Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 9/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 9/
Ședința publică din 09 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Popa
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin C și CURTEA DE APEL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.1286/1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C și Curtea de Apel Brașov precum și a intimatei reclamante și a intimaților pârâți Ministerul Justiției și Tribunalul Covasna.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termen legal și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele recursurilor, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că, prin Sentința civilă nr.1286/1.11.2007, Tribunalul Covasnaa dispus următoarele:
A admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna, și, pe cale de consecință:
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna, să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prime de vacanță aferente anilor 2003, 2004, 2005 și 2006, calculate și actualizate la data pronunțării sentinței prin Raportul de expertiză contabilă nr.178/2007, întocmit de expert, care face parte integrată din prezenta, după cum urmează:
- suma de 986,02 lei, pentru anul 2003;
- suma de 1017,47 lei, pentru anul 2004;
- suma de 1267, 02 lei, pentru anul 2005;
- suma de 1554, 34 lei pentru anul 2006, și actualizarea sumelor de mai sus, în raport de rata inflației, începând cu data de 01.11.2007, până la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru plata sumelor de mai sus.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna la plata sumei de 360 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul expertului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
A constatat că, prin acțiunea formulată, reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâții la plata primelor de vacanță aferente anilor 2003, 2004, 2005 și 2006, echivalente cu indemnizația brută lunară din luna anterioară plecării în concediu, începând cu data nașterii dreptului material la acțiune și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta au susținut că prin OG.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din autoritățile judecătorești, s-a reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar prima de vacanță.
Instanța a respins și excepția prescripției dreptului material la acțiune pe considerentul că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 3 din D 167/1958 întrucât dreptul solicitat pe 2003 fost suspendat prin legi bugetare, perioadă cât prescripția nu a curs.
În speță, suspendarea aplicării dispozițiilor legale prin care se recunoaște dreptul la prima de concediu, echivalează cu restrângerea exercițiului acestui drept, fără a fi îndeplinite condițiile impuse de art. 49 din Constituție, și ca atare, textele de lege prin care s-a suspendat acest drept, se apreciază ca fiind date cu nesocotirea normelor constituționale.
Instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată, și pe cale de consecință a admis-o, sens în care a obligat pârâții să plătească reclamantei drepturile bănești cu titlu de prime de vacanță aferente anilor 2003, 2004, 2005 și 2006, drepturi care au fost actualizate cu indicele de inflație, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul, care face parte integrantă din sentință, precum și actualizarea sumelor acordate în raport de rata inflației începând cu data pronunțării prezentei până la data plății efective, cu aplicarea art. 274.c Cod Penal, în privința cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței, a formulat recurs Curtea de Apel Brașov, reiterând excepția prescrierii dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Apel Brașov, având în vedere că în perioada 01.01.2003 - 01.07.2005, această parte nu avea calitatea de ordonator de credite.
Sentința este criticată și sub aspectul soluționării în fond a cauzei, în sensul greșitei acordări a primelor de vacanță.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, a criticat sentința pentru greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, invocând inexistența unui raport obligațional direct față de reclamantă.
Este criticată și în fond sentința, susținându-se că acest pârât nu poate acorda aceste sume, pentru salarizarea unui personal care nu-i aparține.
Se mai arată că dobânzile, în baza art.1088 Cod civil, nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată.
Se susține că instanța a dispus greșit actualizarea sumelor în litigiu, cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la plata efectivă.
Analizând recursul Curții de Apel Brașov, instanța constată că nu este întemeiat.
Prima de vacanță pentru anul 2006, li se cuvine și în acest sens și Înalta Curte de Casație și Justiție și-a exprimat opinia, în Încheierea din 21.05.2007 din dosarul nr.31/2005, în care pronunțase inițial decizia XXIII din 12.12.2005, de recurs în interesul legii.
Prin această Încheiere, s-a îndreptate din oficiu eroarea materială strecurată în decizia XXIII, în sensul că se Înlătură mențiunea "și personalul auxiliar de specialitate", astfel că dispoziția de acordare a primei de concediu, din decizia XXIII a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru anii 2001 și 2002, privea doar categoria magistraților.
Prin urmare, în mod corect a dispus instanța de fond acordarea acestei prime de vacanță pentru anii 2004 - 2005, însă se impunea pentru același raționament juridic, acordarea și pentru anul 2006, toate cele trei recurente fiind angajatele Tribunalului Covasna, ca grefier și pe perioada anului 2006.
