Drepturi salariale (banesti). Decizia 7/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 7/
Ședința publică din 09 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Popa
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin C și CURTEA DE APEL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.1254/29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C și Curtea de Apel Brașov precum și a intimatei reclamante și a intimaților pârâți Ministerul Justiției și Tribunalul Covasna.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termen legal și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele recursurilor, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr.1254/29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr- a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Covasna și Ministerul Economiei și Finanțelor și pe cale de consecință:
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna să recunoască și să plătească reclamantei pentru perioada 1 septembrie 2006 - 12 martie 2007 drepturile bănești în cuantum de 787,63 lei, potrivit raportului de expertiză contabilă nr.170/26.09.2007, întocmit de expertul, raport care face parte integrantă din hotărârea atacată, sumă actualizată în raport de rata inflației la data pronunțării prezentei și la plata dobânzii legale la sumele de mai sus începând cu data de 29 octombrie 2007 până la data plății efective.
A obligat pârâtul Tribunalul Covasna să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării drepturilor salariale acordare și actualizate în sensul celor enunțate anterior.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către Ministerul Finanțelor Publice, aceasta se constată a fi neîntemeiată și în consecință a fost respinsă, întrucât acest Minister are între principalele atribuții și pe aceea de coordonare a acțiunilor cu privire la sistemul bugetar privind pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Potrivit art. 19, lit. a din Legea nr. 500/2002 și art. 42 alin. 1 din Legea nr. 511/2004, acest pârât răspunde pentru elaborarea bugetului de stat și acoperă cheltuielile privind despăgubirile acordate în baza hotărârilor definitive ale instanțelor judecătorești.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanta îndeplinește funcția de judecător la Judecătoria din Tg. S, iar dreptul salarial al acesteia este reglementat de Legea nr. 50/1996, care la art. 33 alin. 1 prevede că. pentru vechimea în muncă salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat. Prin OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334 /2001, prin modificările aduse art. 33 al Legii nr. 50/1996 vechimea în muncă nu a mai fost prevăzută pentru magistrați ci numai pentru personalul auxiliar de specialitate.
Ulterior OUG nr. 177/2002 a abrogat dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților din Legea nr. 50/1996, iar conform art. 3 din acest act normativ, magistrații au dreptul, pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură conform coeficienților de multiplicare prevăzut în anexa 1.
Faptul că OUG nr. 177/2002 nu prevede expres sporul de vechime precum și înlocuirea termenului de salarii cu indemnizație nu înlătură obligativitatea acordării sporului de vechime. În caz contrar s-ar încălca atât normele constituționale cu privire la protecția socială a muncii și cazurile expres prevăzute în care se poate restrânge exercițiul unui drept, precum și reglementările cuprinse în legislația europeană (Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocolul 12 la Convenție, Convențiile OIM - acte ratificate de România). Dispozițiile constituționale invocate reprezintă o garanție a protecției juridice a drepturilor omului, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți cetățenești fiind permisă autorităților publice doar pentru situații de excepție și numai condiționat. Chiar dacă restrângerea se poate realiza doar prin lege, acesteia nu îi este permisă atingerea substanței, conținutului normativ decât dacă se impune pentru situațiile strict și limitativ enumerate de dispozițiile constituționale menționate.
Pe de altă parte nu se poate reține apărarea pârâților în sensul că sporul pentru vechimea în muncă este inclus în calculul indemnizației de încadrare brută lunară prevăzută de dispozițiile art. 2 și următoarele din OUG nr. 177/2002. Aceasta deoarece art. 3 din acest act normativ, atunci când precizează cum se stabilește îndemnizația magistraților pentru activitatea desfășurată, se referă numai la funcții, nivelul instanțelor, vechimea în magistratură, nu și la vechimea în muncă.
