare au și fost efectiv plătite câtă vreme pârâta nu a făcut nicio dovadă astfel că apărarea din întâmpinare nu este confirmată de probe și nu poate fi primită.
în plus, prin expertiza efectuată s-a dovedit că în realitate aceste prime nu au fost acordate și nici incluse în salariul reclamantului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, stabilind in sarcina pârâtei obligația de plată a sumei totale nete de 2923 lei reprezentând prime de C-pentru anii 2004-2006, prime de Paști pentru anii 2005-2006 inclusiv actualizarea lor cu indicele de inflație calculat de la data scadenței la cea a plății efective, astfel cum a stabilit expertiza contabilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).
O primă critică vizează excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamantul avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni conform art.283 alin.1,lit.e din codul muncii
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamantul primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretind din nou prin acțiunea sa.
Un al treilea motiv l-a constituit valoarea concretă a suplimentării salariale care este egală cu salariul de bază mediu pe SN ian cu salariul mediu brut pe unitate.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar in subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamant a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimatul-reclamant, legal citat nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse,a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii sunt incidente în cauză iar nu cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar precum și din concluziile expertizei de specialitate, rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă pentru anii 2003, 2004-2006, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantului-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamant fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului, pe baza expertizei contabile care a verificat documentele societății pârâte, inclusiv fondurile de salarii pentru anii 2003-2006 fără să identifice alocarea și plata suplimentărilor reprezentând primele solicitate de reclamant.
In conformitate cu art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 și în continuare, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SNP, care a și fost calcul de expert, rezultând că suma netă cuvenită reclamantului cu acest titlu este de 2594 lei, care, după actualizarea cu indicele de inflație, are cuantumul total de 2923 lei.
Drept urmare, nici cea de-a treia critică a recurentei nu este întemeiată, instanța de fond acordând reclamantului sumele solicitate, calculate ca echivalent al unui salariu mediu pe SN, iar nu al unui salariu mediu brut, așa cum eronat a susținut recurenta că ar fi procedat instanța de fond.
Pentru toate considerentele care preced, Curtea va respinge recursul exercitat de pârâtă, in temeiul art.312 cod pr.civ., menținând sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.438 din data de 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, domiciliat în,-,.23,.3,.14, județul P, domiciliat în comuna, județul P, G, domiciliat în comuna, sat nr.522, județul P, domiciliat în Câmpina,-,.9, județul P, domiciliat în Câmpina,-, -.3,.B,.2, județul P, domiciliat în Câmpina,-, -.A,.1,.7, județul P, domiciliat în Câmpina,-, -1,.A,.20, județul P, domiciliat în comuna, sat de nr.384, județul P, domiciliat în comuna Izvoru, sat de nr.97, județul P, domiciliat în comuna nr.97, județul P, domiciliat în comuna, sat de nr.15, județul
Modifică în parte sentința în sensul că reduce sumele acordate la câte 6043 lei pentru fiecare intimat, sume brute, reprezentând: 799 lei-primă C 2004, 927 lei- primă C 2005, 1160 lei- primă C 2006, 850 lei- primă Paște 2005, 1047 lei- primă Paște 2006, 1260 lei- primă Paște 2007, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 13 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./22.05.2008
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -
- ta
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