Dreptul la prima de concediu își găsește izvorul în dispozițiile art.41/1, alin.1 din Legea nr.50/1996, astfel cum a fost modificată prin nr.OG83/2000, prin care s-a stabilit că magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza acestei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu.
Acest drept a fost apoi suspendat mai întâi prin art.3, alin.2 din nr.OG33/2001 și apoi prin art.12, alin.4 din Legea nr.743/2001, până la finele anului 2002. În timp ce pentru magistrați a intervenit legiuitorul, abrogând prin nr.OG177/2002 acest drept, pentru personalul auxiliar, suspendarea a continuat să opereze prin acte normative succesive, așa cum au învederat și reclamanții.
În prezent, legiuitorul a înțeles să stopeze această suspendare succesivă, nelegală și să dispună alocarea primelor de vacanță aferente acestui an. Din momentul acesta (01.01.2007), încetând suspendarea, se naște și dreptul material la acțiune, pentru pretențiile constând în primele de vacanță aferente întregii perioade vizată de reclamanți, 2001 - 2005, și, drept consecință, acțiunea reclamanților nu poate fi respinsă ca efect al excepției prescrierii dreptului material la acțiune.
Curtea reține că prin Legea bugetului pentru anul 2007, nr.486/27 decembrie 2006, nu se mai prevede suspendarea plății drepturilor bănești privind primele de vacanță, astfel încât, încetând orice cauză de suspendare, se impune plata acestor drepturi.
Întrucât dreptul acestei categorii de personal, la primele de vacanță, nu a fost înlăturat printr-o prevedere legală expresă, nu se poate înlătura existența lui anterioară și, întrucât nu mai există nicio cauză de suspendare legală, în mod corect pârâta a fost obligată de către prima instanță, la plata acestor drepturi.
În ceea ce privește motivul de recurs, prin care se susține lipsa calității procesuale pasive a Curții de Apel, pe considerentul că, pentru o perioadă de timp pentru care reclamanții ridică pretenții, nu avea calitatea de ordonator de credite, Curtea constată că această problemă ține de executarea sentinței, acest pârât fiind obligat, alături de ceilalți pârâți, calitatea procesuală pasivă stabilindu-se față de obiectul cererii, de raportul juridic dedus judecății.
Recursul promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, vizează modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, cât și aspecte ce vizează soluționarea în fond a cauzei.
Se arată că reclamanta nu putea pretinde reactualizarea pretențiilor cu indicele de inflație și că, în mod greșit s-a reținut calitatea procesuală pasivă a Ministerul Economiei și Finanțelor, deși nu există un raport juridic direct între reclamantă și acesta, deoarece acesta din urmă nu are atribuții privind angajarea și salarizarea intimatei reclamante.
În ceea ce privește critica din recurs, cu privire la posibilitatea reactualizării pretențiilor, instanța reține că este nefondată.
Această actualizare nu constituie daune interese în sensul art.1088 Cod civil, ci reprezintă o îndeplinire exactă a obligației, în sensul art.1073 Cod civil, întrucât actualizarea unei sume de bani cu indicele de inflație, asigură creditorului încasarea unei sume echivalentă cu cea de la data când era exigibilă.
Dobânda legală prevăzută de art.1088 Cod civil, poate fi solicitată în plus față de prejudiciul real, ca urmare a reactualizării, însă, prin acțiune nu s-au solicitat daune interese.
Acest minister execută dispozițiile legii bugetare și îi revine sarcina de a face propuneri, de a elabora proiectul legii bugetului de stat, precum și a legilor de rectificare, conform art.28 din Legea nr.500/2002.
În speță, instanța de fond nu a dispus obligarea acestui pârât în solidar cu ordinatorii de credite: Ministerul Justiției, Tribunalul Covasna și Curtea de Apel Brașov, la plata diferențelor de drepturi, constând în sporul de vechime, ci, conform dispozitivului hotărârii, acest pârât are o obligație de rezultat, aceea de a vira fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, tocmai în recunoașterea calității pe care însuși acest recurent o are potrivit legii, respectiv "rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite".
Față de cele ce preced, în baza art.312, alin.1 Cod procedură civilă, instanța va respinge formulate, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenții pârâți Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C, împotriva sentinței civile 1286/1.11.2007 a Tribunalului Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 09 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red:- /25.01.2008
Dact:- Al./04.02.2008/ - 3 ex.
Jud.fond:/
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Rodica Popa, Nicoleta Grigorescu