Prin Decizia nr.XXXVI a Înaltei Curți de Casație și Justiție, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din nr.OG82/2000, art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6 alin.1 din nr.OUG160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Pentru a nu se încălca principiul potrivit căruia un drept deja câștigat nu poate fi restrâns sau retras printr-un act normativ cu aceeași putere, prin articolul 41/1 alin. (1) din Legea nr. 45/2007 pentru aprobarea nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, a fost reintrodus sporul de vechime ca urmare a cererilor adresate CNCD. cât și procesele în care Ministerul Justiției este obligat la plata acestui spor și "pentru viitor".
Conform art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000, persoana discriminată are dreptul la despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și la restabilirea situației anterioare.
Prin urmare instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată și în consecință a admis-
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În susținerea recursului promovat Curtea de Apel Brașov învederează că prin OG nr.83/2000 s-a stabilit indemnizația de încadrare lunară a magistraților în raport cu nivelul instanței și cu vechimea în magistratură, vechimea în muncă fiind specifică angajaților și nu magistraților ce reprezintă autoritatea judecătorească.
Sporul de vechime în muncă nu poate fi acordat magistraților atâta timp cât legea nu prevede acest lucru, iar în ceea ce privește aplicarea indicelui de inflație la sumele cerute sunt aplicabile dispozițiile art.1088 cod civil - precizează recurenta.
Motivându-și la rândul său recursul, Ministerul Economiei și Finanțelor reiterează excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că Ministerul Justiției este ordonator principal de credite și acesta trebuie să fie obligat la plata unor sume pentru angajații săi.
Pe fondul cauzei, recurentul învederează că pretențiile solicitate nu puteau fi actualizate în raport cu rata inflației și cu acordarea de dobânzi legale având în vedere dispozițiile art.1088 Cod civil.
Examinând recursurile formulate instanța reține următoarele:
Prin decizia XXXVI a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în ședința din 7 mai 2007, într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art.33 din Legea 50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din OG 83/2000 și art.50 din OUG 177/2002 și art.6 alin.1 din OUG 160/2000 se interpretează, în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au funcția de judecător financiar, procuror financiar sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Având în vedere dispozițiile art.219 alin.3 teza finală, din Codul d e procedură civilă stabilesc în sensul că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, instanța urmează să țină cont de această soluție și să aprecieze că pretențiile reclamanților sunt întemeiate, fiind în mod corect admite pentru perioada menționată mai sus.
În ceea ce privește critica din recurs cu privire la posibilitatea reactualizării pretențiilor, instanța reține că este nefondată.
Această actualizare nu constituie daune interese în sensul art.1088 Cod civil, ci reprezintă o îndeplinire exactă a obligației în sensul art.1073 Cod civil întrucât actualizarea unei sume de bani cu indicele de inflație asigură creditorului încasarea unei sume echivalentă cu cea de la data când era exigibilă.
Dobânda legală prevăzută de art.1088 Cod civil poate fi solicitată în plus față de prejudiciul real ca urmare a reactualizării.
În ceea ce privește recursul Ministerului Finanțelor Publice prin DGFP, instanța constată că nu este fondat deoarece, acest minister execută dispozițiile legii bugetare și îi revine sarcina de a face propuneri, de a elabora proiectul legii bugetului de stat, precum și a legilor de rectificare, conform art.28 Legea 500/2002.
În speță, instanța de fond nu a dispus obligarea acestui pârât în solidar cu ordonatorii de credite: Ministerul Justiției și Curtea de Apel Brașov, la plata diferențelor de drepturi constând în sporul de vechime, ci conform dispozitivului hotărârii, acest pârât are o obligație de rezultat, aceea de vira fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, tocmai în recunoașterea calității pe care însuși acest recurent și-o invocă în cadrul recursului, respectiv "rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Față de cele ce preced, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursurile formulate, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice jud. împotriva sentinței civile nr.1254/M/29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi. 09 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.: RP/14.01.2008
: MD/15.01.2008 - 2 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Rodica Popa, Nicoleta Grigorescu
